Anulare act. Decizia 405/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.405
Ședința publică din 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile de apel nr. 23/A/21.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Timiș - secția civilă, în contradictoriu cu reclamanta intimată, pârâți intimați și, având ca obiect sistare indiviziune imobil.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei recurente, pârâții intimați și, mandatar în reprezentarea reclamantei intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei recurente depune chitanța nr. 18 din 17 aprilie 2008 - emisă de Cabinet Avocat, sentința civilă nr. 114 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr-, taxa judiciară de timbru în valoare de 5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar mandatarul reclamantei intimate depune întâmpinare și procură judiciară - încheiere de autentificare nr. 540 din 20 septembrie 2005.
Nemaifiind de formulat alte cereri instanța acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită repunerea în termen a apelului și solicită admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Timiș, cu trimiterea acesteia spre rejudecare la Tribunalul Timiș pentru soluționarea în fond a apelului, cu cheltuieli de judecată. că pârâta recurente este în vârstă și nu a avut cunoștință de cauză de la prima instanță, a aflat despre aceasta doar când au venit țiganii să o evacueze, fiind sechestrată în casă, judecata făcându-se în lipsa sa.
Mandatarul reclamantei intimate precizează că apelul este tardiv, pârâta recurentă a avut cunoștință despre existența cauzei participând la cele două expertize. Solicită menținerea respingerii cererii de repunere în termenul de declararea apelului de către pârâta și pe fond respingerea recursului acesteia.
Pârâții intimați arată că sunt de acord cu recursul, pârâtei în mod greșit Tribunalul Timișa reținut că apelul este tardiv.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civila nr.2587/19.09.2006, Judecătoria Lugoja admis acțiunea formulata de reclamanta împotriva pârâților, si si in consecința, constatând suprafața reala a terenului, a dispus sistarea indiviziunii ce poarta asupra imobilului înscris in CF 930 R, nr.top 1569-1570, construcții si teren, ce a fost atribuit in natura si in întregime reclamantei, cu obligarea acesteia la plata unei sulte către pârâții si.
In esența, instanța de fond a reținut ca la data promovării acțiunii, imobilul in litigiu aparținea in coproprietate reclamantei in cota de 3/16, pârâtei in cota de 10/16 si pârâtei in cota de 3/16.
Ulterior, in cursul litigiului, pârâta (apelantă in dosarul de fata), a înstrăinat cu clauza de întreținere cota sa de coproprietate pârâtei si soțului acesteia, pârâtul, prima păstrându-si doar dreptul de uzufruct viager asupra cotei de 10/16 din imobil.
In raport de noii proprietari si de cotele acestora, astfel cum au rezultat din înstrăinarea cotei sale de către pârâta, prima instanța a dispus efectuarea unor expertize de specialitate, ale căror concluzii le-a omologat si a admis acțiunea reclamantei in modalitatea arătata mai sus, cu aplicarea art.728 civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, calificat de instanța ca fiind apel, (având in vedere valoarea obiectului pricinii de 208.247 RON - fila 133 dosar fond -, deci peste limita prevăzuta de art.282 ind.1 Cod procedură civilă) pârâta.
In motivarea apelului, s-a arătat ca pârâta, in calitate de beneficiara a dreptului de uzufruct asupra 10/16 din imobil, este prejudiciata prin atribuirea întregului imobil câtre reclamanta, întrucât aceasta interzice debitorilor întreținerii sale, pârâții si, sa-i presteze întreținere.Din cauza comportamentului reclamantei, pârâta arata ca nu a primit hotărârea instanței de fond, solicitând repunerea in termenul de declarare a apelului.
Prin Decizia civilă nr.23/21.01.2008, pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins cererea de repunere in termenul de declarare a apelului formulata de apelanta si in consecința,
A respins, ca tardiv formulat, apelul declarat de pârâta, domiciliata in L,- împotriva sentinței civile nr.2587/19.09.2006 pronunțata de Judecătoria Lugoj in dosar nr.2986/2005 in contradictoriu cu intimații reclamanta, domiciliata in L,-, pârâții si, ambii domiciliați in L,-.
Pentru a pronunța această decizie civilă, instanța de apel a reținut următoarea stare de fapt și de drept:
Pentru a se dovedi excepția de tardivitate a apelului si temeinicia cererii de repunere in termenul de declarare a apelului, instanța de apel a încuviințat cererea de probațiune testimoniala formulata de apărătorul apelantei pârâte si in consecința, a audiat martorul ( fila 33-34 dosar apel ).
Audiata fiind, martora a declarat ca este vecina cu apelanta, ca nu poate preciza cu certitudine dar in luna august 2006, apelanta ar fi fost sechestrata in casa, ca însăși apelanta i s-a plâns de acest fapt; martora nu a fost niciodată in casa in care locuia apelanta dar trecea zilnic pe acea strada, ocazie cu care a văzut-o pe apelanta la fereastra si pe pârâții cum ii dădeau mâncare pe fereastra.
Din declarația martorei nu rezulta ca intr-adevăr apelanta a fost in imposibilitate totala de a lua contact cu lumea exterioara, respectiv, de a primi corespondenta, dimpotrivă, apelanta a comunicat cu martora de la fereastra locuinței sale si primea mâncare din partea întreținătorilor săi. Acest mod de comunicare nu exclude posibilitatea ca si agentul poștal sa-i poate înmâna corespondenta, respectiv, hotărârea instanței de fond, întrucât predarea unei corespondente nu implica in mod absolut intrarea in imobil a agentului poștal. Prin urmare, declarația martorei este neconvingătoare, urmând a fi înlăturata.
Cum alte probe pentru dovedirea temeiniciei cererii de repunere in termenul de declarare a apelului nu s-au produs pentru a se atrage consecințele prevăzute de art.103 Cod procedură civilă, și cum hotărârea instanței de fond a fost comunicata apelantei la data de 02.11.2006, prin afișare, potrivit art.92 Cod procedură civilă, cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute de art.100 Cod procedură civilă, astfel cum rezulta din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (aflata la fila 185 dosar fond) si văzând ca apelul de fata a fost înregistrat la data de 04.05.2007, deci cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art.284 al 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge cererea de repunere in termenul de declarare a apelului formulata de apelanta si in consecința, va respinge apelul acesteia ca tardiv formulat.
Împotriva acestei decizii de apel a declarat recurs, în termen legal, pârâta, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș, pentru soluționarea apelului ei pe fond, prin repunerea ei în termenul legal de declarare apelului, invocând în drept art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și motivând în esență că în mod nelegal instanța de apel i-a respins cererea de repunere în termenul de declararea apelului, întrucât comunicarea sentinței primei instanțe i s-a făcut prin afișare, ea fiind bolnavă și sechestrată în casă, neputând afla ce se întâmplă cu procesul, iar pe fond arată că prin contractul de întreținere a transmis doar nuda proprietate, păstrându-și dreptul de uzufruct viager pe cota ei de 10+16 părți din imobilul în litigiu.
Intimata reclamantă, prin întâmpinare, solicita respingerea recursului pârâtei.
Verificând decizia recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport cu motivul de recurs invocat, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al pârâtei de mai sus este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins apelul aceleași pârâte ca tardiv, în modul arătat.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut și justa aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prevăzute de art. 92, 100, 103 și 284 alin.1 Cod procedură civilă, când a reținut că apelul pârâtei este tardiv, admițând excepția de tardivitate invocată de reclamanta intimată și respingând în consecință cererea pârâtei apelante de repunerea în termenul de declararea apelului, neconstatându-se din oficiu, nici motive de ordine publică de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile recurate, conform art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, corect fiind deci respins apelul pârâtei ca tardiv, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, în dosar este dovedit că sentința civilă nr. 2587/19.09.2006 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. 2986/2005 i-a fost corect comunicată recurentei pârâte la data de 02.11.2006 în condițiile de perfectă legalitate impuse de prevederile art. 92 raportat la art. 100 Cod procedură civilă, conform dovezii de primire și procesului - verbal de predare aflat la fila 185 dosar fond ( procedura de comunicare prin afișare fiind legală), dar cu toate acestea pârâta de mai sus declară apel doar la data de 03.05.2007 (potrivit datei certe existente pe plicul poștal ce însoțește cererea de apel 3 și 4 dosar apel), cu depășirea deci cu mult ( cu cca 6 luni) a termenului legal de 15 zile de la comunicarea sentinței, prevăzut de art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă, în care context faptic și juridic, în mod just instanța de apel a considerat ca tardiv apelul acestei pârâte și l-a respins ca atare, prin respingerea cu temei și a cererii aceleași pârâte de repunere în termenul legal de 15 zile de declararea apelului, întrucât această pârâtă apelantă nu a probat în apel împrejurări grave, de natura forței majore ori a cazului fortuit (și alte asemenea), care s-o fi împiedicat să exercite această cale de atac, în termenul legal, adică nedovedind în cauză cerințele legale impuse de art. 103 Cod procedură civilă.
De asemenea Curtea mai constată că în mod just și legal, instanța de apel a înlăturat declarația martorei, (fiind făcută în contra unui înscris oficial), ca neconvingătoare, neconcludentă și nepertinentă cauzei, ea necoroborându-se cu nicio o altă probă din dosar, din cuprinsul căreia rezultând totuși că pârâta apelantă a fost văzută zilnic la fereastra casei ei, primind mâncare de la pârâții și, nefiind deci într-o imposibilitate absolută de a comunica cu lumea exterioară și de primi chiar și corespondența poștală ( 33-34).
De altfel, din cuprinsul adeverinței medicale (fără nr. și dată, de la 35 dosar apel) depusă în apel, reiese că pârâta (apelantă și recurentă) este relativ sănătoasă fizic și psihic, neindicându-se acolo vreo stare de invaliditate de vreun fel oarecare, ci i se recomandă doar efort fizic limitat și evitarea stresului psihic. Nici în recurs, pârâta nu a produs vreo probă legală, în sensul că ar fi fost " sechestrată în casă", așa cum susține și că deci nu ar fi putut prin corespondență zilnic, încât astfel Curtea consideră că în mod corect această pârâtă nu și-a dovedit temeinicia cererii sale de repunere în termen de declararea apelului, pentru a atrage consecințele prevăzute de art. 103 Cod civil, fiind deci cazul respingerii recursului acestei pârâte, întrucât apelul acesteia este tardiv și bine a fost respins, ca atare.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum niciuna din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să-l facă admisibil și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al pârâtei de mai sus, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, specific procesului civil, recurenta nedovedind incidența în cauză a motivului de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, căci decizia civilă recurată nu este lipsită de temei legal, ci a fost corect pronunțată pe excepția tardivității apelului, (ceea ce face de prisos examinarea fondului cauzei, conform art. 137 Cod procedură civilă), soluția instanței de apel fiind astfel dată cu justa aplicare a dispozițiilor legale în materie, precitate, potrivit tuturor argumentelor de mai sus expuse pe larg de C, nejustificându-se în cauză casarea deciziei civile recurate cu trimitere spre rejudecarea în fond a apelului pârâtei.
Nu s-au solicitat în recurs, cheltuieli de judecată, de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile de apel nr. 23/A/21.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Timiș - secția civilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /16.05.2008
Tehnored /26.05.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
