Servitute de trecere. Jurisprudenta. Încheierea 4/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 4/R/CC /2009
Ședința Camerei de Consiliu din 20 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de petentul, de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 394/30.10.2008 a Curții de APEL ALBA IULIA, în sensul rectificării numelui intimaților din "" în "".
Procedura de citare este îndeplinită, fără citarea părților și fără prezență.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de față,
Prin cererea înregistrată în dosar nr-, la data de 13.02.2009, petentul a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 394/30.10.2008 a Curții de APEL ALBA IULIA în sensul de a se trece, la aliniatul 2, " " în loc de "", așa cum este corect.
Instanța, examinând cererea de față, constată că dintr-o eroare de terhnoredactare, în alin. 2 din dispozitivul deciziei nr. 394/30.10.2008 a Curții de APEL ALBA IULIA pronunțată în dosar civil nr-, s-a scris greșit numele intimaților "" în loc de "".
Față de aceste considerente, întrucât împrejurarea constatată reprezintă o eroare materială, în baza art. 281 cod procedură civilă, cererea urmează a fi admisă.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DISPUNE
Admite cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 394/30.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba în dosar nr-, cerere formulată de petentul, și în consecință:
În aliniatul 2 al dispozitivului hotărârii menționate se va trece " " în loc de "".
Prezenta încheiere face parte integrantă din decizie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
-
Grefier
- -
.
Tehn.
15 ex/20.02.2009
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 394/2008
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE - -
Judecător
Judecător - - - președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr. 167/A din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect servitute de trecere.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, din partea recurenților reclamanți, taxa judiciară de timbru datorată, în original, în cuantum de 7.55 RON și timbru judiciar de 0.15 RON.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 23 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1195/2007 dată de Judecătoria Hațegs -a admis acțiunea principală înaintată de reclamanta, împotriva pârâților și și s-au admis cererile de intervenție formulate de și, stabilindu-se un drept de servitute și trecere cu piciorul și mijloace hipo în favoarea reclamantei și a intervenienților și, la terenul înscris în CF 1663 cu nr. top. 1438, 1439/2, pe terenul pârâților și, înscris în CF 383 cu nr. top. nou 1434/2, 1439/1, 1440 - 1442, 1444/2, conform raportului de expertiză top, întocmit de.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții și împotriva reclamantei și pârâților reconvenționali, G, și, în parte ca nefondată și în parte ca prescrisă ( pentru despăgubiri).
In considerentele hotărârii s-a reținut că potrivit ordinului administrat în cauză, terenul aflat în proprietatea reclamantei și a intervenienților și este un loc înfundat, iar accesul la acest teren se poate face pe drumul ce trece pe terenul proprietatea pârâților sau a altor persoane. Refuzul pârâților de a permite trecerea reclamantei și intervenienților pe terenul lor, s-a apreciat a fi abuziv, deoarece altor persoane nu li s-a interzis accesul.
In ce privește cererea reconvențională a pârâților, de a fi obligată reclamanta și intervenienții la plata sumei de 30 lei/mp, despăgubiri pentru fiecare lună de folosință a servituții, aceasta s-a apreciat a fi prescrisă deoarece folosirea servituții datează de 30 de ani.
Referitor la capătul de cerere reconvențională, de a se stabili un drum de acces pe terenul altor persoane, chemate ca pârâți în proces de către pârâții, această cerere s-a respins ca fiind abuzivă și încălcând principiul disponibilității procesului civil, reclamanta neavând vreo cerere împotriva celor chemați în judecată de pârâții.
Sentința civilă susmenționată a fost apelată de pârâții și, aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii principale și a cererilor de intervenție ca inadmisibile, iar sub aspectul cererii reconvenționale, să fie desființată și trimisă cauza spre soluționare la instanța de fond.
În expunerea de motive în esență se arată că s-a soluționat cauza fără stabilirea unui cadrul procesual complet, pârâții având doar o cotă de 6/12 părți din teren, restul cotelor fiind deținute de alte persoane ce nu au fost introduse în cauză.
S-a mai invocat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de părți, că a acordat mai mult decât s-a cerut, instituindu-se astfel servitute în favoarea lui, deși acesta nu a solicitat un atare lucru, iar pe fondul cauzei nu s-a observat că expertiza în acuză este deficitară, neconformă cu realitatea.
Cât privește cererea de despăgubiri din acțiunea reconvențională, deși s-a respins pe excepție, nu s-a motivat în nici un fel.
Prin Decizia Civilă Nr. 167/12.06.2008 Tribunalul Hunedoara - secția civilă a admis apelul pârâților, schimbând parțial sentința civilă Nr. 1195/2007 a Judecătoriei Hațeg, în sensul că s-a respins acțiunea principală formualtă de și pentru instituirea servituții de trecere.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, înlăturându-se obligația de plată a cheltuielilor de judecată de către apelanți.
Pentru a pronunța această deciziei, s-a reținut în considerente cu privire la criticile ce vizau cererea reconvențională că nu sunt întemeiate, pârâții putând formula pretenții și conveni doar în contradictoriu cu reclamanții, nu cu alte persoane ce nu au calitatea de părți în cauză, dar pe care îi introduc ca pârâți în proces. Respingerea acestei cereri din acest motiv este una judicioasă.
Cât privește capătul de cerere din acțiunea reconvențională vizând obligarea reclamantei și a intervenienților la despăgubiri s-a conchis de aceeași instanță că este inadmisibilă și nu neapărat prescrisă, cum a stabilit instanța de fond.
S-a arătat că reclamanții reconvenționali nu au precizat în termeni clari obiectul acelei cereri, rezumându-se a solicita 30 lei/mp pentru fiecare lună de folosință a fondului aservit, fără a se precizat în concret dacă este vorba de o perioadă anterioară sau ulterioară litigiului, sau a se solicita o sumă globală raportat la traseul servituții. În acest context respingerea cererii în raport de cerințele impuse de art. 82 Cod procedură civilă, care prevăd obligativitatea precizării obiectului acțiunii, este una corectă.
S-a conchis însă a fi fondate criticile aduse în soluționarea acțiunii principale având ca obiect stabilirea unei servituți de trecere pentru pârâți.
Reclamanta a formulat acțiunea fără identifica în acțiune terenul cu date de CF, lăsând ca prin expertiză să se precizeze cu date topo care este fondul aservit și dominant. De altfel, nu un atare lucru nu s-a concretizat pentru că nu s-au depus la dosar extrasele de CF.
Nedovedindu-și dreptul de proprietate, reclamanta și intervenienții, asupra vreunui teren care se pretinde a avea caracter de loc înfundat, evident instanța de fond a stabilit în lipsa unor probe indubitabile că imobilele din litigiu ar fi cele înscrise în CF 1633 și 383 acesta din urmă fiind și dezmembrat, deși nimeni nu a formulat o atare cerere.
Singurul extras de CF în care pârâții apelanți apar ca proprietari este CF nr. 217, însă terenul înscris în acest CF nu este învecinat cu cel din CF 383, la care se referă hotărârea instanței de fond.
Prin urmare, în lipsa unui obiect precis și a dovezii drepturilor de proprietate a părților, acțiunea formulată era inadmisibilă, context în care admițându-se apelul pârâților s-a schimbat în limitele menționate sentința instanței de fond.
Impotriva deciziei civile nr. 167/A/2008 a Tribunalului Hunedoara - Secția civilă, au declarat recurs reclamanta și intervenienții și, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului pârâților și a menținerii ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe.
In expunerea de motive, în esență se arată că instanța de apel nu a ținut seama de CF 383, 1663 și 217, din care rezultă că terenul deținut de reclamanți este înscris în CF 1663, nr. top. 1437/1.
S-a nesocotit adeverința nr. 713/08.05.2006 eliberată de Primăria comunei ca și constatările cu ocazia oculatei, în baza căreia instanța de fond și-a format convingerea în legătură cu litigiul de față.
Greșit a reținut instanța de apel că obiectul cererii nu a fost precizat în contextul în care el constă în obligarea pârâților de a le permite accesul pe proprietatea lor până la gospodăria recurenților.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 304 punct 7 și 9 cod procedură civilă.
Pârâții și, au depus întâmpinare, prin care solicitau respingerea recursului, în contextul în care în acțiunea principală și cererile de intervenție nu s-au identificat cu data de CF, imobilul pretins a fi loc înfundat cât și imobilul aservit.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în sensul art. 304 cod procedură civilă dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, se constată a fi nefondat, în considerarea următoarelor aspecte:
Evident, prin acțiunea principală, reclamanta recurentă, ca și intervenienții de altfel, s-a solicitat instituirea unei servituți de trecere pentru un teren pretins a fi loc înfundat în sensul legii.
Ori, în nici una din acțiuni nu s-au identificat cu date de CF imobilul loc înfundat și nici cel aservit. Este de principiu că nu se poate stabili o servitute de trecere pe un teren neidentificat din punct de vedere topografic, cu atât mai mult când unul sau ambele fonduri aparțin mai multor coproprietari. Desigur constituirea servituții trebuie să se facă în contradictoriu cu toți coproprietarii fondului aservit. Dreptul de servitute fiind unul indivizibil, trebuie să fie opozabil tuturor coproprietarilor. Prin urmare, atunci când imobilul pretins dominant cât și cel aservit sunt în indiviziune cu alți coproprietari ce nu au fost antrenați în proces în calitate de pârâți, acțiunea devine inadmisibilă, așa cum în mod judicios a conchis instanța de apel.
Este în afara oricărui dubiu că terenul înscris în CF 1663, pretins fond dominant, formează coproprietatea mai multor persoane, nefiind toți introduși în proces, pentru ca hotărârea pronunțată să le fie opozabilă.
Ori, recurenții și, întabulați în CF menționată sub B 32 - 33, dețin doar cota dobândită cu titlu de întreținere de la coproprietarul, de sub B 29.
Aceiași situație vizează și CF-ul 217 în care pârâții intrați sunt coproprietari ai cotei de 6712 părți, ceilalți coproprietari nefiind introduși în cauză.
Principiul disponibilității părților în procesul civil nu poate fi ignorat, astfel că introducerea forțată a coproprietarilor reclamanți în proces de recurenți ar duce la încălcarea acelui principiu.
De altfel trebuie observat că nici expertiza dispusă nu a putut lămuri toate aceste aspecte, nefiind depuse toate extrasele de CF. Rolul activ al judecătorului reglementat de art. 129 cod procedură civilă nu poate fi realizat decât pe baza cererii și numai în limitele sesizării. Partea are latitudinea determinării obiectului acțiunii, urmând astfel ca litigiul să fie soluționat numai în acest cadru, fără ca instanță să poată depăși limitele fixate. Această obligație reprezintă evident o garanție pentru aplicarea corectă a principiului disponibilității, recunoscut părții prin art. 130 alin. ultim cod procedură civilă.
In considerarea tuturor acestor aspecte și în raport de textele de lege invocate, recursul se privește a fi nefondat, urmând ca în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, să fie respins.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod procedură civilă,
Pentru aceste motive:
( continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 394/30.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta și intervenienții și împotriva deciziei civile 167/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Obligă recurenții să plătească intimaților, cheltuieli de judecată de 876 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/10.12.2008
-
- /
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Mihaela Florentina Cojan, Anca Neamțiu
