Obligație de a face. Decizia 340/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 340
Ședința publică de la 11 Martie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 04 martie 2009, privind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în, sat Mihăilești, jud. O, împotriva deciziei civile nr. 293 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 4018 din 16 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în, sat Mihăilești, jud. O, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea de concluzii scrise de către intimatul reclamant, prin avocat, la data de 06.03.2009, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 04 martie 2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea formulată la Judecătoria Slatina, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, pentru a se dispune obligarea acestuia să îndepărteze prin scoaterea din rădăcini a pomilor fructiferi și nefructiferi, situați la o distanță mai mică de 2 de gardul despărțitor; să-și zidească ușile și ferestrele de la anexa situată la o distanță mai mică de 2 de gardul despărțitor; să-și ridice gunoiul de grajd depozitat în spatele anexei, urmând ca toate aceste lucrări să fie efectuate pe cheltuiala acestuia, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4018/16.06.2008, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtului, a fost admisă în parte cererea reconvențională a pârâtului și s-a dispus de instanță ca pârâtul să desființeze plantația de pomi fructiferi în sensul de a tăia cei 14 pruni, cu lungimea de 38m, aflați la o distanță de 0,90-1,20 ml. de hotarul despărțitor, în caz de refuz autorizând reclamantul să execute lucrările pe cheltuiala pârâtului.
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, ce desparte pe latura de nord terenul reclamantului de terenul pârâtului, ca fiind linia dreaptă A-B, cu direcția vest - est, pe o lungime de 62,50 ml, marcată de gardul din sârmă ghimpată pe stâlpi de beton ai reclamatului, în limita căreia terenul reclamantului are lățimea de 8 ml pe toată lungimea.
A fost obligat pârâtul la 219 lei cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a examinat actele de proprietate ale părților, a audiat pe martorul, a dispus efectuarea unei expertize de specialitate în cauză, probe pe care le-a raportat la dispoz. art.548 și 607-608 civ.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, criticând soluția pentru faptul că s-a dispus desființarea plantației de pomi fructiferi în mod nejustificat și grănițuirea a fost stabilită în mod eronat, solicitând efectuarea unei noi expertize de specialitate geodezie și cadastru.
Tribunalul O l t, prin decizia civilă nr. 293 din 21.10.2008, a respins apelul declarat de pârâtul, ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că apărările făcute de C-tin, în sensul că stăpânește imobilele în forma actuală de peste 60 ani, iar linia de hotar este greșit stabilită, nu pot fi primite deoarece expertul a constatat cu raportare la actele de proprietate ale părților, prin măsurători de teren, că părțile sunt vecine, lângă hotar și în afara limitei legale sunt plantați pomi fructiferi, situație în care s-a încheiat schița aflată la fila 33 în care este implicată exact situația indicată pe teren.
În ce privește motivul de apel invocat referitor la pomii fructiferi, instanța a reținut că în obiecțiunile făcute apelantul recunoaște vechimea acestor pomi la 20 ani, situație în care nu se mai poate pune în discuție tăierea și scoaterea lor din rădăcini pentru că aceștia nu se încadrează în termenul în care această operațiune ar fi fost interzisă de lege.
În ce privește al doilea motiv de apel, având ca obiect stabilirea unei noi grănițuiri printr-o nouă expertiză topografică, instanța a reținut, cu raportare la cele două hotărâri anterior enunțate la titlurile de proprietate ale părților și la expertiza efectuată pe teren, că s-a răspuns exact obiectivelor dispuse de instanță în condițiile art. 201 Cod pr. civ. expertiza fiind însoțită de o schiță a terenului, la expertiză participând atât părțile cât și reprezentanți ai primăriei, constatându-se situația din teren în raport de schița de parcelare și de titlurile de proprietate, acte care au stat la baza schiței terenurilor deținute de părți și constituind temeiul propunerii de grănițuire care a fost însușit de instanță.
În termen legal, împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs pârâtul, considerându-le nelegale, conform art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. deoarece a fost admisă cu încălcarea legii servitutea de tăiere a plantației de pomi fructiferi întrucât intervenise prescripția dreptului reclamantului de a mai tăia pomii aflați la o distanță mai mică de 2 de hotarul despărțitor, deoarece aceștia au fost plantați de peste 20 de ani; au fost încălcate dispoz. art. 129 Cod pr. civ. deoarece instanța a respins ca neîntemeiate obiecțiunile formulate la raportului de expertiză, cu toate că printr-o încheiere de ședință anterioară le admise, astfel încât a fost încălcat dreptul la apărare al pârâtului, precum și principiul aflării adevărului în cauză; a fost greșit stabilită linia de hotar între părți, pe latura de nord deoarece reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului s-a făcut pe terenul fosta proprietate a autorului pârâtului recurent; în mod nelegal nu a fost audiat martorul propus; au fost aplicate greșit dispoz. art. 274 Cod pr. civ. în ceea ce privește stabilirea cheltuielilor de judecată.
Criticile formulate nu sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:
Pârâtul recurent a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză la data de 16.03.2007, dată la care acestea nu au fost luate în discuție, având în vedere cererea de suspendare în baza art. 244 alin.1 Cod pr. civ. formulată de apărătorul pârâtului și admisă prin încheierea din 16.03.2007. Dosarul a fost de mai multe ori repus pe rol, dar de fiecare dată a fost menținută măsura suspendării cauzei până la pronunțarea deciziei nr. 1268/6.12.2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în litigiul de fond funciar privind titlul de proprietate emis în favoarea reclamantului.
După reluarea judecății, instanța a respectat principiul contradictorialității punând în discuția părților obiecțiunile la raportul de expertiză efectuate de pârât și în urma analizării acestora, a constatat că nu sunt întemeiate, respingându-le.
Față de modul în care s-a derulat procesul, se constată că nu au fost încălcate dispoz. art. 129 Cod pr. civ. instanța având posibilitatea acordată de lege de a aprecia asupra temeiniciei obiecțiunilor formulate de către părți împotriva unui raport de expertiză tehnică, iar prin soluția adoptată nu a lezat în vreun fel dreptul la apărare al pârâtului, simpla formulare a obiecțiunilor neducând implicit la admiterea acestora. Pe de altă parte, nu s-a adus atingere principiului aflării adevărului, la dosarul cauzei existând suficiente probe pentru formarea convingerii instanței.
Instanța s-a raportat în mod concret la obiecțiunile formulate de pârât, acestea vizând stabilirea vechimii construcțiilor, a vârstei pomilor fructiferi, față de faptul că prin întâmpinarea și cererea reconvențională, acesta invocase excepția prescripției achizitive.
Este de remarcat însă că atât prin întâmpinare și cererea reconvențională, cât și prin obiecțiunile la raportul de expertiză, acesta a arătat că pomii au fost plantați în urmă cu 20 de ani, situație în care nu sunt aplicabile dispoz. art. 623 Cod civil, care se referă la o posesiune de 30 de ani.
În mod legal, instanțele au reținut că nu este incidentă prescripția achizitivă în ceea ce privește plantarea pomilor la o distanță nelegală față de hotar (art. 607 Cod civil), având în vedere chiar precizarea făcută de pârâtul recurent cu privire la plantarea acestora în urmă cu 20 de ani, legea impunând o posesiune de 30 de ani.
Cu privire la vechimea construcțiilor, raportat la existența ferestrelor considerate de reclamant de vedere, acestea nu erau pertinente cauzei, atât timp cât instanța de fond nu a admis acest capăt de cerere, considerând că nu există servitute de vedere.
Au fost respectate dispoz. art. 584 cod civil privind delimitarea proprietății celor două părți, dreptul de proprietate al pârâtului fiind în mod irevocabil stabilit prin decizia civilă nr. 1268/6.09.2007, pronunțată de secția civilă a Tribunalului O l t, în procesul funciar ce a avut ca obiect anularea titlului de proprietate eliberat pe numele moștenitorilor lui, contestat de către reclamant. Prin sentința civilă nr. 2866/15.05.2007, a Judecătoriei Slatina, a fost respinsă acțiunea în anularea titlului de proprietate formulată de, în contradictoriu cu, pentru stabilirea dreptului de proprietate a terenurilor, soluția fiind menținută prin decizia indicată, prin respingerea recursului.
În ceea ce privește neaudierea martorului, se constată că această susținere nu constituie motiv de nelegalitate, în sensul art. 304 Cod pr. civ. instanța putând să revină asupra unor probe încuviințate, în măsura în care ajunge la concluzia că nu mai sunt utile și pertinente cauzei.
Urmează ca, aplicând art. 312 alin.1 Cod pr. civ. să se respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul, domiciliat în, sat Mihăilești, jud. O, împotriva deciziei civile nr. 293 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 4018 din 16 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în, sat Mihăilești, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./24.03.2009
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
