Anulare act. Decizia 312/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 312
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului, declarat de intervenienții și, domiciliați în municipiul R,- B, județul S, împotriva deciziei civile nr.131 pronunțată la 17 martie 2009, de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 20 octombrie 2009, ora 13,00.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuți, reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuția chemat în judecată pe pârâta pentru anulare act.
În motivare s-a arătat că în dosarul nr. 1117/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuțis -au efectuat cercetări față de G, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, în varianta prevăzută de art.260 al. 1, 4 Cod penal, în urma cărora s-a stabilit că, în realizarea raportului de expertiză întocmit de acesta în dosarul nr. 3253/2000 al Judecătoriei Rădăuți, au fost ignorate documentele avute în vedere la dispoziție și a fost consemnată situația privind terenul aferent locuinței lui, ca fiind de 450 mp deși, în realitate, acesta măsoară 400 mp.
S-a mai arătat că, întrucât în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale a autorului infracțiunii, se impune sesizarea instanței competente în vederea desființării actului ce atestă o situație contrară realității.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
S-a arătat că expertul a întocmit raportul de expertiză conform obiectivelor stabilite, constatând că ea deține suprafața de 450 mp, cât ocupă construcțiile și cât a deținut vechiul proprietar, în baza contractului de vânzare cumpărare din anul 1950, iar și dețin 350 mp, cât a avut fostul proprietar, până la predarea terenului la stat.
Prin încheierea din 25 ianuarie 2007 a fost admisă în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de și, prin care au solicitat desființarea aceluiași înscris, cu motivarea din cererea principală.
Prin sentința civilă nr. 3553 din 23 septembrie 2008, Judecătoria Rădăuția admis acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu, a desființat raportul de expertiză întocmit de expertul G în dosarul nr. 3253/2000 al Judecătoriei Rădăuți, precum și planul de situație din anexele 1 și 2, a obligat pârâta să plătească intervenienților cheltuieli de judecată în sumă de 2158,30 lei.
S-a reținut că, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 820 din 20 martie 1985, pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra casei și anexelor amplasate pe suprafața de 400 mp, identică cu 3145 și 150/9, proprietatea tatălui, delimitată prin planul de situație, anexa 1, întocmit de expertul, prin punct de contur 3-4-5-13-12-7-8 și că, deși în planul de situație întocmit sub 580/1975, și, autorii pârâtei, erau proprietarii construcțiilor și anexelor de pe parcelele 3145 și 150/9, în suprafață de 450 mp, cu prilejul încheierii convenției de vânzare cumpărare, în proprietatea statului a trecut doar suprafața de 400 mp. Cum, în considerarea faptului că prin ordinul prefectului nr. 442/1995, pârâtei i s-a constituit dreptul de proprietate doar pentru o suprafață de 371 mp aferent construcțiilor, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 42906/1995 intervenienții au dobândit dreptul de proprietate de la R pentru locuința din- B, cu o suprafață totală de 350 mp, astfel că, în mod greșit expertul a stabilit că imobilul construcție deținut de pârâtă ocupă o suprafață de 450 mp, fiind astfel modificat ordinul prefectului prin sentința civilă nr. 1355/2001 și întocmit Titlul de proprietate nr. 4087/2007.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâta.
În motivare, a arătat că, în mod greșit a fost admisă acțiunea Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, ignorându-se prevederile deciziei civile nr. XV/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nefiind dat interesul reclamantei în promovarea acțiunii. Cât privește cererea de intervenție, a fost contestată reținerea ca nul a raportului de expertiză întocmit de G, întrucât și în raportul de expertiză întocmit de, la capitolul 6 lit. "d", se reține că pârâta stăpânește în fapt suprafața de 450 mp, delimitat în anexa 1, așa cum a fost preluat de și figurează în certificatul de și planul de situație din anul 1975.
Prin decizia civilă nr. 131din 17 martie 2009, Tribunalul Suceavaa admis apelul și a schimbat sentința atacată. Acțiunea Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuția fost respinsă, pentru lipsa calității procesuale active. Cererea de intervenție în interes propriu a fost respinsă ca nefondată iar intervenienții au fost obligați să plătească suma de 410 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul reținut următoarele:
Potrivit deciziei civile nr. XV/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetul nu are calitate procesuală activă în cauză, acțiunea revenind părților.
Pe fond, s-a reținut că expertul G a răspuns obiectivelor instanței, părțile nefiind în litigiu și necontestând hotarul dintre proprietățile lor. s-au efectuat în baza contractului de vânzare cumpărare iar identificarea suprafețelor s-a făcut în funcție de posesia avută de proprietarii inițiali.
Tribunalul a mai reținut că nici rapoartele de expertiză preluate pentru comparație nu reflectă situația reală, neindicând concret amplasarea și configurația 3145 de 29 mp și 150/9, de 160 mp, susținerile sale cu privire la lățimea la stradă a parcelei 150/9 fiind contradictorii, într-un loc apare 16,5 ml, iar în plan apare 14,87 ml.
Din actele dosarului rezultă că proprietatea vânzătorului era de 450 mp, iar locuința și anexele transmise apelantei se aflau și atunci și, nefiind modificate, ocupă și în prezent aceeași suprafață.
Se mai reține că pârâtei nu îi este opozabilă constituirea pe numele intervenienților a dreptului de proprietate pentru suprafața de 370 mp.
Împotriva deciziei civile mai sus arătate, au formulat recurs, în termen legal intervenienții și.
În motivare, au arătat următoarele:
Hotărârea fost pronunțată de un judecător incompatibil, instanța nefiind alcătuită potrivit dispozițiilor legale, conform art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă. Judecătorul a fost recuzat de intervenienți dar cererea a fost respinsă nelegal, magistratul judecând și alte dosare ale părților referitoare la suprafața de teren în litigiu (anulare ordin prefect pentru suprafața de 371 mp și stabilire linie de hotar).
Instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 al. 2 Cod procedură civilă, art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, în ceea ce privește modul cum au fost introduși în cauză ii lui G și cum au fost citați aceștia. În loc să facă demersuri pentru a afla domiciliul ilor, Tribunalul a dispus citarea acestora la ultimul domiciliu, respectiv comuna nr. 584, județul S iar în ceea ce privește pe, de asemenea, la ultimul domiciliu, deși exista mențiunea că aceasta este căsătorită și că a plecat din localitate. Procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu ( 51) nu are ca mențiune numele celui care l-a încheiat, conform art. 100 al. 3 Cod procedură civilă. Excepția lipsei calității procesuale active a parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuția fost soluționată greșit (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Astfel, chiar unii membri ai completului de judecată s-au pronunțat prin alte hotărâri judecătorești (decizia nr. 372/25 septembrie 2007, decizia nr. 86/2008) în sens contrar, prin aceasta încadrându-se principiul securității juridice.
Recurenții au criticat și modul de soluționare a cererii de intervenție în interes propriu.
Astfel, chiar expertul G arată în cursul urmăririi penale că actele pe care le-a avut în vedere la întocmirea raportului de expertiză sunt planul de situație nr. 13/3 din 1935 și planul de situație nr. 6391/1975 din 1975, contrazis încă de cele consemnate în raportul de expertiză în care arată actele ce i-au fost prezentate. Contractul de vânzare cumpărare nr. 802 din 20 martie 1985 prevede că suprafața pe care o primește în folosință și este de 400 mp, situație în care nu era îndreptățită la constituirea unei suprafețe de teren mai mare de 400 mp. Expertul arată că numitul a înstrăinat suprafața de 53 mp lui iar expertul G nu a corelat situația actuală din teren cu situația veche reprezentată de 580/1975 și contractul de vânzare cumpărare 802/1985. Inclusiv expertul a dovedit că parcelele 3145 și 150/9 au fost identificate greșit de, amplasamentul vechi nefiind identic cu cel actual.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu art. 304 pct. 1, 5 și 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
În ceea ce privește primul motiv de recurs vizând greșita compunere a completului de judecată ca urmare a stării de incompatibilitate a judecătorului, Curtea reține că acesta este nefondat, în raport cu prevederile art. 27 pct. 7 Cod procedură civilă.
Astfel, magistratul recuzat de intervenienți nu și-a spus părerea asupra cauzei de față ci a soluționat alte două dosare între părți. În primul dosar, având ca obiect stabilirea întinderii dreptului intimatei de constituire a dreptului de proprietate, magistratul a făcut parte din completul care a soluționat apelul, în baza probelor administrate în acel moment, inclusiv având în vedere expertiza întocmită de expertul În al doilea dosar, având ca obiect stabilire linie de hotar și ridicare construcții, magistratul a soluționat apelul de asemenea, analizând raportul de expertiză și actele administrate în acea cauză.
Tribunalul a respins în mod corect cererea de recuzare întrucât, în afara faptului că dosarul de față are un alt obiect, acesta se bazează pe acte noi care nu au fost analizate de magistratul recuzat (rezoluția Parchetului, rapoartele de expertiză întocmite de experții, ).
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, respectiv încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al. 2 Cod procedură civilă (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă), Curtea reține că intervenienții sunt lipsiți de interesul de a invoca nelegala citare a ilor defuncți G, dată fiind natura nulității relative ce decurge din aceasta. Singurele părți care puteau invoca această nelegalitate erau, în conformitate prevederile art. 105 al. 2 Cod procedură civilă, părțile ce au suferit o vătămare prin încălcarea normelor de procedură, respectiv ii defunctului
Și al treilea motiv de recurs invocat este neîntemeiat, față de faptul că instanța de apel a respectat decizia nr. XV/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii. Mai mult, în lipsa unui recurs declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți este în discuție, de asemenea, problema interesului intervenienților în interes propriu de a critica decizia sub acest aspect.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs, Curtea reține următoarele:
Raportul de expertiză incriminat a fost efectuat în dosarul nr. 3253/2001 al Judecătoriei Rădăuți, cauză în care, pârâta a solicitat obligarea Prefectului de a emite un nou ordin, pentru suprafața de 450 mp (în loc de 371 mp), cu motivarea că aceasta este întinderea reală a terenului aferent locuinței sale. Expertul desemnat în dosar (fila 50 dosar nr. 3253/2001), cu specialitatea "agricultură", G, a răspuns la obiectivele stabilite de instanță; identificarea terenului aferent locuinței petentei, identificarea terenului aferent locuinței numiților și și stabilirea suprafeței de teren ocupate în momentul efectuării expertizei de către fiecare dintre părți. În raport de acestea, a arătat că petenta ocupa la acel moment suprafața de 450 mp teren iar recurenții suprafața de 354 mp. Expertului nu i s-a cerut determinarea configurației cadastrale a terenurilor în cauză și nici verificarea amplasamentului terenului trecut în proprietatea Statului la data încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 802/1985 între și, pentru a-i fi imputabile aspectele susținute de recurenți, cu atât mai mult cu cât acesta nu era expert topo cadastral iar concluziile sale trebuiau să fie apreciate și în raport de specialitatea sa.
Mai mult, nici concluziile experților și în legătură cu o pretinsă vânzare a suprafeței de 50 mp, intervenită între și numitul, la locul litigiului, nu sunt confirmate de existența vreunui act translativ de proprietate.
Având în vedere aceste considerente, față de care decizia atacată apare ca legală și temeinică, în conformitate cu art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Cererea privind cheltuielile de judecată formulată de pârâta va fi respinsă ca nefondată, nefiind probată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenienții și, domiciliați în municipiul R,- B, județul S, împotriva deciziei civile nr.131 pronunțată la 17 martie 2009, de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
Respinge cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/20.11.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Timofte Cristina, Ciută Oana
