Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 396/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 396/2008
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul SPITALUL ORĂȘENESC, împotriva deciziei civile nr. 173/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect legea 10/2001.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de reclamantul recurent Spitalul Orășenesc.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 23 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. - pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Spitalul Orășenesc împotriva pârâților, și și Primarul Municipiului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilul evidențiat în CF nr. 3663, nr. top. 7227/3/2, 7224/2/2 și 7225/1/2 a fost proprietatea lui trecând apoi în proprietatea Statului, prin națion alizare cu Decretul nr. 92/1950.
Prin sentința civilă nr. 1647/2004 a Judecătoriei Sibiu definitivă și irevocabilă, s-a notat că pe nr. top. 7227/3/2, 7224/2/2, 7225/1/2 s-a construit o casă de locuit și există dreptul de proprietate asupra acestei construcții în favoarea lui.
Potrivit notificării înregistrată cu nr. 204 din 06.08.2001 la.J, a solicitat "restituirea în natură a imobilului, sau în caz de imposibilitate, prin echivalent valoric a imobilului - construcții și teren". Prin referatul nr. 6429/01.08.2006, Comisia internă pentru analizarea notificărilor formulate în baza Legii 10/2001 a propus soluționarea notificării nr. 206/06.08.2001, prin emiterea unei Dispoziții în acest sens și anume Dispoziția nr. 507/2006 a Primăriei Orașului.
Potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, modificată prin Legea nr. 247/19.07.2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente: "In situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa 2 lit. "a", care face parte integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate, ori social culturale, foștilor proprietari sau după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiune pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3,4 din anexa nr. 2 lit. "a" sau după caz, de până la 5 ani de la data emiterii Deciziei sau dispoziției, pentru cele arătate la pct. 1 și 2 din anexa 2 lit. "a".
In contextul celor reținute instanța a constatat că Decizia nr. 507 Primăriei, a fost emisă corect, respectându-se prevederile legale în materie, în cauză nefăcându-se dovada vreunui motiv de nulitate, argumente pentru care s-a respins acțiunea ca nefondată.
Față de faptul că a fost respins capătul de cerere principal privind nulitatea deciziei, pe cale de consecință au fost respinse și capetele de cerere subsecvente ca nefondate.
Prin decizia civilă nr. 173/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost respins apelul declarat de Spitalul Orășenesc împotriva sentinței primei instanțe. S-a admis cererea de aderare la apel formulată de intimații, sentința fiind schimbată în parte în sensul obligării reclamantului la cheltuielile de judecată de la fond.
Totodată apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată din apel în favoarea acelorași intimați.
In considerentele deciziei s-a reținut că instanța de fond a statuat în mod temeinic și legal că restituirea imobilului în natură s-a făcut cu respectarea art. 16 din Legea 10/2001, astfel că cererea de constatare a nulității absolute a dispoziției și de anulare a încheierii de întabulare în baza art. 36 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 nu a fost justă raportat la prevederile Legii 10/2001 care impun restituirea în natură a imobilelor nu și alternativa acordării de despăgubiri.
Sub aspectul cererii de aderare la apel s-a constatat că aceasta este temeinică și legală în condițiile în care exista depusă la dosar chitanța care atesta achitarea onorariului de avocat.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Spitalul Orășenesc solicitând modificarea hotărârii atacate și pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă, admiterea acțiunii formulate și precizate.
In expunerea motivelor de recurs se arată că la data emiterii dispoziției atacate Legea 10/2001 nu era modificată în sensul că permitea în cazul imobilelor având destinația de unități de învățământ, sănătate ori social culturală, atribuirea în natură sau echivalent bănesc.
Precizează că prin cererea de retrocedare s-a solicitat restituirea fie în natură fie în echivalent bănesc.
Susține că imobilul este indispensabil, fiind într-un circuit infrastructural, care presupune Secția de Medicină Internă și Serviciul de primiri urgențe care nu pot fi mutate nu numai din lipsă de spațiu și pentru că necesită amenajări specifice.
Sub aspectul cererii de aderare la apel formulată de pârâți apreciază netemeinică și nelegală hotărârea instanței de apel deoarece pârâții aveau posibilitatea de a formula apel cu privire la cheltuielile de judecată.
Solicită a fi cenzurate aceste cheltuieli de judecată având în vedere că recurentul este o instituție publică cu buget limitat și nu dispune de fondurile necesare suportării unor astfel de cheltuieli.
In drept invocă art. 299 și urm. cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații au solicitat respingerea recursului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată arătându-se că dispoziția atacată a fost emisă la mai bine de 1 an de la modificarea art. 16 care permitea restituirea în natură și că desfășurarea activității nu este perturbată în condițiile în care, art. 10 din Legea nr. 10/2001 a impus persoanei îndreptățite să mențină destinația imobilului pe o perioadă de 3 ani. Cu privire la aderarea la apel arată că obligația de suportare a cheltuielilor de judecată este impusă de dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, independent de starea socială a părții care cade în pretenții.
La rândul său, prin întâmpinarea formulată, Primăria Municipiului a solicitat respingerea recursului față de dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de normele legale incidente, Curtea constată următoarele:
Legea 10/2002 prin art. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9, consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat și numai acolo unde această măsură nu este posibilă urmează să se acorde alte măsuri reparatorii prevăzute de lege.
In speță, restituirea în natură a imobilului este posibilă și permisă de lege, respectiv de prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în forma aflată în vigoare la data emiterii dispoziției contestate.
In aceste condiții, cum restituirea în natură este prioritară, în mod corect prin dispoziția a cărei anulare se cere s-a dat eficiență solicitării de restituire în natură a notificatoarei iar nu celei de restituire prin echivalent.
Imprejurarea că imobilul este afectat desfășurării unei activități de interes public, respectiv de sănătate, nu poate constitui un impediment la restituirea în natură de vreme ce prin art. 16 alin. 1 din Legea 10/2001 se specifică clar că și astfel de imobile pot forma obiect al retrocedării în natură.
Prin același text de lege s-a prevăzut în sarcina persoanei îndreptățite la restituire obligația de respectare a destinațiilor imobilului de natura celui în discuție pe o perioadă de 5 ani, obligație care a fost preluată și în cuprinsul dispoziției atacate în conformitate cu dispozițiile art. 16.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001. Această obligație a fost prevăzută de legiuitor tocmai pentru a nu afecta imediat bunul mers al activității desfășurate în imobilul supus restituirii și pentru ca în termenul de 5 ani să fie identificate soluții pentru amenajarea unui spațiu corespunzător astfel că nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia imobilul este indispensabil iar restituirea în natură ar provoca o disfuncționalitate a întregului sistem.
Nici critica referitoare la cererea de aderare la apel nu poate fi reținută ca fondată.
Cererea de aderare la apel este legală, fiind formulată în conformitate cu prevederile art. 293 cod procedură civilă, iar cenzurarea cheltuielilor de judecată nu se justifică în condițiile în care onorariul de avocat achitat de intimați nu apare a fi excesiv de mare în raport cu activitatea desfășurată de apărător. Ca atare, tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 cod procedură civilă inclusiv prin raportarea la calitatea reclamantului de instituție publică de ocrotire a sănătății.
In baza art. 274 cod procedură civilă, recurentul va fi obligat să plătească intimatului, 1800 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat ( 14).
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Spitalul Orășenesc împotriva deciziei civile 173/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă.
Obligă recurentul să plătească intimatului cheltuieli de judecată de 1800 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/25.11.2008
-
- /
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Daniela Mărginean, Anca Neamțiu
