Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 402/2008. Curtea de Apel Iasi
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 402
Ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 309 din 23.04.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat, intimatele și asistate de avocat, lipsă fiind intimații, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuția părților aspectul privind admisibilitatea căii de atac invocat la termenul de judecată din data de 19.09.2008.
Avocat solicită respingerea excepției privind inadmisibilitatea recursului. Solicită, de asemenea, a se observa că recursul a fost formulat la data de 23.06.2008 când legea conferea recurentului dreptul la formularea recursului. Prin decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit o altă practică a instanțelor. Modificându-se practica, apreciază că s-ar încălca dreptul părților la un proces echitabil iar recurentului nu i se poate reproșa nimic.
Susține că instanța de apel s-a pronunțat cu privire la faptul că acțiunea are caracter patrimonial și are calea de atac a recursului.
Solicită respingerea excepției.
Avocat solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului, având în vedere prevederile art. 282 și 282 ind.1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 3 Cod procedură civilă.
Solicită admiterea excepției, a se constata inadmisibilitatea recursului, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța din 19.09.2008 reprezentând onorariu avocat de 600 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra aspectului privind admisibilitatea recursului.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1800/27.08.2007 a Judecătoriei Pașcanis -a admis excepția prescripției extinctive a capătului de cerere având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 387/1987, precum si excepția prescripției extinctive a capătului de cerere având ca obiect raportarea la masa de împărțit a imobilelor ce au făcut obiectul contractului de donație autentificat sub nr. 12937/1995, excepții invocate de reclamantele - pârâte și -.
S-au respins capetele cererii reconvenționale formulate de pârâtul - reclamant, în contradictoriu cu reclamantele - pârâte si - si pârâții si, având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 387/1987 si raportarea la masa de împărțit a imobilelor ce au făcut obiectul contractului de donație autentificat sub nr. 12937/1995, ca fiind prescrise.
S-a disjuns acțiunea principală formulată de reclamantele - pârâte si -, precum si capetele cererii reconvenționale formulate de pârâtul - reclamant având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 871/1993 si reducțiunea testamentului nr. 402/1983.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, raportat la excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, că, prin contractul de donație autentificat sub nr. 12937 din 18.10.1995, defunctul a transmis reclamantei - dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1500 mp teren si cota de indiviza dintr-o casa de locuit situate în comuna, județul
Conform dispozițiilor art. 751 Cod civil, orice moștenitor aparținând clasei descendenților care vine la succesiune, precum si soțul supraviețuitor in concurs cu descendenții au obligația de a raporta tot ceea ce au primit cu titlu de donație de la defunct, cu excepția donațiilor instituite de donator cu scutire de raport.
Înalta Curtea statuat în mod constant in practica sa (decizia nr. 685 din 21.03.1989 a Tribunalului Suprem, decizia nr. 1547 din 01.03.2005 si decizia nr. 2861 din 14.04.2004) ca acțiunea in executarea raportului este personal patrimoniala, astfel ca termenul de prescripție este potrivit art. 3 alin 1 din Decretul 167/1958 de 3 ani, socotit de la data deschiderii succesiunii. Caracterul personal rezidă din împrejurarea ca nu poate fi introdusa decât împotriva moștenitorilor donatori nu și împotriva terților care au dobândit cu orice titlu bunurile donate. Neavând nici un drept de urmărire al bunului din posesia oricăruia s-ar afla, dreptul moștenitorilor de a pretinde raportul este un drept personal, născut din lege si din voința presupusa a donatorului defunct. Raportul donațiilor nu reprezintă in mod obligatoriu un capăt accesoriu al cererii având ca obiect ieșirea din indiviziune, împrejurare ce i-ar imprima caracterul de acțiune imprescriptibila, întrucât o astfel de acțiune se poate introduce si pe cale separata, comoștenitorii continuând să rămână în indiviziune, sau ulterior partajării celorlalte bunuri din masa succesorala.
Întrucât paratul-reclamant a sesizat instanța de judecata cu soluționarea capătului de cerere având ca obiect raportarea la masa de împărțit a donației primite de reclamanta - la termenul din 17 martie 2006 și în condițiile in care succesiunea defunctului s-a deschis în anul 1998, dreptul la acțiune al paratului-reclamant este prescris, astfel că instanța a admis excepția si pe cale de consecință a respins acțiunea pârâtului-reclamant.
Cu privire la excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune având ca obiect anularea certificatului de moștenitor, judecătoria a reținut că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 387 din 06.10.1987, eliberat de notariatul de Stat P, de pe urma autoarei, decedată la 16.XII.1986 a rămas ca moștenitor. Soțul supraviețuitor, precum și pârâții, si au fost considerați străini de succesiune prin neacceptare, conform art. 700 din Codul civil.
Pârâtul-reclamant a cerut anularea certificatului de moștenitor deoarece nu a fost prezent la dezbaterea moștenirii, nefiind citat cu acest prilej. Mai arată pârâtul-reclamant ca are calitatea de moștenitor legal, deoarece a acceptat în mod tacit succesiunea rămasă de pe urma defunctei.
Pârâtul-reclamant nu a indicat temeiul juridic al cererii sale, însă din motivele invocate instanța nu a reținut nici un caz de nulitate absoluta aplicabil în speță, astfel că dreptul de acțiune, vizând motive de nulitate relativa este prescriptibil.
Conform dispozițiilor art. 3 si 9 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiunea în anularea unui act juridic se prescrie in termenul general de 3 ani, care in speța a început sa curgă de la data emiterii certificatului de moștenitor, respectiv 06.10.1987.
Astfel, deși a susținut ca nu a avut cunoștința de dezbaterea moștenirii, instanța a reținut din analiza dosarului notarial nr. 515/1987 ca paratul-reclamant a fost citat cu acest prilej, procedura de citare fiind îndeplinită prin afișare.
Față de momentul sesizării instanței de judecata, judecătoria reținut că dreptul la acțiune privind anularea certificatului de moștenitor este prescris, astfel ca acest capăt al cererii reconvenționale a fost respins.
De asemenea, instanța a disjuns acțiunea principala precum si celelalte capete ale cererii reconvenționale și a acordat termen in vederea continuării judecații acestora.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 309 din 23.04.2008, a respins apelul promovat de către pârâtul, și a păstrat sentința judecătoriei.
A fost obligat apelantul să plătească intimatelor - și 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, din analiza dosarului notarial nr. 515/1987 rezultă că procedura cu recurentul s-a realizat prin afișare la domiciliul acestuia din H,-,. 57,.1,.4. Această adresă rezultă din contractul de închiriere a locuinței unde a fost citat, contract semnat de recurent la data de 5.03.1985 pentru o perioadă de 2 ani și 10 luni, respectiv până la 01.01.1988 (fila 12 din volumul II al dosarului de fond).
Dezbaterea succesiunii având loc la 6.10.1987, rezultă că recurentul a fost citat în mod corect.
Dreptul la acțiune vizând motive de nulitate relativă este prescriptibil în 3 ani conform dispozițiilor art. 3 și 9 din Decretul nr. 167/1958.
Termenul de acceptare a succesiunii prevăzut de art. 700 cod civil este de 6 luni de la data decesului defunctului. Recurentul a cunoscut de deces și ca atare avea posibilitatea să-și exercite dreptul de opțiune succesorală până la împlinirea termenului de 6 luni.
După această dată se poate cere repunerea în termen, dacă cererea e făcută la o lună după încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție( art. 19 alin 2 din Decretul nr. 167/1958), însă recurentul nu a formulat o astfel de cerere.
În aceste condiții nu se poate susține că termenul de prescripție a început să curgă de la data luării la cunoștință a certificatului de moștenitor, respectiv în anul 2005, ci de la data emiterii certificatului - 06.10.1987.
Deși a invocat acceptarea tacită a succesiunii, martorii audiați în cauză, și interogatoriile pârâților, au susținut contrariul.
Raportat la excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune având ca obiect raportarea la masa succesorală a imobilelor ce au făcut obiectul donației, tribunalul a constatat că succesiunea defunctului s-a deschis în anul 1993, iar cererea a fost formulată în 17.03.2006.
Fiind o acțiune personală cu caracter patrimonial, acțiunea de raportare a donațiilor este prescriptibilă în termenul de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958, termen care începe să curgă de la data deschiderii succesiunii, când se naște dreptul la acțiune al moștenitorului îndreptățit la raport, conform art. 7 din același decret.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a constatat că dreptul la acțiune a fost prescris, fiind depășit termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958.
Cât privește reducțiunea testamentului, acțiunea în reducțiune este o acțiune personală, patrimonială, îndreptată împotriva legatarilor în scopul desființării actului de liberalitate făcut contrar dispozițiilor art. 841 Cod civil, fiind supusă termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul curgând de la data deschiderii succesiunii.
Întrucât, potrivit propriei declarații recurentul locuiește în casa părinților din anul 2003, formulat cerere de reconstituire în 21.11.2005 prin care a solicitat și terenul ce face obiectul prezentei judecăți și astfel cum rezultă din adeverința nr. 2135/8.07.2005 emisă de Primăria, intimatele figurează în registrul agricol, fiind trecute și în certificatele de moștenitor și contractul de donație, rezultă că recurentul a cunoscut de existența testamentului făcut în favoarea intimatelor și ca atare, acțiunea în reducțiune era prescrisă la data introducerii cererii.
În ceea ce privește măsura luată de instanța de fond de a-l decădea pe recurent din proba cu expertiza grafologică, tribunalul a constatat că dispoziția instanței a fost legală.
Astfel, i s-a acordat recurentului un termen rezonabil pentru a face dovada achitării diferenței de onorar, însă acesta nu s-a conformat obligației stabilite de instanță.
Pârâtul a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică pentru motivul înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs se susține că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale ce reglementează prescripția dreptului la acțiune.
Arată recurentul că a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor pentru încălcarea procedurii succesorale notariale, iar acțiunea are ca temei art. 2 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia, nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
Ori, potrivit susținerilor recurentului, în literatura de specialitate s-a statuat că ori de câte ori se cere anularea certificatului de moștenitor de către o persoană care nu a participat la eliberarea acestuia - indiferent dacă are calitatea de succesor sau dacă este străină de succesiune - acțiunea este imprescriptibilă.
Învederează recurentul că, în ceea ce privește raportul donației, el a luat cunoștință de existența contractului de donație la data depunerii acestuia la instanță, astfel că prescripția dreptului la acțiune începe să curgă din momentul luării la cunoștință de contract și nu de la o altă dată.
Recurentul consideră că intimata nu are calitate procesuală pasivă în acțiunea în reducțiunea liberalității și raportul donației, deoarece ea nu are calitatea de moștenitor sau succesibil al defuncților și, atât timp cât nora nu-și poate moșteni socrii, conform art. 659 Cod civil.
Intimatele și nu au formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 19.09.2008, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția inadmisibilității recursului declarat de către pârâtul-reclamant.
Recurentul consideră că recursul este admisibil, deoarece acesta a fost declarat la data de 23.06.2008, iar decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a stabilit o altă practică nu-i este aplicabilă.
Intimatele au solicitat admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de, deoarece acțiunea principală are ca obiect partajarea masei succesorale rămase în urma defuncților și, masa succesorală compunându-se din suprafața de 1.500. teren, în valoare de 15.000 lei Ron și din două corpuri de casă, în valoare de 60.000 lei Ron.
Afirmă intimatele că, potrivit art. 17 Cod procedură civilă, cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Analizând cu prioritate - conform art. 137 Cod procedură civilă - excepția inadmisibilității recursului, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
În acest sens, Curtea reține că, prin cererea cu care a investit instanța de fond, reclamantele și au solicitat partajarea suprafeței de 1.500. teren situat în comuna, județul I și a două corpuri de casă situate pe acest teren, bunuri ce au aparținut defuncților și.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională solicitând:
- constatarea nulității certificatelor de moștenitor nr. 387/1987 și nr. 871/1993 eliberate de Notariatul de Stat P;
- raportarea la masa de împărțit a imobilelor prevăzute în contractul de donație încheiat la 18.10.1995;
- reducțiunea testamentului întocmit la 10.03.1983.
Prin sentința instanței de fond, s-a dispus disjungerea acțiunii principale, precum și a capetelor de cerere reconvenționale având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 871/1993 și reducțiunea testamentului nr. 402/1983.
Prin aceeași sentință s-a procedat la judecata capetelor de cerere reconvențională ce vizau anularea certificatului de moștenitor nr. 387/1987 și raportarea la masa de împărțit a bunurilor ce au format obiectul contractului de donație autentificat sub nr. 12.937/1995.
La termenul de judecată din 19.09.2008, recurentul a precizat că valoarea bunurilor ce formează obiectul certificatului de moștenitor nr. 387/1987 este de 13.000 lei Ron, iar valoarea imobilului din contractul de donație este de 68.000 lei Ron.
La rândul lor, intimatele și au precizat prin notele scrise depuse la dosarul cauzei (filele 25-32 dosar recurs) că valoarea totală a masei succesorale supuse partajului este de 75.000 lei Ron, din care 15.000 lei - valoarea suprafeței de 1.500. teren și 60.000 lei valoarea celor două corpuri de casă.
Raportat la cele expuse, Curtea reține că prezenta cauză are un obiect patrimonial, a cărui valoare este de 75.000 lei Ron, conform valorii obiectului acțiunii principale.
Curtea reține că cererea reconvențională vizează nulitatea unor acte juridice și aducerea la masa de împărțit a acelorași bunuri care formează obiectul partajului din acțiunea principală.
Mai mult, conform art. 17 Cod procedură civilă, cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect au o valoare de până la 100.000 lei.
Tot astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin decizia nr. 32 din 09.06.2008, - decizie anterioară exercitării căii de atac în prezenta cauză - pronunțată în recursul în interesul legii că dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 literele "a,b" și art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea unor acte juridice privind drepturi patrimonial, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și a celui constituțional al egalității în fața legii și autorităților.
Astfel, dacă, potrivit art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe este supusă numai căii de atac a recursului, iar recurentul a uzat de această cale, ce a fost soluționată de tribunal, el nu mai poate exercita un nou recurs la Curtea de apel. Împrejurarea că tribunalul a soluționat cauza în complet compus din doi judecători și nu în complet de trei judecători, nu este de natură să confere recurentei dreptul de a exercita o cale de atac neprevăzută de lege.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimate cu ocazia soluționării recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 309 din 23.04.2008 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatelor și suma de 600 lei (RON).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi - 17 Octombrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
-
13.11.2008
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Georgeta Protea, Liliana Palihovici