Anulare act. Decizia 33/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECZIA CIVILĂ Nr. 33
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva deciziei civile nr.373/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au fost lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu taxa judiciară de timbru in suma de 6 lei și 0,15 lei timbru judiciar mobil.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Instanța considerând cauza lămurită, și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
A,
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.373/13.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins apelul declarat de pârâta Direcția regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr.6306/29.06.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Prin această decizie, tribunalul a confirmat și menținut soluția instanței de fond, care a admis acțiunea reclamantului și a constatat falsul privind Declarația Vamală de nr.I 29450/29.12.2001 întocmită pe numele pentru autoturismul MERCEDES BENZ seria șasiu -F-, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.12.2001 pe numele reclamantului, pentru autoturismul descris mai sus precum și actele vamale întocmite pe numele reclamantului pentru același autoturism, pârât a fiind obligată și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
Judecătoria a reținut în considerente că prin rezoluția din dosarul nr.1256/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, alături de Ordonanța din 29.12.2008 din dosarul nr.1793/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, actul constatator nr.346/2009 - declarația vamală de tranzit, că acest ultim act, emis de către Direcția Generală a Vămilor, Unitatea Vamală D, i s-a solicitat reclamantului să plătească contravaloarea taxelor aferente importului autoturismului MERCEDES BENZ seria șasiu -F-, introdus în țară la data de 29.12.2001.
Prin Rezoluția de încetare a urmăririi penale din data de 06.12.2007, emisă în dosarul nr.1256/P/2006 a Parchetului A s-a constatat că prin Rezoluția din data de 18.10.2006 a fost începută urmărirea penală față de un autor necunoscut, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.293 alin.1 Cod penal și art.31 Cod penal rap.la aert.289 alin.1 Cod penal, pentru că în data de 29.12.2001, o persoană necunoscută care și-a declinat identitatea de s-a prezentat la Vama Nădlac, solicitând întocmirea unei declarații vamale de tranzit pentru autoturismul Mercedes, prezentând în acest sens cartea de identificare a autovehiculului, contractul de vânzare - cumpărare, buletin de identitate seria - nr.- eliberat pe același nume, formalitățile vamale precum și actele aferente tranzitului. Operațiunile au fost efectuate de lucrătorii vamali și precum și de către comisionara vamală, pe care învinuitul necunoscut le-a determinat să întocmească documentele false, respectiv pe identitatea declinată, însă sub aspectul săvârșirii infracțiunilor, parchetul a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale, de 5 ani de la data săvârșirii faptelor, termen prev. de art.122 alin.1 lit.d Cod penal.
Judecătoria a mai adăugat că potrivit prev. art.184 pr.civ. atunci când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, atunci falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloc de probă. Ca atare, s-a reținut că atât Declarația Vamală de nr.I 29450/29.12.2001 întocmită pe numele pentru autoturismul MERCEDES BENZ seria șasiu -F-, cât și contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.12.2001 pe numele reclamantului, pentru autoturismul descris mai sus precum și actele vamale întocmite pe numele reclamantului pentru același autoturism, sunt toate acte false, conform prev. art.184 pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, susținând că în mod eronat s-a constatat de către judecătorie falsul cu privire la Declarația Vamală de nr.I 29450/29.12.2001 întocmită pe numele pentru autoturismul MERCEDES BENZ seria șasiu -F-, cât și contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.12.2001 pe numele reclamantului, pentru autoturismul descris mai sus precum și actele vamale întocmite pe numele reclamantului pentru același autoturism, câtă vreme sentința primei instanțe se întemeiază exclusiv pe rezoluția parchetului și că instanța nu a administrat nici un fel de probe pentru cercetarea falsului, iar în cauză se impunea cel puțin efectuarea unei expertize grafice.
Apelanta a mai arătat că reclamantul-intimat a atacat și în contencios administrativ, actul fiscal de impunere emis pe numele său, respectiv Actul Constatator nr.346/30.07.2003, prin care a fost reținută în sarcina sa obligația de a achita suma de 2236.203.612 ROL. În acea acțiune, ce a făcut obiectul dosarului nr.1561/2006, înregistrat pe rolul Tribunalului, reclamantul nu ar fi susținut deloc că mașina în litigiu nu ar fi fost importată de domnia sa.
Prin întâmpinare, reclamantul - intimat a solicitat respingerea apelului, susținând că Parchetul a efectuat verificări amănunțite și s-a stabilit cu certitudine de către organele de cercetare penală că documentele din litigiu sunt falsificate, prin declinare de identitate de către o persoană necunoscută, considerentele fiind clar expuse de către procuror în rezoluția de încetare a urmăririi penale di data de 06.12.2007 în dosarul nr.1256/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
În acest fel, întemeindu-se pe această rezoluție, judecătoria a aplicat corect disp.art.184 pr.civ. coroborat și cu decizia nr.XV/21.11.2005 a ÎCCJ, dată î interesul legii, care a statuat că acțiunea în desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat aparține părților, cu excepția situațiilor prev. de aert.45 alin.1 pr.civ. când acțiunea aparține procurorului.
În soluționarea apelului, tribunalul a reținut că principala critică a apelantei se referă la faptul că judecătoria a constatat existența falsului fără a dispune efectuarea unei expertize grafice, în contextul în care reclamantul nu ar fi susținut cu ocazia promovării acțiunii de contencios administrativ, că mașina în discuție nu ar fi fost importată de domnia sa. Însă, această din urmă susținerea a apelantei a fost respinsă de tribunal, apreciind că în considerentele sentinței civile nr.373/2006 a secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului s-a reținut doar că "Reclamantul arată că nu a introdus în țară acest autoturism".
Referitor la neefectuarea unei expertize grafice, instanța de apel a considerat că aceasta nu era indispensabilă soluționării cauzei, având în vedere că procuror a făcut constatări neechivoce în sensul existenței falsului, sub aspectul identității persoanei și în plus, nici reclamantul și nici pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T nu au solicitat judecătoriei administrarea probei cu expertiza grafică, cum de altfel această probă nu a fost solicitată a se administra nici de către instanța de apel.
O altă critică a apelantei s-a referit la obligarea sa la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de partea adversă, pe parcursul judecății la instanța de fond, însă potrivit art.275 pr.civ. pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, or pârâta nu a recunoscut explicit pretențiile părții adverse, având o atitudine echivocă, de neprecizare a poziției sale procesuale.
În aceste condiții, reclamantul a solicitat cu ocazia dezbaterii cauzei, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, iar instanța de fond, în mod justificat a dat curs acestei solicitări, întemeiată pe disp.art.275 pr.civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, care a fost motivată în drept cu disp.art.304 ind.1 pr.civ. precum și art.304 pct.9 pr.civ. recurenta susținând că primele două instanțe au interpretat și aplicat greșit disp.art.184 pr.civ. în condițiile în care acestea nu au efectuat nici un fel de cercetări și nu au administrat nicio probă pentru stabili existența falsului cu privire la înscrisurile din litigiu, întemeindu-se exclusiv pe rezoluția procurorului de încetare a urmăririi penale din data de 06.12.2007, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în dosarul nr.1256/P/2006 și a ordonanței din dosarul nr.1793/II/2/2008.
Astfel, în opinia recurentei, cele două acte emise de procuror, din perspectiva legii civile, respectiv art.184 pr.civ. nu reprezintă altceva decât un document probator, ce trebuia completat cu alte mijloace de probă, inclusiv o expertiză grafică, cerere de altfel solicitată inițial de către reclamant în primă instanță și cu privire la care, în mod surprinzător, s-a renunțat în momentul în care au fost discutate și încuviințate probele ce urmau să fie administrate și în acest context, tribunalul a reținut în mod nejustificat că această expertiză nu ar fi fost indispensabilă soluționării cauzei.
Recurenta - pârâtă a mai susținut că reclamantul-intimat a atacat și în contencios administrativ, actul fiscal de impunere emis pe numele său, respectiv Actul Constatator nr.346/30.07.2003, prin care a fost reținută în sarcina sa obligația de a achita suma de 2236.203.612 ROL. În acea acțiune, ce a făcut obiectul dosarului nr.1561/2006, înregistrat pe rolul Tribunalului, reclamantul nu ar fi susținut deloc că mașina în litigiu nu ar fi fost importată de domnia sa.
Reclamantul - intimat, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă a depus prin avocat concluzii scrise unde și-a menținut punctul de vedere cu privire la susținerile în apărare formulate prin întâmpinarea depusă în apel, în sensul că Parchetul a efectuat verificări amănunțite și s-a stabilit cu certitudine de către organele de cercetare penală că documentele din litigiu sunt falsificate, prin declinare de identitate de către o persoană necunoscută, considerentele fiind clar expuse de către procuror în rezoluția de încetare a urmăririi penale di data de 06.12.2007 în dosarul nr.1256/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
În acest fel, întemeindu-se pe această rezoluție, judecătoria a aplicat corect disp.art.184 pr.civ. coroborat și cu decizia nr.XV/21.11.2005 a ÎCCJ, dată î interesul legii, care a statuat că acțiunea în desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat aparține părților, cu excepția situațiilor prev. de aert.45 alin.1 pr.civ. când acțiunea aparține procurorului, iar instanța de apel a confirmat în mod judicios această soluție.
Curtea, analizând recursul pârâtei, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că aceasta este întemeiat din perspectiva disp.art.304 pct.9 pr.civ. ra.la art.304 pct.5 și la art.312 alin.5 pr.civ.
Curtea va constata că ceea ce reprezintă subiect de dispută în prezentul recurs este determinat de modul în care primele două instanțe au interpretat și aplicat disp.art.184 pr.civ. atunci când au constatat existența falsului în ceea ce privește Declarația Vamală de nr.I 29450/29.12.2001 întocmită pe numele pentru autoturismul MERCEDES BENZ seria șasiu -F-, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.12.2001 pe numele reclamantului, pentru autoturismul descris mai sus precum și actele vamale întocmite pe numele reclamantului pentru același autoturism, respectiv modul în care trebuie cercetat și constatat falsul de către instanța civilă, atunci când acțiune penală s-a stins sau s-a prescris.
Norma prezentă la art.184 pr.civ. statuează imperativ că atunci când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă.
Or, cercetarea, prin orice mijloc de dovadă necesită din partea instanței administrarea efectivă de probe din care să rezultă cu certitudine și fără echivoc, atât falsul, cât și modul în care s-a realizat acest fals.
În concret, administrarea de probe presupunea cercetarea de către instanța civilă a unor documente relevante, respectiv acte de identitate, pașapoarte, CNP, scripte în comparație și nu în ultimul rând, chiar efectuarea unei expertize grafice, potrivit art.129 alin.4 pr.civ. dată fiind obligația judecătorului să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, având puterea și capacitatea de ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În speță însă, curtea va constatat că singura probă administrată în cauză a fost Rezoluția de încetare a urmăririi penale din 06.12.2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în dosar nr.1256/P/2006, prin care în mod sumar s-a menționat doar că "Formalitățile vamale precum și acrtele aferente tranzitului au fost efectuate de către lucrătoarele vamale și, precum și de către comisionara vamală, pe care învinuitul - necunoscut, - le-a determinat să întocmească documentele în fals, respectiv pe identitatea declinată."
Nicăieri în această rezoluție și nici în Ordonanța nr.29.12.2008 nu se menționează cum s-a ajuns la concluzia că s-ar fi folosit o identitate declinată și nici nu s-a stabilit dacă reclamantul a fost sau nu prezent la Vama Nădlac în data de 29.12.2001, după cum nu s-a cercetat nici discrepanța care există totuși între numele reclamantului -, domiciliat în com., sat nr.258, jud. A și -, domiciliat în L,-, Bl.27,.2,.6, jud. A, astfel cum apare menționat titularul de operațiune din Actul constatator nr.346/30.07.2003 de la fila nr.8 - dosar fond, respectiv, născut la 15.02.1979 în A, România, rezident în L-, Bl.27,.2,.6, jud. A, posesor al actului de identitate seria - nr.-, astfel cum apare în actul autentificat în Italia, aflat la fila 9 - dosar fond.
Pentru aceste considerente, curtea, constatând că primele două instanțe nu au procedat la cercetarea falsului în acord cu disp.art.184 pr.civ. motiv pentru care, în baza art.312 alin.5 pr.civ. rap.la art.304 pct.5 și 9.pr.civ, va admite recursul declarat de pârâta Direcția regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva deciziei civile nr.373/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Va casa decizia recurată precum și sentința civilă nr.6306/29.06.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul cu același număr și va trimite cauza spre rejudecare în fond la prima instanță, respectiv Judecătoriei Arad, care va administra toate probele pe care le consideră necesare și utile în procedura de cercetare și constatare a falsului, incluzând aici acte de stare civilă, documente de identitate, scripte în comparație și dacă se impune, expertiza grafică.
Va constata că în această etapă procesuală nu sunt aplicabile disp.art.274 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva deciziei civile nr.373/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează decizia recurată precum și sentința civilă nr.6306/29.06.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul cu același număr și trimite cauza spre rejudecare în fond la prima instanță, respectiv Judecătoria Arad.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. CP/ 19.01.2010
Dact NF/19.01.2010
Ex.2
Tribunalul Arad - Președinte,
Judecător
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Cristian Pup
