Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 403/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 403
Ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 307/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă la prima și la a doua strigare intimatul asistat de avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimat și întâmpinare, cu duplicat, solicitând comunicarea acestuia.
Instanța constată că actul procedural de azi este depus cu depășirea termenului prevăzut de lege și va fi păstrat la dosar drept concluzii scrise și nu dispune comunicarea către partea adversă.
Interpelat, avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța lasă dosarul la ordine pentru a se da cuvântul părților la dezbateri.
La reluarea pricinii, instanța acordă cuvântul părților asupra excepției privind nulitatea cererii de recurs, aceasta neîncadrându-se în vreunul din punctele 1-9 ale articolului 304 Cod procedură civilă, excepție invocată din oficiu, la termenul de judecată din data de 26.09.2008.
Avocat consideră că, având în vedere dispozițiile art. 306 Cod procedură civilă, recursul formulat nu se încadrează în nici unul din punctele 1-9 ale articolului 304 Cod procedură civilă.
Solicită admiterea excepției nulității recursului, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanțele nr. -/3.10.2008 și -/17.10.2008 reprezentând onorariu avocat în sumă de 600 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției privind nulitatea recursului.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 12567 din 01.11.2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -au dispus următoarele:
Admite acțiunea civilă privind creare servitute de trecere, formulată de reclamanta, cu domiciliu procedural ales în I, Str. -. -, Nr.16, --1, Et.3, Ap.13, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în sat./comuna, jud.
Obligă pe pârât să permită reclamantei accesul la Șoseaua I -V, pe porțiunea de teren în lungime de 61,73. în lățime de 3. în suprafață totală de 185,19. p., redată între punctele E, H, I, G, F, E, în schița anexă a raportului de expertiză.
Obligă pe reclamantă să achite, în contul expertului, din cadrul de pe lângă Tribunalul Iași, suma de 400 lei RON, diferența de onorariu expert.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 1220 lei RON, cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de expert.
Pentru a se pronunța în acest mod prima instanță a reținut că proprietățile părților se învecinează, conform raportului de expertiză, iar reclamanta nu are ieșire la singura cale publică, respectiv șoseaua I -
Conform aceluiași raport de expertiză, calea pe care reclamanta ar putea să o folosească drept acces la șoseaua I - V, este delimitată de punctele E, H, I, G, F, E, cu lungimea de 61,73. precum și cu lățimea de 3. redată în schița anexă a amintitului raport de expertiză topometrică.
Pentru aceste considerente, în baza art. 616 și urm. Cod civil, acțiunea a fost admisă, cu obligarea pârâtului, la plata cheltuielilor de judecată, în baza art. 274 Cod procedură civilă, în limita dovedirii lor (taxă de timbru și onorar de expert).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 307/21.04.2008 Tribunalul Iașia admis apelul declarat de pârât și a schimbat sentința instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Totodată, instanța de apel a păstrat dispoziția privitoare la plata diferenței de onorariu expert și a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta, a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții și, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin acre să i se creeze o servitute de trecere spre drumul public, pe proprietatea acestora din urmă.
Ulterior și-a precizat acțiunea în sensul că a indicat numele pârâtului ca fiind.
Susținerile apelantului potrivit cărora terenul este în indiviziune de pe urma defuncților și, iar în calitate de pârâți trebuiau să figureze toți moștenitorii acestora și nu numai nu sunt susținute de nici o dovadă în speță, certificatele de deces, certificate de moștenitor, acte de stare civilă etc. și prin urmare nu pot fi avute în vedere.
În ceea ce privește celelalte motive de apel, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 616 Cod civil. "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi în proporție pagubele ce s-ar putea ocaziona".
Rezultă că servitutea de trecere se creează pentru a- permite proprietarului fondului care constituie "loc înfundat" - fără acces șa calea publică - accesul, în vederea folosirii normale a proprietății sale.
După cum se știe, pentru a da un loc un drept de trecere pe proprietatea vecinului "înfundarea" trebuie să fie străină de concluzia proprietarului locului înfundat.
În cazul în care " înfundarea " este rezultatul faptului sau neprevederea proprietarului însuși, cum ar fi împărțirea unui loc ce nu era înfundat între mai mulți proprietari, vânzarea fondului mai multor proprietari ori edificarea unei clădiri de -a curmezișul ieșirii, și din toate acestea rezultă un loc înfundat, trecerea nu ar mai putea fi cerută vecinilor fondului așa cum el se afla în starea inițială.
În speță, reclamanta a cumpărat suprafața de 1057. p teren de la conf. contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1039 din 17.09.2002 fără a-și asigura ieșire la calea publică.
Din schița întocmită în cauză de expertul judiciar desemnat să efectueze expertiza rezultă faptul că terenul în suprafață totală de 4057. ce p. a aparținut vânzătoarei se învecina la nord cu un drum sătesc, drum spre care reclamanta intimată trebuia să-și asigure ieșirea la calea publică, în momentul în acre s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare.
Pe de altă parte, astfel cum a arătat și expertul în concluziile expertizei, prima instanță trebuia să constate că fondul aservit nu poate fi terenul ce aparține pârâtului, ci numai terenul proprietatea vânzătoarei, asupra căruia trebuia să se constituie în favoarea reclamantei servitutea de trecere spre drumul public, proprietarii vecini neavând nici o obligație legală să suporte restrângerea dreptului lor de proprietate prin constituirea pe terenul lor a unei servituți de trecere.
Deci reclamanta -intimată poate pretinde ieșirea la drumul public, respectiv la drumul sătesc numai la fondul fostului proprietar, astfel cum ar fi reținut și expertul.
Nu în ultimul rând, o altă condiție care se ia în calcul la stabilirea unei servituți de trecere este aceea ca instanța să țină seama de interesele ambilor proprietari, respectiv și de interesul celui ce urmează a suporta consecințele servituții și nu să se ia în considerare în mod precumpănitor sau exclusiv, interesul celui ce urmează a suporta consecințele servituții și nu să se ia în considerare în mod precumpănitor sau exclusiv, interesul celui ce urmează a beneficia de dreptul de trecere.
Astfel, potrivit art. 618 cod civil trebuie să se aleagă trecerea prin locul care ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă precum și faptul că la stabilirea servitutei de trecere trebuie să se aleagă calea cea mai scurtă.
Conform opiniei expertului calea cea mai scurtă este cea delimitată de punctele C,J,K, D,C, fiind și mai lesne de obținut în lungime de 60 și se află pe terenul ce a aparținut vânzătoarei.
În considerarea celor expuse mai sus, tribunalul în conformitate cu disp. art. 296 Cod procedură civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată în sensul și limitele cuprinse în prezenta decizie.
Văzând și disp. art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs.
situația de fapt, recurenta a arătat că pârâtul a închis în mod abuziv terenul destinat căii de acces și că, la momentul încheierii actului de vânzare -cumpărare, parcela pe care a cumpărat-o avea drept de acces, conform schiței parcelare depuse.
A susținut recurenta că instanța a dat o apreciere necorespunzătoare actelor din dosar și a reținut în mod nelegal faptul că putea solicita calea de acces de la vânzătoarea întrucât aceasta nu mai deține teren în proprietate.
În ședința publică din 26.09.2008 instanța din oficiu a invocat neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă.
Recursul este nul.
Potrivit disp. art. 3021alin. 1 lit. c Cod procedură civilă cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
În speță recurenta deși a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, nu a indicat nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de aceste dispoziții legale și nici vreun alt motiv la care se referă în mod expres articolul 304 Cod procedură civilă.
Criticile referitoare la netemeinicia hotărârii nu constituie, în conformitate cu dispozițiile art. 304 alin. 1 Cod procedură civilă, motive de modificare sau de casare a unei hotărâri, modificarea (casarea) hotărârii putând fi cerută "numai pentru motive de nelegalitate".
Având în vedere cele arătate mai sus, precum și lipsa motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu, urmează ca instanța, în temeiul disp. art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, să constate nul recursul formulat de reclamantă și să mențină decizia recurată.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă va obliga recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată ocazionate de judecarea cauzei în recurs, ca fiind parte căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 307/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
12.11.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Georgeta Protea, Liliana Palihovici
