Anulare act. Decizia 341/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 341
Ședința publică de la 11 Martie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 04 martie 2009, privind judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 233 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 12072 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea de concluzii scrise de către intimații pârâți, prin avocat, la data de 10.03.2009, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 04 martie 2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 28 ianuarie 2004, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. S 280 din 22 martie 1978, eliberat de notariatul de Stat Județean
În motivarea acțiunii, s- arătat că prin acest certificat de moștenitor, s- constatat deschisă succesiunea defunctei, decedată la data de 21 decembrie 1977 și au fost considerați moștenitori ai acesteia numiții, tatăl reclamantului, precum și, mama pârâtului.
S- mai arătat că a fost cea de- treia soție a lui, și nu soră cu defuncta, cum în mod nelegal s-a specificat în certificatul de moștenitor.
Singurul moștenitor al autoarei fost soțul acesteia,.
S-a atașat dosarul nr. 19000/1005 al Judecătoriei Craiova, necesar soluționării cauzei.
Prin sentința civilă nr. 4980 din 14 mai 2004, Judecătoria Craiova respins acțiunea formulată de reclamant, reținând că există autoritate de lucru judecat, întrucât aceeași cauză a mai fost soluționată prin două hotărâri definitive și irevocabile, respectiv sentința civilă nr. 16434/7 noiembrie 1995 a Judecătoriei Craiova și decizia civilă nr. 4449/4 septembrie 1998 Curții de APEL CRAIOVA.
S-a reținut astfel, incidența dispozițiilor art. 1201 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe declarat apel reclamantul care fost soluționat prin decizia civilă nr. 3702 din 4 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 5423/CIV/2004.
Astfel, Curtea de Apel Craiova respins apelul, apreciind că există triplă identitate de părți, obiect și cauză.
Reclamantul formulat recurs, împotriva acestei decizii, care a fost admis prin decizia civilă nr. 1401 din 30 martie 2006, pronunțată în dosarul nr.5021/CIV/2005, al Curții de Apel Craiova.
S-a dispus casarea deciziei nr. 3702/04.11.2004 și trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
S-a reținut că aprecierile instanțelor anterioare sunt eronate, deoarece sentința civilă nr. 16434/07.11.1995 a fost desființată prin decizia nr. 2830/25.09.1996, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, decizie rămasă irevocabilă prin decizia Curții de APEL CRAIOVA nr. 1631/18.02.1997, ca urmare a respingerii recursului.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la nr. 2518/CIV/2006, iar prin decizia civilă nr. 990/16.06.2006, pronunțată în acest dosar, s-a admis apelul reclamantului, a fost desființată sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.
Tribunalul a reținut că prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetare fondului, având în vedere dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr. 18559/C/RJ/2006 (nr. în format vechi).
În ședința din 17.11.2006, s-a arătat că pârâtul a decedat, solicitându-se de către apărătorul acestuia introducerea în cauză a moștenitorilor, și.
În ședința publică din 9 mai 2007, în baza art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, după ce în prealabil a pus în discuția părților, instanța a calificat cererea ca fiind o cerere în anularea parțială a certificatului de moștenitor, având ca temei de drept dispozițiile art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995.
Pârâtul a mai depus la dosar extrase de pe acte de stare civilă, obținute din Republica
La termenul din 19.09.2007, pârâții au invocat excepțiile puterii de lucru judecat și prescripției dreptului material la acțiune, care au fost puse în discuția părților, reținându-se cauza în pronunțare asupra excepțiilor și pe fond.
Prin sentința civilă nr. 12072 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr- ( nr. în format vechi 18559/C/RJ/2006 ) fost respinsă excepția puterii de lucru judecat, ca fiind neîntemeiată.
fost admisă excepția prescripției și respinsă acțiunea în anularea parțială a certificatului de moștenitor, formulată de reclamantul, împotriva pârâtului, decedat pe parcursul procesului, locul acestuia fiind luat de moștenitorii, și, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
fost obligat reclamantul, către, la plata sumei de 210 lei cheltuieli de judecată (contravaloarea cheltuielilor de transport pe ruta C-Chișinău și retur).
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond avut în vedere calificarea cereri de chemare în judecată ca fiind o cerere în anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. S 280/22 martie 1978, eliberat de Notariatul de Stat Județean D, având ca temei de drept dispozițiile art. 88 alin.1 din Legea nr. 36/1995, cerere care a fost calificată astfel în ședința publică de la 9 mai 2007.
În privința excepției puterii de lucru judecat, invocată de pârâți, la termenul din 19 septembrie 2007, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată reținând că în cauză nu operează această excepție prevăzută de art. 1201 Cod Civil, deoarece reclamantul a renunțat la judecarea primei cereri promovate având ca obiect anularea certificatului de moștenitor, așa cum rezultă din practicaua sentinței civile nr. 10271 din 18 iunie 1997, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 6608/1997.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți, la același termen, instanța constatat că reclamantul a avut cunoștință de certificatul de moștenitor contestat cel puțin din anul 1995, când acesta a promovat la data de 31 august 1995 o cerere având ca obiect constatarea calității de unic moștenitor al lui ( dosar nr. 19000/1995 ) și constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. S 280/1978.
Prin sentința civilă nr. 16434/7 noiembrie 1995, Judecătoria Craiova dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 280/23 martie 1978, iar prin decizia civilă nr. 2830/25 septembrie 1996, Tribunalul Dolja desființat această sentință trimis cauza spre rejudecare.
În rejudecare, s-a pronunțat sentința civilă nr. 10271 /18 iunie 1997, în practicaua căreia s-a consemnat că reclamantul a renunțat la judecarea capătului de cerere privind anularea certificatului de moștenitor, astfel că instanța nu s-a mai pronunțat asupra acestui capăt de cerere.
În consecință, în raport de dispozițiile art.3 alin.1 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958, instanța a constatat că dreptul material la acțiune s- prescris.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești declarat apel reclamantul, criticând- ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivele de apel, s-a invocat faptul că instanța a refuzat să judece dosarul pe fond, așa cum prevăd recomandările Curții de APEL CRAIOVA și ale Tribunalului Dolj, prin deciziile nr. 1401 și 990 din anul 2006.
S-a mai criticat faptul că instanța de fond dat dovadă de lipsă de obiectivitate și imparțialitate, să ia interogatoriu integral pârâților și a respins în mod nejustificat proba cu expertiza tehnică pentru stabili falsitatea certificatului de moștenitor.
Referitor la admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, s-a invocat faptul că aceasta nu a fost supusă dezbaterilor, că pronunțarea asupra excepției și asupra fondului s-a efectuat după încheierea de ședință, fără participarea reclamantului pe data de 26 septembrie 2006, încălcându-se astfel prevederile art. 115-188, 128.5, 136, 137 și 138.pr.civ.
Apelantul criticat și faptul că a fost obligat la cheltuieli de judecată, întrucât acestea au fost efectuate din culpa pârâților.
Prin decizia civilă nr. 233 din 24.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 12072 din 26.09.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și.
Pentru a decide astfel, tribunalul a avut în vedere excepția prescripției dreptului material la acțiune reglementată de art. 3 alin. 1 din Decretul nr.167/1958 potrivit căruia, acțiunea în anularea certificatului de moștenitor este prescriptibilă în termen de 3 ani.
Dispozițiile art. 7 din același decret prevăd că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Aplicând aceste dispoziții legale la speță, tribunalul a apreciat ca prescrisă acțiunea reclamantului.
Soluționând cauza pe excepție, tribunalul a motivat că nu mai putea să admită cererile de probatorii, a înlăturat totodată critica referitoare la faptul că excepțiile nu au fost puse în discuția părților.
S-au făcut verificări la instanța de fond și s-a constatat că excepțiile s-au pus în discuția părților și s-a solicitat amânarea pronunțării, astfel că în încheierea de amânare a pronunțării din 26 septembrie 2007, se regăsesc dezbaterile și susținerile părților.
Tribunalul a motivat că cererea pentru cheltuielile de judecată reprezintă contravaloarea cheltuielilor de transport pe ruta Chișinău - C și retur, conform actelor justificative.
Împotriva acestei decizii în termen legal declarat recurs reclamantul, prin mandatar, susținând că este nelegală.
În motivele de recurs, reclamantul critică ignorarea de către instanță a actelor de proprietate depuse și soluționarea greșită a cauzei pe excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul susține că decizia este nulă, întrucât este pronunțată de un judecător incompatibil, în persoana Jud., care nu s-a abținut de la judecarea cauzei.
Că, deși pe parcursul soluționării cauzei Judec. a formulat o cerere de abținere, aceasta i-a fost respinsă.
Că, s-a ignorat obiectul cauzei și, deși s-a emis certificatul de moștenitor nr.441/1996,efectele certificatului de moștenitor nr. S 280/1978 continuă să subziste.
În ședința publică din 10 septembrie 2008, mandatarul reclamantului a învederat instanței că a formulat cerere de strămutare a cauzei, solicitând suspendarea acesteia pe temeiul art. 244 alin. 1 Cod pr. civilă, cerere respinsă.
Recursul este nefondat.
Reclamantul a investit instanțele cu o acțiune în anularea certificatului de moștenitor nr. S 280/22.03.1978 eliberat de Notariatul de Stat D, în contradictoriu cu pârâtul, decedat pe parcursul derulării cauzei, locul acestuia fiind luat de moștenitorii, și.
Instanța de fond a respins acțiunea pe excepția prescripției dreptului material la acțiune, soluție confirmată și în apel, motivată pe faptul că reclamantul a știut de existența certificatului de moștenitor încă din anul 1995, când a mai promovat o acțiune, la cărei judecată s-a renunțat în 1997.
Astfel, în dosarul nr.19000/1995 al Judecătoriei Craiovas -a solicitat constatarea nulității parțiale a aceluiași certificat de moștenitor nr. S 280/1978, s-a soluționat cauza în primă instanță pronunțându-se sentința civilă nr.16434/1995, sentința a fost desființată prin decizia civilă nr.2830/1996 de Tribunalul Dolj, s-a trimis cauza spre rejudecare, iar în rejudecare, s-a pronunțat sentința civilă nr.10271/1997, în practicaua căreia s-a consemnat că reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind constatarea nulității certificatului de moștenitor.
Soluția adoptată de cele două instanțe este corectă, situație în care critica reclamantului privind această excepție este neîntemeiată și urmează a fi înlăturată.
Prescripția extinctivă, reglementată de art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, este înțeleasă ca fiind stingerea dreptului material la acțiune, neexercitat în termenul prevăzut de lege.
Față de dispozițiile acestui decret, cât și de alte prevederi legale, în doctrină prescripția este definită ca acel mod de înlăturare a răspunderii civile, constând în stingerea dreptului material la acțiune, neexercitat în termenul prevăzut de lege.
În speța dedusă judecății, instanțele au cercetat dacă reclamantul a introdus acțiunea în anulare a certificatului de moștenitor în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr.167/1958.
Deoarece prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar reclamantul a cunoscut de existența certificatului de moștenitor, contestat din 1995 când a introdus acțiunea în nulitate a aceluiași certificat, în mod corect s-a apreciat acțiunea ca fiind prescrisă.
Întrucât prescripția este o excepție de fond, peremptorie, ce nu mai pun e în discuție fondul judecății, instanțele în mod corect nu au procedat la examinarea actelor de proprietate exhibate de reclamant, așa încât, și critica recurentului privind omisiunea analizării acestora este neîntemeiată.
Critica privind incidența cazului de incompatibilitatea judecătoarei, este neîntemeiată.
Acest magistrat a formulat o cerere de abținere în data de 14.04.2008, motivând că a suspendat în temeiul art. 244 alin. 1 Cod pr. civilă dosarul nr.5866/CIV/2005, până la soluționarea prezentei cauze, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 6 din CEDO, care garantează dreptul la un proces echitabil.
Prin încheierea din Camera de consiliu din 15 aprilie 2008, Tribunalul Dolja respins corect cererea, motivând că aspectele invocate de magistrat nu se încadrează în dispozițiile art. 27 Cod pr. civilă.
Recurentul reclamant are posibilitatea de a uza de instituția procesuală a recuzării, după repunerea pe rol a dosarului suspendat, dacă apreciază că este incidentă vreo cauză de incompatibilitate.
Față de cele ce preced, apreciindu-se că în speță nu subzistă motivele de recurs invocate, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 233 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 12072 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn. /2 ex.
10.04.2009
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
