Anulare act. Decizia 392/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 392/2008
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 130/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect anulare act.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar prin serviciul registratură al instanței, precizare formulată de reclamantul recurent, prin care arată domiciliul precesual ales în România și faptul că renunță la judecată față de pârâtele Comisia Locală de aplicare a Legii Fondului Funciar S și Comisia Județeană A pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
De asemenea, tot prin serviciul registratură al instanței, s-au înregistrat la dosar, concluzii scrise formulate de intimatul pârât.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 23 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 743/28.11.2007 a Judecătoriei S, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, fost căsătorită și SC SRL ( fostă & SRL), în sensul constatării:
-nulității parțiale a încheierii de întabulare nr. 5522/27.11.1992 ( inițial în CF 3476 și ulterior CF 3477) doar cu privire la întabularea dreptului de proprietate al pârâților și ( ), cu privire la terenul de 6772 mp;
-s-a constatat nulitatea parțială a încheierii de întabulare nr. 2222/20.05.1992 din CF 3477 doar cu privire la întabularea dreptului de proprietate al acelorași pârâți asupra terenului de 6772 mp;
-s-a stabilit ca fiind nulă parțial încheierea de întabulare nr. 13/04.01.2001 și 331 din 21.02.2003 în ce privește întabularea dreptului de proprietate al pârâtei SC SRL cu privire la terenul de 4361 mp din CF 3747;
-s-a constatat de asemenea, nulitatea parțială a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1729/21.11.2000 doar sub aspectul dobândirii dreptului de proprietate pentru terenul de 4361 mp de către cumpărătoarea pârâtă SC SRL și s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului față de pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar și Comisia Județeană
A fost dispusă revenirea la situația anterioară de CF în limitele capetelor de cerere admise.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond în considerarea actelor și lucrărilor dosarului a reținut și motiv că prin contractul nr. 68/09.09.1991, pârâții și au cumpărat la lichidarea CAP - grajdul nr. 5 și padocul dintre grajdul nr. 5 și 4 cu suma de 500.000 lei. Cu toate acestea în CF 3476, inițial și apoi în CF 3477 s-a întabulat dreptul de proprietate al pârâților și asupra suprafeței de teren de 6772 mp, în mod nelegal întabulându-se o copie a contractului modificat prin adăugarea și a suprafeței de teren ce nu era cuprinsă în actul original și nu s-a întabulat originalul ( 61). Acest fapt este recunoscut și de pârât la interogatoriu ( 59 din dosarul de fond) care însă susține că a cumpărat și terenul prin actul semnat olograf, susținere contrazisă de documentele reținute mai sus.
In aceste condiții urmează a se radia dreptul de proprietate al pârâților asupra terenului din CF 3476 și CF 3477, constatându-se nulitatea parțială a încheierii de întabulare nr. 5522/1992 din CF 3476 și ulterior în CF 3477 și a încheierii nr. 2222/1992 din CF 3477 ca fiind făcute prin fraudarea legii.
Conform contractului autentificat sub nr. 1729/2000 ( fila 51 dosar fond) pârâta SC SRL a cumpărat grajdul nr. 5 și padocul dintre grajdul nr. 4 și 5 și suprafața de teren de 4361 mp, ori față de împrejurarea că s-a constatat că pârâții au cumpărat doar construcțiile prin procesul verbal de licitație și ca urmare doar pe acestea le putea înstrăina, urmează a se constata nulitatea parțială și a acestui act, doar cu privire la dobândirea proprietății asupra suprafeței de teren.
Susținerea pârâtei SC SRL în sensul că parcelele asupra cărora reclamantul avea drept de proprietate nu sunt identificate, este neîntemeiată față de înscrierile din CF ( fila 14 dosar -/2004).
Față de considerentele de mai sus, s-a constatat nulitatea parțială a încheierilor de întabulare a dreptului de proprietate al pârâților, doar asupra terenului, precum și nulitatea parțială a contractului de vânzare - cumpărare încheiat de aceștia cu privire la suprafața de teren de 4361 mp, urmând a se reveni la situația anterioară de CF.
De asemenea instanța a luat act de renunțarea la judecată față de pârâtele de ordin 4 și 5.
In baza art. 276 cod procedură civilă, pârâții au fost obligați la plata a din cheltuielile de judecată ale reclamantului, reprezentând onorariu avocat 980 lei și taxă de timbru 75,40 lei, fără contravaloarea copiilor xerox care nu sunt imputabile pârâților.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții SC SRL S și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In expunerea motivelor de apel, s-a susținut că instanța de fond a reținut în mod eronat că intimații pârâți au un drept de proprietate care nu a fost anulat în întregime.
Intimatul are eliberat pe numele său titlul de proprietate nr- și doar parțial i s-a anulat acest titlu, respectiv pentru parcelele 770/4, 761/3, 761/1/e, 768/1.
In ceea ce o privește pe intimata pârâtă, nici unul din topograficele care fac obiectul constatării nulității absolute dispuse prin decizia Tribunalului Alba nu privește imobilul care a fost apoi înstrăinat în favoarea apelantei.
Ori, așa cum se poate observa din cuprinsul actului de dezmembrare și din al contractului de vânzare - cumpărare ( fila 51) pârâta de ordin 3 cumpărat atât imobilul identificat cu alte nr. top, care nu fac obiectul deciziei mai sus amintite, și anume: nr. top. 766/1/d/1/1, nr. top. 767/1/b/1/1, 767/1/c/171, 767/d/1/1, cât și alte imobile care se identifică doar parțial cu numerele topografice menționate în decizie, și anume 766/c/2/1/1, 767/1/e/1/1 și 768/1/1/1. Toate aceste numere topografice sunt înscrise sub același corp de avere în CF 3747.
Ca urmare, reclamantul nu are calitatea procesuală activă de a solicita anularea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între pârâtul și intimată, pentru imobilele care nu fac obiectul anulării dispuse de instanța judecătorească în mod irevocabil.
Intr-o altă ordine de idei, atâta vreme cât nu se face o identificare clară, printr-o expertiză de specialitate a acestor imobile nu se poate realiza o astfel de dispoziție. De altfel, reclamantul a formulat în probațiune o astfel de cerere - a se vedea filele 35, 104 din dosar - dar apoi, prin cererea de la fila 178, acesta renunță la proba solicitată.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că acțiunea reclamantului este nelegală și netemeinică, motivat de faptul că sunt cumpărătorii de bună - credință a acestui imobil, la data perfectării contractelor de vânzare - cumpărare nu exista nici un impediment, nici un indiciu care să îi ducă la concluzia vânzătorul - proprietar de carte funciară nu ar deține cu just titlu respectivul imobil. Așa cum se poate observa și din actele care au stat la baza încheierilor de întabulare nr. 13/2001 și 331/2003, la momentul încheierii respectivelor contracte, nu exista proces notat în CF de către reclamant.
In acest sens, practica judiciară este consecventă în conduita de menținere a valabilității actului juridic, atunci când se dovedește buna - credință a cumpărătorului existentă la momentul încheierii actului de vânzare - cumpărare.
De altfel, și în literatura de specialitate ( Gh. - Drept civil - pag. 191), se precizează ca o excepție de la principiul " anularea actului inițial primar - în speță, a titlului de proprietate al pârâților de ordinul 1 și 2 - atrage anularea și a actului consecvent următor, ca urmare a legăturii sale cu primul, cazul subdobânditorului de bună - credință și cu titlu oneros a unui imobil.
S-a stabilit astfel că, anularea titlului de proprietate a transmițătorului cu titlu oneros al unui bun nu este de natură să atragă caducitatea actului în ce privește terțul achizitor, în cazul în care acesta este de bună - credință. Nici un moment, reclamantul nu poate susține și respectiv dovedi că pârâta, chiar și depunând diligențele necesare, ar fi putut cunoaște că titlul de proprietate al pârâților de ordinul 1 și 2 este nevalabil.
La momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare, a cărei anulare se solicită, s-au făcut toate demersurile pentru a avea certitudinea că încheie un act legal și valabil: s-a consultat cartea funciară și s-a constatat că numitul ( vânzătorul) este proprietarul imobilului; s-a identificat administrativ imobilul și nici un aspect nu a fost de natură să îi aducă la concluzia că o terță persoană ar avea interese în această zonă.
Cunoșteau de asemenea, că pe raza localității S, reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut pe vechile amplasamente, că terenurile afectate de construcții nu pot fi reconstituite în natură foștilor proprietari, potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 18/1991 rep. Decizia civilă nr. 622/2006 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr- nu le este opozabilă, intimata nefiind parte în acest proces, face abstracție de acest text de lege și de faptul că pe acest teren au existat construcții edificate de P și ulterior, completate și modernizate de intimată.
Un alt principiu de drept pe care îl invocă în susținere, este acela al stabilității actelor juridice. Prin admiterea acțiunii reclamantului nu s-ar respecta această stabilitate, fapt care ar crea o practică judiciară de natură a induce în stare de certitudine și nesiguranță pentru cumpărător de bună credință, proprietar tabular al unui bun imobil.
In expunerea motivelor de apel, pârâtul a susținut că instanța de fond a admis o acțiune formulată de o persoană care nu are calitate procesuală activă în a solicita anularea întăbulării lor în cartea funciară și nici anularea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între pârâți și ceilalți pârâți în cauză.
Intimatul reclamant nu a făcut dovada că deține vreun drept de proprietate asupra imobilului teren proprietatea apelantului, că deține vreun titlu care să-i dea posibilitatea anulării încheierii de întabulare și întabulării sale.
In realitate, ceea ce invocă intimatul reclamant este posibilitatea acestuia de a dobândi un eventual drept de proprietate prin reconstituire în baza prevederilor Legii nr. 18/1991, asupra terenului care le-a fost vândut de către Comisia de Lichidare a P, odată cu vânzarea imobilelor construcții existente pe aceste terenuri.
In primul rând, trebuie a se observa că intimatul reclamant nu are calitatea de persoană îndreptățită la retrocedare, deoarece acest drept îl au cei care au fost cooperativizați sau urmașii acestora.
Or, terenul în litigiu a fost preluat de la antecesorii intimatului reclamant cu mult timp înainte de apariția P -ului, sau a G, încă din anul 1945.
Terenul a fost preluat de stat și ulterior au fost împroprietăriți cetățeni din comună, în baza Legii reformei agrare din 1945, aceștia fiind cei care au introdus terenul în
In baza prevederilor art. 8 din Legea nr. 18/1991, doar aceste persoane sau urmașii lor, sunt îndreptățiți să solicite reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor aduse în
In plus, instanța de fond nu a observat prevederile expres cuprinse în Legea nr. 18/1991 cu privire la terenurile preluate de la cetățenii germani direct la stat, care ulterior au ajuns în patrimoniul P, terenuri pentru care reconstituirea dreptului de proprietate se face din rezerva și nici un caz nu se prevede în mod expres posibilitatea reconstituirii pe vechiul amplasament, cu atât mai mult cu cât acesta este afectat de construcții, sau după caz, li se acordă acțiuni la societățile agricole care au în patrimoniul lor aceste terenuri - art. 17, 37 din Legea nr. 18/1991.
In plus, terenurile asupra cărora există construcții edificate, au un regim special reglementat prin prevederile Legii nr. 18/1991, acestea fiind supuse vânzării cu ocazia lichidării patrimoniului
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 1 și 4 din Legea nr. 18/1991, la lichidarea P, imobilele construcții, alături de celelalte bunuri determinate în text se vând de către Comisia de Lichidare a Vânzarea construcțiilor se face în mod obligatoriu împreună cu terenul de sub acestea și cu cel aferent, așa cum se indică în text.
Textul legal indica obligativitatea ca o dată cu vânzarea construcțiilor să fie făcută și vânzarea terenului aferent, astfel încât nu se poate reține că vânzarea din anul 1991 fost efectuată doar pentru construcții.
In această situație, nu poate fi anulată nici încheierea de întabulare asupra terenului și nici contractul de vânzare - cumpărare cu privire la o parte din imobilul cumpărat de apelant și fosta soție la licitație de la.
In plus, pe acest teren, apelantul a edificat o casă de locuit, în care locuiește el și familia sa, astfel încât intervin dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, text care prevede dreptul de proprietate asupra terenului aferent, în baza legii, o prezumție absolută care nu poate fi înlăturată.
Litigiul de față, are drept argument o revendicare a proprietății acestui teren, prin comparare de titluri, dar titlul apelantului este legal, iar intimatul reclamant nici nu poate justifica la rândul său, vreun titlu de proprietate asupra acestui teren.
In fine, un ultim argument ar fi acela că intimatul reclamant a primit în Germania, despăgubiri pentru proprietatea pierdută în țară, lucru care face imposibilă o nouă reparație, cu atât mai cu cât aceasta tinde să fie făcută prin încălcarea dreptului de proprietate al apelanților.
Tribunalul Alba - Secția civilă, prin decizia civilă nr. 130/2004, pronunțată în dosarul civil nr-, a admis apelurile pârâților SC SRL și împotriva sentinței civile nr. 743/2007 a Judecătoriei S, pe care a schimbat-o în totalitate, respingând acțiunea reclamantului intimat.
A reținut instanța de apel în considerentele deciziei că prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 61/09.09.1991 ( fila 60 dosar fond), pârâții apelanți au cumpărat odată cu construcțiile, grajd nr. 5 și padocul dintre grajdurile nr. 5 și 4, ca și terenul aferent de 6772 mp. Terenul a fost preluat de la antecesorul reclamantului intimat anterior înființării P, încă din 1947 de către stat, iar ulterior au fost împroprietăriți diferiți cetățeni în baza reformei agrare, pentru ca apoi terenul să fie preluat la.P, și edificate acele grajduri, inclusiv cel din litigiu, nr. 5.
Ori, conform Legii 18/1991 terenurile intrate în patrimoniul P pe care există edificate au un regim special, fiind supuse vânzării în cadrul lichidării patrimoniului Sunt elocvente în acest caz dispozițiile art. 29 alin. 1 și 4 din Legea nr. 18/1991 care prevăd expres că la lichidarea P-urilor imobilele - construcții, utilaje, mașini ca și terenurile de sub acestea ca și cel aferent utilizării normale se vând de către Comisia de lichidare, astfel că în acest context nu se poate susține că prin contractul din 1991 s-au vândut doar construcțiile.
Acest aspect, a fost confirmat și testimonial prin dispozițiile martorilor și, foste membre a Comisiei de lichidare din 1991, reținut aceiași instanță.
Faptul că obiectul vânzării l-a format inclusiv terenul aferent rezultă și din contractul de vânzare - cumpărare nr. 84/21.11.1991 prin care s-a procedat la vânzarea grajdului nr. 3 și a padocului dintre grajdurile 3 și 4, precum și suprafața aferentă de 3474 mp.
In acest context, în mod corect în dosarul nr. 222/1992 al serviciului de CF s-au întabulat atât edificatele cât și terenul de 6772 mp ce a făcut obiectul contractului nr. 61/9.09.1991.
Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, terenurile preluate de la cetățenii germani direct de stat și care ulterior au ajuns în patrimoniu P, reconstituirea dreptului de proprietate, se face din rezervă și oricum nu prevede că pe același amplasament, cu atât mai mult cât este afectat de construcții, sau după caz li se acordă acțiuni la SC care au patrimoniu acele terenuri.
Pârâta SC SRL a fost de bună credință la încheierea contractului pentru că în CF nu era notat nici un proces care să ducă la îndoieli din partea acesteia, a stabilit instanța de apel. Reținându-se buna credință a subdobânditorului în contextul art. 1898 cod civil, s-a conchis că nu există nici un temei juridic care să justifice admiterea acțiunii introductive de instanță. Este vorba și de principiul stabilității actelor juridice aplicabil în speță, pentru că o anulare de contract la duce la o stare de nesiguranță, pentru orice cumpărător de bună - credință, proprietar tabular al unui imobil în contextul în care, pârâta desfășoară o activitate comercială, ridicând hale de producție și o casă de locuit.
In considerarea acestor aspecte de ordin faptic și al textelor de lege invocate, apelurile au fost admite cu consecința directă a respingerii acțiunii reclamantului intimat.
Impotriva deciziei civile nr. 130/A/2008 a Tribunalului Alba - Secția civilă, în termen a declarat recurs reclamantul, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei și a netemeiniciei, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului pârâților și a fi astfel menținută ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
In expunerea de motive arată că este nepotul de fiu al fostului proprietar tabular al imobilelor în litigiu, calitate în care a înțeles să solicite constatarea nulității acelor încheieri de întabulare, precum și a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1729/2000 cu consecința firească a revenirii la situația anterioară de CF.
Susține că de fapt bunicul său nu a fost expropriat niciodată iar întabulările din CF 3476 sunt nelegale, având la bază adresele nr. 29/1992 și respectiv 19/a/1992 a fostului P, care nu corespund realității.
Contractul a cărei nulitate se solicită este fals, cu atât mai mult că cele două martore foste membre în comisia P au semnat cererile de întabulare a terenului în 1992, deși contractul de vânzare - cumpărare s-a încheiat în 1991.
In drept recursul nu a fost motivat în sensul că nu s-a invocat nici una din situațiile limitativ prevăzute de art. 304 cod procedură civilă.
Pârâtul a depus întâmpinare ( fila 76 recurs) prin care, în principal arăta că recursul este nul din cuprinsul lui neputându-se determina motive de nelegalitate care să se circumscrie cerințelor art. 304 cod procedură civilă.
Pe fond, criticile sunt nefondate chiar dacă în CF nu au fost operate transferul dreptului de proprietate în favoarea CAP, anterior anului 1989, preluarea fiind de necontestat în contextul în care pe teren se află grajdurile fostului
Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a arătat că lasă la aprecierea instanței de recurs soluția ce se va pronunța, cu atât mai mult că sunt lipsiți de calitate procesual pasivă.
SC SRL de asemenea a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, invocând în esență aceleași motive ca și pârâtul intimat.
Analizând recursul de față prin prisma criticilor invocate dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, se constată a fi nefondat, în considerarea următoarelor împrejurări:
, recursul nu a fost motivat în drept, în sensul că nu s-a invocat nici una din situațiile limitativ prevăzute de art. 304 cod procedură civilă, recurentul mărginindu-se ca în termeni generici să reitereze practic obiectul acțiunii introductive de instanță, fără a arăta expres motivele de nelegalitate care să justifice admisibilitatea căii de atac pe care o exercita.
Aspectele evidențiate, chiar și acest context țin mai degrabă de netemeinicia deciziei atacate, care oricum nu sunt de natură a modifica decizia din apel.
Insăși reclamantul recurent, deși nu contestă faptul că terenul în litigiu nu a fost preluat de la antecesorul său direct de către P și că nu a ajuns în circuitul cooperatist, recunoaște că au format patrimoniul fostului P prin însăși cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate pe baza Legii 18/1991.
Chiar dacă nu s-a operat în CF un atare transfer al dreptului de proprietate către P anterior anului 1989, ajungând acele terenuri în patrimoniul acestuia, este de necontestat în contextul acelora s-au edificat grajdurile fostului P, ce au format desigur obiectul contractului de vânzare - cumpărare.
Prin urmare, în mod judicios instanța de apel a stabilit că în speță sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 18/1991, potrivit căreia vânzarea imobilelor aparținând fostelor P -uri se face de comisiile constituite în acest sens.
Faptul că antecesorul său nu a predat acele terenuri la CAP, este, real, dar aceasta nu-i conferă reclamantului dreptul de a solicita în temeiul legii speciale - art. 8 - reconstituirea dreptului de proprietate asupra acelor terenuri. Acesta nu se încadrează în aceste norme și categorie de persoane, din moment ce antecesorul său a fost deposedat de teren anterior procesului de cooperativizare, începând cu anul 1945.
Cumpărătorii pârâți au fost de bună - credință la încheierea contractelor în sensul art. 1898 cod civil, din moment ce la CF nu era notat nici un fel de impediment la cumpărare.
De altfel, susținerile reclamantului că actele încheiate ar fi false și că au la bază adeverințe ce nu atestă realitatea sunt irelevante în contextul în care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, nedeclanșând procedurile care să dovedească un pretins fals.
Prin urmare, recursul de față este nefondat, el nu se circumscrie condițiilor și cerințelor impuse de art. 304 cod procedură civilă, privind nelegalitatea deciziei recurate, astfel că în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a fi respins.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile 130/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/10.12.2008
-
- /
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Daniela Mărginean, Anca Neamțiu
