Obligație de a face. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 32
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de G și împotriva deciziei civile nr. 149 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenții G și, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al treilea termen de judecată după repunerea pe rol; recurenții G și datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 61 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,30 lei; se solicită judecata în lipsă.
Avocat pentru recurenții G și depune la dosar chitanța nr. - din 26 ianuarie 2010 în cuantum de 61 lei și timbre judiciare mobile în cuantum de 0,3 lei, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar puse în vedere de instanță.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri cu privire la excepția inadmisibilității recursului, excepție pusă în discuție la termenul anterior raportat la valoarea obiectului pricinii dedusă judecății.
Avocat pentru recurenții G și având cuvântul, solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului și pe fond admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă 451 din 17.01.2008 a Judecătoriei Iașis -a respins cererea reclamanților G și în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Din înscrisul depus la dosar și intitulat "zdelcă", reiese că în anul 1970 reclamanții au încheiat cu autorii pârâtei o promisiune de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de 600. teren situat în I,-
Nici reclamanții și nici pârâta însă nu au făcut dovada în cauză că terenul în litigiu a fost proprietatea autorilor pârâtei și dacă a fost ulterior transmis pârâtei sau că aceasta mai are dreptul de proprietate asupra acestui teren.
În consecință, promisiunii de vânzare-cumpărare invocată de reclamanți nu i se pot aplica dispozițiile art. 1073 Cod civil, acțiunea acestora urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții G și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reținând în mod greșit o altă situație de fapt decât cea reală, deși cu actele depuse la dosarul cauzei au făcut dovada dreptului de proprietate a autorilor pârâtei de la care au cumpărat terenul în litigiu și pentru care solicită încheierea actului în formă autentică sau darea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic.
Prin decizia civilă 149 din 16.02.2009 a Tribunalului Iașis -a respins apelul formulat de G și împotriva sentinței civile 451 din 17.01.2008 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că:
Între reclamanți și autorii pârâtei și, s-a încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat "zdelcă" la data de 14.10.1970, prin care cei doi din urmă în calitate de vânzători au vândut reclamanților suprafața de 600. teren din- A la prețul de 6000 lei.
Din adresa nr.6229 din 28.01.2009 emisă de Comisia Municipală I de aplicare a Legii 18/1991 rezultă că terenul în litigiu face parte din suprafața totală de 2460. cu care au fost expropriați conform Decretului 212/1984 autorii pârâtei, suprafață ce a intrat astfel în proprietatea statului și trecută în administrarea directă a Municipiului
Prin urmare, promitenții vânzători nemaiavând calitatea de proprietari ai bunului respectiv, nici nu au mai putut transmite dreptul ce face obiectul actului sub semnătură privată, bunul fiind trecut în proprietatea statului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs G și criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în sensul că în mod greșit instanța a apreciat că atât reclamanții cât și pârâta nu au făcut dovada că terenul în litigiu a fost proprietatea autorilor pârâtei și, mai ales că a fost transmis pârâtei, deși cu probele administrate în cauză rezultă că autorii pârâtei au stăpânit acest teren până în 1984 când au fost expropriați iar ulterior după apariția Legii 18/1991, terenul a rămas în continuare în stăpânirea reclamanților, instanța făcând astfel o aplicare greșită a legii, hotărârea pronunțată fiind nelegală.
Recursul de față apare ca inadmisibil.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că:
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și al celui constituțional al egalității în fața legii și a autorităților.
Interpretarea logică a art. 2821Cod procedură civilă nu relevă intenția legiuitorului de a crea excepții de la regula inexistenței apelului în materia litigiilor al căror obiect au o valoare de până la 100.000 lei inclusiv și nici nu îngrădește liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Fiind vorba de o acțiune cu caracter patrimonial (raportat la prețul convenit de părți în zdelcă) potrivit art. 2821Cod procedură civilă sentința instanței de fond este supusă doar căii de atac a recursului la tribunal.
Indicarea greșită de către judecători a căii de atac aflată la dispoziția părților nu poate conduce la înfrângerea principiului legalității cu privire la căile de atac prevăzute de lege.
De aceea, văzând că un recurs împotriva sentinței fondului a fost deja soluționat de Tribunalul Iași chiar sub denumirea greșită de "apel" prezentul recurs formulat de reclamanți, apare ca inadmisibil.
Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge ca inadmisibil recursul formulat de G și împotriva deciziei civile 149 din 16.02.2009 a Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de G și împotriva deciziei civile nr. 149/16 februarie 2009 Tribunalului Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
05.02.2010
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana Angelescu, Viorica
