Anulare act. Decizia 399/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr.399
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 13 aprilie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela- JUDECĂTOR 2: Pîrjol Năstase Doru
- - ---judecător
- -judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâtă împotriva deciziei civile nr.383 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta-pârâtă, asistată de avocat, iar pentru intimata-reclamantă se prezintă avocat, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiectanulare act, se află la al doilea termen de judecată, procedura este completă și că prin compartimentul arhivă s-a depus la data de 6.04.2009 de către recurenta-pârâtă un set de 10 înscrisuri.
Apărătorul intimatei-reclamante depune împuternicire avocațială și precizează că a primit copia înscrisurilor depuse la dosar nu solicită termen pentru studiu și că solicită judecarea cauzei.
Apărătorul recurentei-pârâte solicită judecarea cauzei nemaiavând cereri de formulat cu precizarea că nu mai insistă în adresa solicitată întrucât înafara răspunsului pe care l-au primit de la notar nu mai există un alt răspuns.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă arată că hotărârea tribunalului este nelegală și netemeinică întrucât a reținut că verificarea pentru existența sau nu a unui testament s-a făcut doar pentru anul 1997, dar verificările efectuate de notarul vizează dacă exista sau nu un testament și nu numai pentru o perioadă determinată. Notarul public în cauză a făcut verificările necesare și a concluzionat că nu există nici un testament nu numai pentru un anumit an, ci nu există nici un testament înregistrat. Dacă partea adversă a făcut dovada existenței unui testament a făcut-o doar pe baza unei copii nu s-a prezentat originalul, dar realitatea și verificările efectuate de notar arată că nu există nici un testament înregistrat. Sentința de fond cât și cea de apel sunt nelegale și netemeinice atât timp cât ele au reținut că s-a făcut verificarea pentru existența sau nu a unui testament și că s-au solicitat relații doar pentru anul 2007. motiv de recurs vizează opțiunea succesorală. Reclamanta nu a făcut dovada exercitării opțiunii succesorale în termen legal de 6 luni, iar instanța de apel în mod eronat a reținut că simpla exercitare a acțiunii de anulare a certificatului de moștenitor echivalează cu acceptarea succesiunii. În anul 1998 reclamanta a dat o declarație de renunțare care a fost luată în considerare la eliberarea certificatului de moștenitor. Posesia moștenirii aparține pârâtei care a efectuat toatele cele necesare înmormântării și pomenirile ulterioare și în continuare după deces a beneficiat de posesia casei de locuit a defunctei achitând și toate utilitățile, iar reclamanta nu a infirmat acest lucru și nici nu a fost văzută în satul respectiv de nimeni pentru a da o mână de ajutor. În concluzie, solicită admiterea recursului, admiterea apelului, iar pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă, cu privire la recursul promovat de partea adversă arată că primul motiv este neîntemeiat motivat de faptul că există un act autentic depus la dosar, testamentul există și legitimează calitatea procesuală a reclamantei să promoveze acțiune.Faptul că această acțiune a fost promovată în timpul dezbaterii succesiunii înseamnă o acceptare tacită a succesiunii din partea reclamantei. Ea nu a vrut să beneficieze abuziv de drepturile care i se cuvin și de aceea s-a adresat instanței. Faptul că reclamanta nu ar fi contribuit cu nimic și că nici nu a fost văzută prin comună sunt susțineri nerealiste. Solicită în concluzie, respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin Decizia civilă 383/A/2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost respins apelul civil declarat de apelanta-pârâtă împotriva sentinței civile 65/30.01.2008 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
A fost obligată apelanta să plătească intimatei suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă 65/30.01.2008 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului în dosarul - a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta și s-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr.78 din 3.05.2007, eliberat de BNP, după defuncta.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Turcului sub nr.377/31.05.2007 reclamanta a chemat în judecată pârâta pentru ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea certificatului de moștenitori nr.78/3.05.2007 eliberat de BNP.
În motivare s-a arătat că la data de 11.01.2007 a decedat, rămânând în calitate de moștenitor testamentar reclamanta, conform testamentului autentificat sub nr.7496/13.09.1999.
A mai arătat că notarul public neavând cunoștință de existența testamentului a eliberat certificat de moștenitor contestat, deoarece pârâta nu are calitate de moștenitor rezervatar, fiind nepoată de frate.
Pârâta, în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând, în fapt, că reclamanta a renunțat expres la succesiune prin declarația consemnată în registrul special sub nr.5748/1998 și ca urmare se desființează cu efect retroactiv vocația reclamantei de succesoare, devenind străină de moștenire. A mai susținut pârâta în întâmpinare că reclamanta nu a făcut dovada unei acceptări a succesiunii în termenul de 6 luni, singura sa declarație fiind cea de renunțare expresă.
Pârâta a formulat apel împotriva sentinței civile nr.65/2008 a Judecătoriei Podu Turcului pronunțată în dosarul nr-, solicitând casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond nu a luat în considerare înscrisurile depuse la dosar, respectiv de adresa Camerei Notarilor Publici din care rezultă inexistența testamentului, că nu există probe în susținerea acțiunii, nu a fost luate în considerare apărările formulate pe fondul cauzei.
Apelul a fost timbrat cu 10 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
În susținerea apelului s-au solicitat de către apelanta-pârâtă probele cu interogatoriu, martori și înscrisuri.
Intimata-reclamantă a solicitat în apărare proba cu doi martori, probă administrativă de instanță și respingerea apelului.
Prin sentința civilă nr.65/30.01.2008 a Judecătoriei Podu Turculuis -a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei și s-a anulat certificatul de moștenitor 78/3.05.2007 al BNP " "după defuncta, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut de către instanța de fond următoarele:
La data de 11.01.2007 a decedat, rămânând în calitate de moștenitor legal pârâta în calitate de nepoată de frate a defunctei.
Defuncta a avut doi frați precedați G care a avut un fiu Gh. G care a renunțat expres la moștenirea defunctei și, care a avut o fiică, pârâta.
Pe baza acestei situații de fapt cunoscute de notarul public s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.78/3.05.2007 prin care s-a recunoscut calitatea de unică moștenitoare după defuncta a pârâtei, celălalt nepot de frate fiind străin de succesiune prin renunțare.
La 13.09.1999 BNP a HG autentificat prin încheierea nr.7496/13.09.1999 testamentul a instituit ca legatar universal pe reclamantă, testament care nu a fost revocat conform mențiunii de pe acesta, fiind valabil și în prezent.
Pârâta fiind nepoată de frate după defuncta, deci colateral privilegiat, nu este moștenitor rezervatar și prin urmare, defuncta poate dispune de averea sa mobilă și imobilă în totalitate, neexistând moștenitori rezervatari.
Susținerea pârâtei că termenul pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorală de către reclamantă ar fi expirat nu poate fi reținută deoarece a decedat la 11.01.2007 iar la 31.05.2007 reclamanta a introdus acțiunea, care este un act de acceptare tacită a moștenirii, iar acțiunea este introdusă în cadrul termenului legal de 6 luni instituit de art.700 Cod civil.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel pârâta.
Aceasta a arătat în susținerea apelului că instanța de fond nu a luat în considerare înscrisurile depuse la dosar, respectiv adresa Camerei Notarilor Publici din care rezultă inexistența testamentului; că nu există probe în susținerea acțiunii; că nu au fost luate în considerare apărările formulate pe fondul cauzei.
Tribunalul a constatat apelul nefondat pentru considerentele ce succed:
În ce privește susținerea apelantei-pârâte că instanța de fond nu a luat în considerare răspunsul Camerei Notarilor depus la dosar ca urmare a solicitării instanței aceasta este nefondată.
Certificatul emis de Registrul Național de Evidență a opțiunilor succesorale nr.42395/31.05.2007 aflat la fila 26 din dosarul de fond atestă doar că pe perioada 1.01.2007 și până la data efectuării verificării 31.05.2007 nu s-au găsit înregistrate pe numele defunctei testamente sau acte juridice de revocare a acestora.
Înscrierea sau nu în registrul mai sus arătat nu produce efecte cu privire la valabilitatea testamentului și nici nu dovedește existența sau inexistența acestuia.
Mai mult testamentul a fost încheiat la 13.09.1999 iar în certificat se arată că perioada verificată a fost 1.01.-05.2007.
Acțiunea este pe deplin dovedită atât prin înscrisurile depuse la dosar de reclamantă cât și prin înscrisurile care au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nr.78/3.05.2007, necesitatea înaintării acestora la dosar, fiind pusă în discuția părților de instanță în temeiul art.129 alin.4 și 5 Cod procedură civilă, fapt necontestat, de altfel de apelanta-pârâtă.
Astfel, instanța de fond a indicat înscrisurile în baza cărora a reținut situația de fapt, înscrisuri suficiente, sub aspect probator pentru dovedirea motivelor de fapt și de drept invocate în susținerea acțiunii.
În ceea ce privește susținerea apelantei că reclamanta-intimată ar fi renunțat expres la moștenire conform mențiunii de pe certificatul de moștenitor nr.78/3.05.2007 și că nu a făcut dovada acceptării succesiunii aceste critici sunt neîntemeiate.
Astfel, chiar dacă din certificatul de moștenitor rezultă că reclamanta-intimată ar fi străină de succesiune prin neacceptare conform art.700 Cod civil, conform declarației 5784/1998, dreptul de opțiune succesorală poate fi exercitat în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii ceea ce înseamnă că în interiorul acestui interval de timp moștenitorii au facultatea în temeiul art.700-701 cod civil de a accepta succesiunea, chiar dacă anterior au renunțat.
Ori în speță, susținerea apelantei pârâte că termenul de exercitare a dreptului de opțiune succesorală ar fi expirat, nu poate fi reținută, deoarece deschiderea succesiunii s-a făcut la 11.01.2007 iar la 31.05.2007 intimata-reclamantă a introdus acțiunea care este un act de acceptare tacită a moștenirii, iar acțiunea este introdusă în cadrul termenului legal de 6 luni instituit de art.700 Cod civil.
Împotriva hotărârii pronunțate de tribunal a declarat recurs pârâta.
Aceasta a susținut nelegalitatea hotărârii recurate sub următoarele aspecte:
- instanța de apel a constatat eronat că verificările pentru constatarea existenței vreunei act juridic făcut de defunctă s-a făcut pentru o perioadă determinată.
Această verificare susține recurenta s-a făcut pentru a se vedea dacă există înregistrat vreun asemenea act emanat de la defunctă;
- tribunalul nu a luat în considerare probatoriul nou efectuat în apel și nici întreg probatoriu existent la dosar;
- afirmația instanței de apel că simpla exercitare a acțiunii în anulare a certificatului de moștenitor echivalează cu acceptarea succesiunii este nelegală și netemeinică.
Curtea verificând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate de recurentă precum și din oficiu constată recursul nefondat.
Examinând hotărârea recurată prin prisma primului motiv de recurs invocat, curtea constată netemeinicia evidentă a acestui motiv verificările pentru constatarea existenței sau inexistenței unui act juridic cu privire la moștenire făcut de defunctă dincolo de aspectul de fond propriu zis, vizează și o perioadă concretă de timp.
Ambele instanțe au avut în vedere cu privire la aceste verificări ambele aspecte, așa cum era și firesc.
este și cel de-al doilea motiv de recurs prin care se susține că instanța de apel nu au avut în vedere toate probele administrate.
De altfel argumentele prezentate de recurentă în susținerea acestui motiv de recurs nu prezintă nicio relevanță în cauză având în vedere că instanța a reținut drept act pentru acceptarea succesiunii - acțiunea introdusă de reclamantă pentru anularea certificatului de moștenitor.
Este cunoscut faptul că acceptarea voluntară expresă a moștenirii comportă o manifestare de voință neechivocă făcută în scopul însușirii calității de moștenitor și care trebuie să fie constatată printr-un înscris, fie redactat special în acest scop dar din cuprinsul căruia să rezulte o atare manifestare de voință.
Ori acțiunea pentru anulare certificat de moștenitor făcută în termenul de 6 luni instituit prin art.700 Cod civil constituie cu certitudine o manifestare de voință a reclamantei în sensul acceptării succesiunii, instanța de apel reținând temeinic și legal, că acceptarea succesiunii s-a făcut potrivit art.700 - 701 Cod civil, reclamanta revenind în cadrul termenului de 6 luni asupra renunțării la succesiuni.
Pentru cele ce preced, curtea constată recursul nefondat și în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă cu referire la art.700 - 701 Cod civil îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge recursul ca nefondat recursul civil promovat de pârâtă împotriva deciziei civile nr.383 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- --- - - -
-
GREFIER,
Red.sent.- A,
Red.dec..- /
Red.dec.rec.- / 8.05.2009.
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol Năstase Doru
