Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 34/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECZIA CIVILĂ Nr. 34/
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții Vest T împotriva deciziei civile de apel nr. 402/15.10.2009 pronunțată de Judecătoria Arad - secția civilă - în dosar nr.5456/-, în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect plângere împotriva încheierii de Carte Funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții Vest T consilier juridic iar pentru pârâta intimată se prezintă avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului recurent depune taxa judiciară in suma de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar la dosar.
Reprezentantul pârâtei intimate avocat depune la dosar concluzii scrise. Și împuternicire avocațială.
Nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent, consilier juridic solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Reprezentantul pârâtei intimate, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
A,
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.6398 din 30.06.2009, pronunțată în dosar -, Judecătoria Arada respins plângerea formulată de petentul Inspectoratul de Stat în Construcții- Vest T în contradictoriu cu intimata, împotriva încheierii de CF nr. 17152/CF/18.03.2009 și obligat petentul să achite intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință civilă, prima instanță a constatat că prin încheierea de CF nr. 17152/CF/18.03.2009, a fost admisă cererea formulată de petenta și s-a intabulat dreptul de proprietate al acesteia, cu titlu de restituire în natură, asupra 273 mp teren, cu privire la imobilul înscris în CF nr. 51610 A, cu nr. top 192/2-192/1/2. Încheierea a avut la bază Dispozițiile nr. 216/2009 și nr. 1257/2009 emise de Primarul municipiului A în temeiul Legii nr. 10/2001, care fac, conform art.25 al.4 din Legea 10/2001, dovada proprietății asupra imobilului restituit, având forța probantă a unui înscris autentic și constituind titlu executoriu pentru punerea în posesie.
Pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, instanței î-a revenit obligația de a verifica doar legalitatea operațiunii de înscriere în cartea funciară, respectiv verificarea din punct de vedere formal a titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea în CF. A rezultat că pe această cale, aspecte legate de legalitatea intrinsecă a dispozițiilor primarului, nu au putut fi analizate, petentul având posibilitatea promovării unei eventuale acțiuni de drept comun prin care să se analizeze temeinicia susținerilor sale. Ca urmare, văzând că cele două dispoziții care au stat la baza încheierii de CF atacate îndeplinesc condițiile prevăzute de art.47 al.1 din Legea 7/1996, în temeiul art.50 din același act normativ, instanța a constatat nefondată plângerea formulată și a respins-o, iar în temeiul art.274 Cod pr. civilă, a obligat petentul la plata către intimată a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel petentul Inspectoratul de Stat în Construcții - Vest T, solicitând instanței de control judiciar, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii formulate împotriva încheierii de CF. În motivare, a susținut că prin sentința atacată, prima instanță, în mod nefondat a respins cererea petentei privind sesizarea instanței de contencios administrativ cu excepția nelegalității actelor administrative și făcând o aplicare greșită a prevederilor art. 4 din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, a apreciat că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât soluționarea fondului cauzei nu depinde de legalitatea dispozițiilor de restituire. arătat că unul din elementele principale de nelegalitate a dispozițiilor invocate este lipsa unei individualizări a terenului, element ce putea și trebuia să fie observat la admiterea cererii de înscriere a dreptului de proprietate al intimatei prin încheierea de CF și a considerat că legătura dintre fondul cauzei - respectarea condițiilor legale de admitere a cererii de intabulare și legalitatea dispozițiilor în baza cărora s-a admis cererea de intabulare este evidentă, aceasta având drept cauză aceiași lipsă a individualizării terenului. În drept, a invocat disp. art. 282-298 Cod procedură civilă, art. 47-50 din Legea nr. 7/1996 a Cadastrului și Imobiliare și art. 4 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ.
Prin decizia civilă nr.402/A/15.10.2009, Tribunalul Arad - secția civilă - respinge apelul petentului Inspectoratul de Stat în Construcții - VEST T, declarat împotriva sentinței civile nr. 6398/30.06.2009, pronunțată de Judecătoria Arad.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect prima instanță a reținut că operațiunea efectuată în cartea funciară privind înscrierea dreptului de proprietate în favoarea intimatei-pârâte este legală; de asemenea, a reținut că prin procedura plângerii împotriva încheierii de carte funciare nu se poate verifica legalitatea titlului de proprietate supus înscrierii, căci verificarea legalității titlului de proprietate în contencios administrativ, potrivit art.4 din Legea nr. 554/2004, în procedura plângerii împotriva încheierii de carte funciară, este inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii civile de ale a declarat recurs, în termen legal reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții - VEST T, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă și motivând în esență că în mod greșit, instanța de apel a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, în baza cărora a invocat excepția de nelegalitate a Dispozițiilor nr.216/21.01.2009 și nr.1257/6.03.2009 emise de Primarul municipiului A, în temeiul Legii nr. 10/2001, pe de o parte, iar pe de altă parte faptul că instanța de apel nu a observat că la admiterea cererii de înscriere a dreptului de proprietate al intimatei prin încheierea de Carte Funciară nr. 17151/CF/ 18.03.2009 nu au fost respectate prevederile art.48 alin.1 din Legea nr.7/1996, în baza cărora registratorul de carte avea obligația de a verifica dacă prin înscrisul în baza căruia se solicită intabularea, imobilul este individualizat printr-un identificator unic.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, că și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că prezentul recurs al reclamantului de față este nefondat, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine si cu temei a fost respins și apelul aceluiași reclamant.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prevăzut de art. 47alin.1 și art.50 din Legea nr.7/ 1996 și art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001 când a confirmat soluția primei instanțe de respingerea plângerii petentului, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile recurate, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul petentului, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, referitor la primul motiv de recurs, respectiv cel legat de sesizarea instanței de contencios administrativ competentă, pentru soluționarea excepției de nelegalitate Dispozițiilor nr. 216/21.01.2009 și nr. 1257/6.03.2009, în baza art.4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea consideră că în mod corect a reținut instanța de apel faptul că verificarea legalității titlului de proprietate în contencios administrativ, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, în procedura plângerii împotriva încheierii de carte funciară, este inadmisibilă, deoarece în cadrul procedurii plângerii împotriva încheieri de carte funciară nu se pot face apărări de fond împotriva actului înscris în cartea funciară, instanței revenindu-i doar obligația de a verifica strict legalitatea operațiunii de înscriere în cartea funciară, respectiv verificarea din punct de vedere formal titlului în baza cărora s-a cerut efectuarea înscrierii în cartea funciară.
Prin urmare, în cadrul acestei proceduri nu pot fi analizate, de către instanța de judecată aspecte legate de fondul raporturilor juridice dintre părți, părții interesate rămânându-i deschisă posibilitatea promovării unei acțiuni de drept comun, prin care să i se recunoască, eventual dreptul pretins.
De altfel, Curtea observă că acest motiv de recurs a devenit caduc, prin soluția pronunțată de instanța de contencios administrativ (recurenta procedând la promovarea unei acțiuni în contencios administrativ ) care, prin încheierea de ședință
din data de 18.11.2009, în dosar nr- al Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale-, a admis excepția de necompetență materială funcțională a Secției de contencios administrativ și a transpus cauza spre soluționare Secției Civile a Tribunalului Arad, ca fiind un litigiu la Legea 10/2001, conform înscrisului depus în recurs, ca act nou (fila 13).
În legătură cu cel de al doilea motiv de recurs, respectiv cel legat de admiterea cererii de înscriere a dreptului de proprietate al intimatei cu pretinsa încălcare a prevederilor art. 48 alin.1 lit. c din Legea nr. 7/1996, Curtea constată că prin acest motiv de recurs, recurenta susține că registratorul de carte funciară nu respectat dispozițiile legale sus menționate, respectiv faptul că în înscrisul în baza căruia s- solicitat intabularea, imobilul nu ar fi individualizat printr-un identificator unic.
Curtea constată însă că art.11 alin.3 din Ordinul nr.634/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară definește identificatorul unic ca fiind " Numărul cadastral al imobilului este identificatorul unic de legătură între baza de date grafică și baza de date textuală în sistemul informatic integrat de cadastru și publicitate imobiliară".
Curtea mai observă că inițial în Referatul privind motivarea Dispoziției Primarului municipiului referitoare la aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 emisă de Primarul Municipiului A, imobilul situat în A- nu a fost individualizat corect cu CF nr.top actual ci cel de dinainte de unificarea și parcelarea, care a făcut obiectul încheierii CF nr. 2861/1991.
Tocmai din acest motiv s-a și respins cererea intimatei de intabulare a dreptului de proprietate în baza Dispoziției nr.216/21.01.2009 emisă de Primarul Municipiului A, prin încheierea de CF nr.10421/18.02.2009.
Ulterior, constatându-se eroarea din cuprinsul acestei dispoziții, s-a emis de către Primarul Municipiului A, Dispoziția nr. 1257/6.03.2009, de îndreptare a erorii materiale din Dispoziția nr. 216/21.01.2009 emisă de Primarul Municipiului A, în sensul identificării imobilului asupra căruia urma ca intimata să-și intabuleze dreptul de proprietate, ca fiind înscris în Cf nr. 51610 A, nr. top.192/2-199/2.
În aceste condiții, Curtea consideră că în speță au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art. 48 alin.1 lit. c din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.
Față de aceste considerente, Curtea stabilește că, atât prima instanță, cât și instanța de apel, în mod corect au reținut faptul că Dispozițiile nr.216/21 ianuarie 2009 și nr.1257/6.03.2009 de îndreptare a erorii materiale din Dispoziția nr 216/21 ianuarie 2009 emisă de Primarul Municipiului A, conform art. 25 alin.4 din legea nr. 10/2001 (republicată), fac dovada proprietății asupra imobilului restituit, au forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie și pe cale de consecință s-a respins corect plângerea formulată împotriva încheierii de carte funciară, considerând că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de art.48, art.20 alin.1 și art.22 lit. a din Legea nr.7/1996 (republicată) respectiv apelul declarat împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Arad, fiind, de asemenea respins ca nefondat în mod just și corect.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced, potrivit cărora intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate cu titlul de restituire în natură asupra suprafeței de 273. teren în favoarea intimatei este legală și titlul de proprietate în litigiu neputând face obiect de discuție și analiză în prezentul dosar, ce are ca obiect doar plângere împotriva încheierii de intabulare în cartea funciară și cum deci nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamantului, care nu a dovedit incidența în cauză a motivului de recurs invocat, prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă (căci hotărârea recurată cuprinde toate motivele legale pe care se sprijină, care nu sunt nici contradictorii și nici străine de natura pricinii), precum și de art.304 pct.9 Cod procedură civilă (deoarece decizia civilă atacată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii).
Prin urmare, va fi menținută în vigoare decizia civilă recurată, fiind verificată drept legală și temeinică, aceasta fiind și pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi estre specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu doar în limitele investirii instanței, conform art. 129 alin.6 Cod procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, aflat în culpă procesuală, ca parte căzută în pretenții, recurentul va fi obligat să-i plătească intimatei de mai sus - la cererea acesteia - suma de 600 lei, cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorar avocațial, justificat cu împuternicirea avocațială nr.1/ 12.01.2010 și chitanța aferentă nr. 298 din aceiași dată ambele ale Baroului A, aflate la fila 11 și 12 din dosarul cauzei de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții Vest împotriva deciziei civile de apel nr.402/A/15.10.2010, pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosar nr. -.
Obligă reclamantul recurent de mai sus să plătească intimatei pârâte suma de 600 lei, cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. TP/ 20.01.2010
Dact NF 20.01.2010
Ex.2
Tribunalul Arad - Președinte
Judecător.
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Cristian Pup
