Anulare act. Decizia 404/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 404
Ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de recursul de împotriva deciziei civile nr. 172 din 5.03.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurent și avocat pentru intimata, lipsă fiind intimații - și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurent. Arată că a luat cunoștință de întâmpinarea formulată de partea adversă calificată de instanță drept concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților asupra aspectului privind admisibilitatea căii de atac a recursului invocat la termenul de judecată din data de 26.09.2008.
Avocat arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 282 ind.1 Cod procedură civilă, calea de atac trebuia să fie doar recurs.Părțile s-au judecat în apel unde nu au fost administrate probele testimonială și cu interogatoriu. Solicită a se aprecia asupra acestui aspect. Nu solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, având cuvântul, precizează că tribunalul a reținut calea exercitată ca și apel, a avut în vedere cele două capete de cerere privind constatarea dreptului de proprietate și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare. Solicită a se aprecia dacă Tribunalul Iașia apreciat pricina ca fiind apel sau trebuia să fie judecată ca și recurs.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra aspectului privind admisibilitatea recursului.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 8529 din 06 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- s-a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, și -, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 356/16.02.2001 la., pe motiv că actul a fost încheiat cu încălcarea condițiilor de validitate și anume consimțământul a fost viciat prin eroarea obstacol, prin necunoașterea limbii române atunci când a semnat actul și să se constate că adevăratul proprietar al apartamentului este reclamantul.
S-a reținut de către prima instanță că la 16.02.2001, pârâții - și au vândut un apartament cu 3 camere situat în I, str. -, numărul 1, -. 8 pârâtei, pentru care s-a achitat suma de 200 milioane lei ROL. iar în favoarea reclamantului s-a constituit un drept de habitație în 2 camere și acces la dependințe în acest apartament până la încetarea sa din viață.
Din răspunsurile la interogatoriu luat reclamantului prima instanță a reținut că a avut cu pârâta, o relație de concubinaj începând cu anul 2000 și că nu a solicitat prezența unui traducător la notarul public, pârâta - precizând în cadrul aceleiași probe că nu a fost în discuție ca reclamantul să fie trecut în act ca proprietar.
Instanța de fond a reținut declarația martorei care a menționat că reclamantul cunoștea că avea un drept de habitație pentru cele 2 camere, reclamantul înțelegându-se cu ofițerul de poliție în limba română iar declarația martorului Aaf ost înlăturată întrucât cele relatate în mărturie le știa din discuțiile purtate între părți care vorbeau în limba italiană, acesta neputând comunica cu părțile în limba italiană.
Față de înscrisurile depuse la dosar de către reclamant instanța de fond a reținut că este vorba de niște extrase de cont care fac dovada unui rulaj de cont bancar fără a aproba legătura esențială privind identitatea dintre extragerile efectuate și plata prețului apartamentului iar în lipsa altor probe concludente, simpla extragere a unei sume de bani nu face dovada voinței juridice a reclamantului în contractul încheiat.
S-a mai reținut că n-a fost susținută prin probă nici existența unui mandat fără reprezentare dat pârâtei, în lipsa unui contraînscris și în lipsa probării conf. art. 1198 cod civil iar eventualul dol prin omisiune nu a putut face obiectul analizei cât timp s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, criticând hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 172 din 05 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins apelul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1529/06.07.2007 a Judecătoriei Iași, pe care a păstrat-o, apelantul fiind obligat către intimată la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
În pronunțarea acestei soluții, tribunalul, având în vedere motivele de apel invocate cât și în baza dispozițiilor art. 295 Cod procedură civilă a constatat că între intimata, și intimații - și a fost încheiat un contract de vânzare - cumpărare al unui apartament de 3 camere și dependințe situat în, str. -, numărul 1, -,. 8, apelantul având un drept de habitație în 2 camere și acces la dependințe în apartamentul cumpărat, până la încetarea sa din viață.
Față de motivul de apel invocat de apelant că nu cunoștea limba română la momentul încheierii actului de vânzare cumpărare și anume 16.02.2001 Tribunalul constată că acesta a avut posibilitatea de a cere notarului public prezența unui interpret la încheierea actului juridic în baza art. 47 din Legea nr. 36 /1995 dar nu și-a exercitat acest drept, cât timp afirmația că nu cunoștea limba română este reală și-a asumat în acest fel un minim de risc atâta timp cât a fost de acord ca actul să fie încheiat doar în prezența pârâților intimați și autentificat de notar, care a citit întregul act așa cum a precizat la interogatoriu pârâta - (fila 97 dos. fond ).
De altfel apelantul a avut posibilitatea de a afla de conținutul real al acestui act de vânzare-cumpărare în momentul în care a primit permisul de ședere temporară în România la 11.05.2005 ( fila 33 dos. apel ) dată de la care ar fi putut formula acțiunea în constatarea nulității actului de vânzare cumpărare dacă ar fi considerat că cele precizate în actul juridic nu ar fi fost conforme cu realitatea.
Faptul că apelantul cunoștea că în acel apartament avea doar un drept de habitație pentru 2 camere, este confirmat și de mărturia lui care a precizat că ofițerul de poliție i-a adus la cunoștință despre acest lucru la momentul înmânării permisului de ședere temporară, reclamantul apelant formulând acțiunea în constatarea nulității actului juridica la mai mult de 1 an de zile de la acest moment și anume 07.09.2006, situație ce creează prezumția că cele indicate în actul juridic reprezintă cu adevărat voința părților.
Față de al II-lea motiv de apel, și anume că intimata, nu ar fi avut banii necesari cumpărării apartamentului, tribunalul a constatat că aceasta a făcut dovada că a moștenit un apartament situat în Bd. -. C compus din 2 camere și dependințe și 1 apartament situat în I, str. -, numărul 1, -. 8 compus dintr-o cameră și dependințe, în calitate de unică moștenitoare a mamei sale defuncte, decedată la 26.09.1998, iar atât martorul A cât și martora au precizat că pârâta, a lucrat în Italia și avea o situație bună și înainte de a pleca în Italia iar apelantul nu a făcut dovada că ar fi plătit prețul apartamentului din actele depuse rezultând existența unui rulaj de numerar în conturile bancare și nu plata efectivă apartamentului în cauză.
Constatând că motivul nulității actului de vânzare-cumpărare și anume eroarea obstacol nu a fost dovedită de către apelant deoarece nu a avut loc o falsă reprezentare a unor împrejurări legate de încheierea actului juridic, voința părților din act fiind cea reală și existentă, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă a respins apelul, prima instanță făcând o apreciere corectă a probatoriului administrat și va păstra sentința apelată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică. În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod greșit instanțele au reținut că eroarea obstacol nu a fost dovedită atâta timp cât probele administrate au arătat că la momentul încheierii contractului a avut reprezentarea inexactă a realității și anume că semnează contractul de vânzare-cumpărare în calitate de cumpărător și nu ca beneficiar al unui drept de abitație. Arată că înțelegerea exactă a contractului nu a fost posibilă atâta timp cât nu vorbește și nu înțelege limba română, iar notarul nu i-a explicat clauzele prin intermediul unui interpret.
Susține recurentul că instanțele au interpretat trunchiat depozițiile martorilor audiați, îmbrățișând doar depoziția martorei indicată de pârâta, astfel încât în mod greșit a fost stabilită starea de fapt.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, solicitându-se admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii.
În raport cu valoarea imobilului litigios cuprins în actul juridic a cărui desființare se solicită în cauză la termenul de judecată din 26.09.2008 instanța din oficiu a pus în discuția contradictorie a părților admisibilitatea căii de atac având în vedere dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă, excepție în privința căreia reține următoarele:
- nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 356/16.02.2001, și
- să se constate că reclamantul este adevăratul proprietar al imobilului în privința căruia s-a tranzacționat prin actul juridic a cărui nulitate o solicită.
La data de 05 martie 2008 când judecătoria pronunțat sentința civilă nr. 172, articolul 2821alin. 1 Cod procedură civilă avea următorul cuprins: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială.".
Potrivit textului citat, hotărârile date în primă instanță în litigii al căror obiect au o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv nu sunt supuse apelului.
În prezenta cauză obiectul cererii reclamantului constă în desființarea contractului de vânzare-cumpărare, urmărindu-se astfel sancționarea actului juridic prin lipsirea lui de efectul translativ de proprietate și totodată solicitarea din partea reclamantului de a se constata că el este cel ce a dobândit proprietatea, ca adevărat proprietar.
De aceea, determinant în stabilirea căii de atac la care este supusă hotărârea pronunțată de instanța de fond este valoarea imobilului cuprins în actul juridic a cărui desființare se solicită și în privința căruia se solicită constatarea unui drept de proprietate.
În speță, față de valoarea determinată de 20.000 lei Ron (20.000.000 lei Rol) cuprinsă în actul juridic litigios, valoare ce nu a fost contestată de părți pe parcursul judecării cauzei, rezultă că hotărârea instanței de fond va fi supusă,conform art. 2821alin. 1 și art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, căii de atac a recursului care se soluționează de instanța imediat superioară celei ce a pronunțat hotărârea atacată.
Drept urmare, Curtea de apel nu are în competența sa de a soluționa calea de atac a recursului raportat la valoarea bunului care face obiectul contractului supus controlului legalității, astfel încât urmează ca excepția să fie admisă, cu consecința respingerii ca inadmisibilă a cererii de recurs formulată de reclamantul împotriva deciziei nr. 172/2008 a Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 172 din 5.03.2008 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 Octombrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
13.11.2008
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Georgeta Protea, Liliana Palihovici
