Anulare act. Decizia 310/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 310/2008
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de către contestatorii și împotriva deciziei civile nr. 1146/30.11.2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr. 6608/2005, în contradictoriu cu intimat CONSISTORIUL SUPERIOR AL BISERICII CA DIN ROMÂNIA, având ca obiect anulare act.
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură: la data de 23.09.2008 concluzii scrise formulate de către intimatul Consistoriul Superior al Bisericii CA și la data de 26.09.2008 concluzii scrise formulate de către contestatorii și.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 19 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față,
Prin decizia civilă nr. 1146/2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr. 6608/2005 s-au respins ca nefondate recursurile declarate de pârâții și și Municipiul Sibiu prin Primar împotriva deciziei civile nr. 513/A/2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr. 3084/2004.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut și motivat următoarele:
Imobilul în litigiu a aparținut Bisericii CA din România reprezentată de Consistoriul Superior al acesteia. Acest cult religios nu a fost scos în afara legii, desfășurându-și permanent activitatea specifică încă de la înființare. Dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost întabulat în favoarea reclamantei reprezentată de Consistoriu, iar la data de 9.11.1945, prin încheierea nr. 3104 și în baza adresei nr. 1220/3.11.1945 a Ministerului Agriculturii și Domeniului, Comisariatul General pentru administrarea și lichidarea bunurilor Grupului, Administrația Regională Sibiu, a Convenției generale încheiate la 11.08.1942 și a copiei certificate după adresa nr. 1750/30.10.1945 a Comisariatului Regional CA din Sibiu, cu titlu Legile nr. 485/1944 și 2/1945, a trecut în proprietatea Statului Român. Această preluare în proprietatea statului se încadrează în perioada OUG 94/2000, întrucât s-a făcut în 9.11.1945, și pentru dobândirea dreptului de proprietate era necesară înscrierea în CF a acestui drept, potrivit prevederilor Legii nr. 369/1943 pentru extinderea legislației civile și comerciale peste, care prevedea că transmiterea, constituirea, modificarea sau stingerea drepturilor reale imobiliare se face prin înscrierea în cartea funciară. Așadar, imobilul a trecut după data de 6.03.1945 în proprietatea statului, în mod abuziv, extinzându-se nejustificat prevederile Legii nr. 485/1944 asupra bunurilor aparținând cultului religios, prin identificarea acestuia în mod neîntemeiat cu Grupul, colaboraționist al hitlerismului.
Ca atare, imobilul fiind preluat fără titlu, intră sub incidența prevederilor OUG nr. 94/2002 și OUG nr. 184/2002, privind restituirea în natură a acestuia.
In ceea ce privește legalitatea contractului de vânzare - cumpărare, așa cum corect a reținut instanța de apel, imobilul nu se încadra în prevederile Legii nr. 85/1992, ca să poată fi înstrăinat. Susținerea că Legea nr. 85/1992 a fost menționată în contractul de vânzare - cumpărare doar ca temei pentru stabilirea și calcularea prețului, nu are suport probator, mențiunea de la capitolul II din contract, fiind clară în ceea ce privește textele legale care au stat la baza încheierii acestuia, respectiv Legea nr. 85/1992 și Legea nr. 112/1995. Expertiza tehnică efectuată în cauză și care stabilește fără dubiu momentul în care a fost construit imobilul în litigiu ca și acela al transformării construcției nu poate fi înlăturată de declarațiile ambigui ale unor martori. Argumentele expuse de expertul tehnic sunt pertinente și credibile, astfel că în mod legal s-a reținut construirea imobilului anterior anului 1945, fiind exclus de la vânzarea prevăzută de Legea nr. 85/1992. De aceea, contractul fiind încheiat cu încălcarea prevederilor legii care a stat la baza sa, este nul, astfel că nici nu se mai pune problema analizării relei sau bunei - credințe a părților la încheierea actului.
Instanța de apel s-a pronunțat asupra cererii reclamantei de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare folosind expresia "anulează", așa cum a fost explicată de altfel și în considerentele deciziei, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 6 cod procedură civilă.
Pentru aceste argumente, Curtea a apreciat că este legală și temeinică hotărârea instanței de apel, și a respins în temeiul art. 312 cod procedură civilă ca nefondate recursurile pârâților.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii și, invocând în drept prevederile art. 318 Cod procedură civilă.
În motivarea contestației în anulare se arată că instanța de recurs nu a analizat întreg probatoriul administrat, nu a răspuns la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 46 din Legea 10/2001, la motivul de recurs legat de buna credință și instanța le-a încălcat dreptul la apărare.
Prin întâmpinare, intimatul Consistoriul Superior al Bisericii CA a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
La termenul de judecată din 19 2008, intimata, prin apărător, a invocat excepția netimbrării și excepția tardivității căii de atac.
Întrucât la dosar s-a depus chitanța cu seria - nr. - privind taxa de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, excepția netimbrării este fără obiect.
Însă, Curtea constată prezenta contestație în anulare tardiv formulată.
Potrivit dispozițiilor art. 319 alin 2 Cod procedură civilă contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin 1 lit. b Cod procedură civilă.
Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Contestatorii critică decizia instanței de recurs prin care recursul a fost respins ca nefondat, menținându-se soluția instanței de apel.
Prin urmare, în speță este incidentă teza a doua a alineatului 2 al art. 319 Cod procedură civilă arătate mai sus, contestația putându-se introduce în termenul de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data la care hotărârea a rămas irevocabilă, fiind atacată o hotărâre irevocabilă care nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită.
În cauză hotărârile care s-a adus la îndeplinire pe cale de executare silită au fost hotărârile instanțelor de fond.
În consecință, întrucât decizia atacată a fost pronunțată la data de 30 noiembrie 2005, iar prezenta contestație s-a formulat la 30.06.2008, deci cu mult peste ambele termene legale instituite de art. 319 Cod procedură civilă, prezenta cerere va fi respinsă ca tardiv formulată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca tardivă contestația în anulare declarată de către contestatorii și împotriva deciziei civile nr. 1146/30.11.2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr. 6608/2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored./2 ex/01.10.2008
Jud. fond:,
jud. apel:,
Jud. recurs:,
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
