Anulare act. Decizia 405/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 405
Ședința publică din data de 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTORI: Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții, domiciliați în Câmpina, nr.52 C, -.A,.13, județ împotriva deciziei nr. 73din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții pârâți, reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 19/ din 30.04.2009 și intimata reclamantă personal și asistată de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr.26/27.04.2009.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu suma de 20,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. 89893(48) din 4.05.2009, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimata reclamantă depune în fața instanței adeverința medicală nr.136B din 8.04.2009,concluzii scrise și un bilet scris de reclamantă, și face precizarea că sunt acte necontestate de recurenții care au luat cunoștință de acestea.
Părțile prezente, prin apărători, având cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea recursului.
Avocat pentru recurenții pârâți, arată că motivul 1 de recurs este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr.civilă, respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Arată recurenții pârâți,prin apărător că hotărârea atacată nu este motivată,fiind încălcate dispozițiile art.261 pct.5 Cod pr.civilă, instanța de apel nu face distincție între reziliere și rezoluțiune, punând semnul egal, fără să țină seamă de efectele acestora.
Mai arată recurenții pârâți că al doilea motiv de recurs se referă la anularea testamentului, instanța face o gravă confuzie între discernământ și consimțământ, concluziile raportului de expertiză sunt nemulțumitoare, respectiv defunctul la momentul efectuării expertizei avea diminuată capacitatea de apreciere critică asupra
conținutului și mai ales asupra consecințelor juridice ce pot decurge din actul încheiat, deci nu era lipsit total de discernământ, actele încheiate de o astfel de persoană fiind perfect valabile iar testamentul încheiat la notar are mențiunea că s-a luat consimțământul părții, nefiind încălcate dispozițiile art.6 alin.1 din Decretul nr. 31/1954, și potrivit Codului civil orice persoană este capabilă de a face testament, dacă nu este oprită de lege.
Susțin recurenții că sancțiunea lipsei discernământului este nulitatea relativă a actului, astfel că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Mai susțin recurenții că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 304 pct.6 Cod pr.civilă, respectiv instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, prin cererea introductivă reclamanta a solicitat rezilierea contractului de întreținere, dar în dispozitiv, în numele legii, instanța a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere, pronunțând o hotărâre cu încălcarea principiului disponibilității consacrat de art. 129 pct.6 Cod pr.civilă.
În ce privește dispozițiile art.304 pct.8 Cod pr.civilă, arată recurenții pârâți, instanța nu a avut în vedere probele administrate și a dat o apreciere greșită a actului dedus judecății.
Solicită admiterea recursului potrivit motivelor depuse la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata reclamantă solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâți.
Arată intimata reclamantă prin apărător că în mod corect s-a dispus anularea testamentului, din probele administrate, respectiv expertizele efectuate de Institutul Național Minovici precum și cea efectuată la instanța de apel au confirmat faptul că la data încheierii actului testatorul nu a avut capacitatea psihică de exercițiu adică discernământ, recurenții făcând confuzie între capacitatea psihică de exercițiu și capacitatea civilă de exercițiu.
Mai arată intimata reclamantă că la data de 20.11.2007 prin încheierea premergătoare, la instanța de fond, s-a consemnat că reclamanta solicită desființarea testamentului și să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între părți.
Susține intimata reclamantă că recurenții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere, prin probele administrate cu acte și interogatoriu, a făcut dovada că este grav bolnavă, are Parkinson, o pensie mică și are nevoie de ajutor permanent.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul recurenților pârâți arată că reclamanta și-a modificat cererea după punerea concluziilor pe fondul cauzei.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrata la nr- pe rolul Judecătoriei Câmpina, reclamanta chemat în judecată pe pârâții si solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea (constatarea )nulității absolute testamentului autentificat la
nr.49/24.10.2005 și rezilierea contractului de întreținere autentificat la nr. 5094/14.11.2005.
In motivarea acțiunii reclamanta susținut că a fost căsătorită cu care suferit în ultimii ani de o boala gravă cu evoluție galopantă fiind diagnosticat cu tumoare de cap de pancreas, ceea ce a determinat icter mecanic și insuficiență hepato-renală cu o zi înainte de decesul său defunctul procedând la întocmirea testamentului autentic prin care a testat în favoarea pârâților cota ce- revenea din averea mobila și imobilă dobândite de părți în timpul căsătoriei, lăsându-se influențat de insistențele numite rudă a pârâților care a profitat de starea de sănătate agravantă a acestuia.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamantă, că la o lună de la decesul defunctului la insistențele și asigurările date de aceleași persoane, a încheiat cu pârâții contractul de întreținere autentificat sub nr. 5194/14.11.2005 cu privire la cota sa de din terenul de 500 mp. curți construcții situat în -l, PL.15 A, 16CC-17 și a locuinței situată pe acest teren, construită din cărămidă în 1957 compusă din 2 camere, bucătărie, hol, baie, verandă și hol, rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilului pe timpul vieții sale deși obligațiile asumate de cumpărător constau în aprovizionarea cu alimente de 3 ori pe săptămână, prepararea meselor și aprovizionarea cu medicamente, curățenia și întreținerea locuinței, menținerea în stare de funcționare a instalațiilor, asigurarea îngrijirii medicale și a medicamentelor și organizarea înmormântării în caz de deces, pârâții nu au respectat aceste obligații, procedând la procurarea unor alimente perisabile numai la sfârșit de săptămână, folosind banii avansați de reclamantă, fapt ce condus la agravarea stării de sănătate și la apariția unor relații conflictuale între părți.
In dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat proba cu acte, interogatoriu, martori și expertiză medico legală.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii privind anularea testamentului încheiat de defunct și excepția de inadmisibilitate cererii cu motivarea că, sub primul aspect reclamanta nu justifică un interes material sau moral în promovarea cererii, iar această cerere nu poate fi primită în condițiile în care reclamanta ar avea la îndemână calea în realizarea dreptului.
Prin încheierea din 09.06.2006 instanța respins excepțiile invocate de pârâți conform considerentelor expuse cu acea ocazie.
Prin sentința civilă nr. 3622/27.11.2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina, s-a admis acțiunea,s-a anulat testamentul autentificat la nr. 4949/2005 și s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere nr. 5194/2005 al BNP, reținându-se la pronunțarea soluției că în ceea ce privește cererea de rezoluțiune a contractului se constată că prin acest act defunctul a înstrăinat pârâților dreptul de din terenul în suprafață de 500 mp. curți construcții situat în intravilanul com. și același drept din locuința C1 situată pe teren, obligația asumată de cumpărători prin actul încheiat fiind aceea de întreținere și îngrijire a reclamantei în timpul vieții iar în caz de deces la organizarea de înmormântare pe cheltuiala pârâților.
In raport de probele administrate în cauză prima instanță reținut că pârâții nu și-au respectat obligația de întreținere a reclamantei în modalitatea stipulată în contractul de întreținere încheiat cu aceasta, cu atât mai cu cât aceștia nu au fost în măsură să depună la dosar acte care să confirme plata utilităților în rețelele medicale, adeverințe medicale, limitându-se numai la a preciza prin interogatoriul luat ca intimata nu era grav bolnavă și nu a fost nevoie ca acesteia să i se procure medicamente, rețete în mod regulat ci doar rețete naturiste.
Impotriva sentinței pronunțate au declarat apel pârâții și, susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât potrivit art. 295 alin.2 cod pr. civila, se impune completarea probatoriilor, pentru a se răspunde la obiectivele dacă din actele medicale depuse la dosar rezulta că a avut vreun diagnostic psihiatric sau neurologic, dacă acesta avea diminuată capacitatea de apreciere, critică asupra conținutului și consecințele juridice ce pot decurge din testament.
Pe fond s-a susținut că, fără a ține seama de probele administrate instanța a reținut concluzia raportului de expertiză confundând noțiunile de consimțământ, discernământ și voință, în raportul de expertiză nu se face referire la împrejurarea că a suferit sau fost diagnosticat cu vreo boala de natură psihică sau neurologică, prima concluzie fiind aceea că avea diminuată capacitatea de apreciere critică asupra conținutului sau mai ales consecințelor juridice ce pot decurge din actul încheiat.
Dezvoltând motivul de apel pârâții au susținut că avea diminuată capacitatea de apreciere critică asupra conținutului și mai ales asupra consecințelor ce pot decurge din actul încheiat, incapacitatea constituind excepția, că atât raportul de expertiză cât și instanța de fond au pus semnul egal între lipsa discernământului și capacitatea de exercițiu, ceea ce este total greșit deoarece capacitatea de exercițiu a unei persoane încetând numai prin deces și punere sub interdicție.
Printr-un al doilea motiv de apel s-a susținut de către pârâți că au fost interpretate greșit probele și nu raportat la instituția rezoluțiunii, întrucât din aceste probe reiese fără putință de tăgadă că apelanții nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale.
Prin încheierea pronunțată la data de 21.04.2008 Tribunalul Prahovaa dispus completarea probelor cu expertiză medico legală, psihiatrică ce urma a fi efectuată de Comisia Superioară Medico Legala din cadrul Institutului Minovici-
Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr. 73 din 2 februarie 2009, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți cu obligarea acestora la 2000 lei cheltuieli de judecată, reținând că susținerea apelanților în sensul că în mod greșit prima instanță a dispus anularea testamentului, confundând discernământul cu noțiunea de consimțământ și voința, este neîntemeiată, deoarece după cum rezultă din probele administrate la instanța de fond dar și din cuprinsul expertizei medico legale efectuate în apel, în momentul încheierii testamentului, testatorului îi lipsea capacitatea de a dispune în mod valabil de lucrurile sale datorită afecțiunilor de care suferea.
Cât privește critica prin care s-a susținut că, deși reclamanta a solicitat rezilierea contractului de întreținere, s-a dispus de către instanța de fond rezoluțiunea acestuia, s-a constatat că este irelevantă întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că apelanții- pârâți nu și-au respectat obligația de întreținere a reclamantei prevăzute în contractul de întreținere încheiat cu aceasta, ceea ce atrage sancțiunea reținută, aceea a rezoluțiunii.
Ca urmare, reținând că sunt neîntemeiate criticile formulate de apelanți, în baza art. 296 cod pr. civila, instanța a respins apelul ca nefondat obligând apelanții în baza art. 274 cod pr. civila la plata sumei de 2000 lei, către intimați, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal pârâții considerând-o nelegală și netemeinică în raport de prevederile art.304 pct.6, 7,8 și 9 Cod pr.civilă, constând în esență în aceea că hotărârea nu este motivată, fiind violate prevederile art. 261 pct.5 Cod pr,civilă, că nu s-a lămurit dacă testatorul a avut sau nu discernământ dacă este vorba de vicierea consimțământului, instanțele confundând discernământul cu consimțământul, expertiza medico legală efectuată în apel, arătând că la momentul încheierii testamentului testatorului îi lipsea capacitatea de a dispune în mod valabil de lucrurile sale, datorită afecțiunilor de care suferea.
Au mai susținut recurenții că instanța de apel nu a răspuns criticii referitoare la faptul că deși reclamanta a solicitat rezilierea contractului de întreținere, instanța de fond a dispus rezoluțiunea acestuia, rezumându-se la a aprecia că o atare distincție nu este relevantă întrucât din probele administrate a rezultat că apelanții pârâți nu și-au respectat obligația de întreținere a reclamantei ceea ce atrage sancțiunea rezoluțiunii și că în aceste condiții a dat altceva decât s-a cerut.
Aceiași recurenții au arătat că instanțele nu s-au preocupat să afle adevărul în sensul dacă pârâții nu și-au respectat deloc obligațiile contractuale sau și le-au respectat parțial, și cât de gravă și importantă este o atare neîndeplinire a obligației pentru ca ea să poată atrage sancțiunea rezilierii contractului.
La dosar s-au depus acte din partea intimatei cu privire la care bolile de care aceasta suferă.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Susținerea referitoare la faptul că hotărârea pronunțată de instanța de apel nu este motivată este neîntemeiată întrucât instanța a răspuns criticilor formulate astfel că nu s-a produs o încălcare a dispozițiilor art. 261 pct.5 Cod pr.civilă.
Examinându-se critica referitoare la lipsa discernământului testatorului și confuzia pe care instanțele au creat-o între discernământ și consimțământ se reține că în cauză s-a efectuat o expertiză medico legală la Institutul Național Minovici care a primit avizul comisiei de avizare și control și o altă expertiză efectuată în faza de apel care au arătat că testatorul nu a avut capacitate psihică de exercițiu la data întocmirii testamentului 24 octombrie 2005, ceea ce înseamnă că nu a avut discernământ.
Lipsa capacității psihice de exercițiu, deci lipsa discernământului nu poate fi confundată cu capacitatea de exercițiu în sens civil, care încetează prin moarte ori hotărâre judecătorească de punere sub interdicție.
Lipsa discernământului este sancționată cu nulitatea relativă și nu cu nulitatea absolută ceea ce a și făcut instanța care a anulat testamentul autentificat nr.4949/24 octombrie 2005 al BNP și Câmpina, neconstatând nulitatea absolută a acestuia.
Deci nu se poate susține că s-a creat confuzie între discernământ și consimțământ și că instanța a greșit atunci când constatând lipsa discernământului testatorului a dispus anularea testamentului și nu constatarea nulității absolute a acestuia.
Nici critica referitoare la faptul că instanța ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut respectiv rezoluțiunea în loc de reziliere a contractului este neîntemeiată întrucât reclamanta intimată deși a solicitat prin acțiune rezilierea contractului, ulterior și-a precizat acțiunea declarând că înțelege să solicite rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 5194/14 noiembrie 2005, instanța pronunțându-se pe ceea ce s-a cerut.
Susținerea conform căreia s-ar fi creat confuzie între cele două sancțiuni respectiv rezoluțiune și reziliere este neîntemeiată, ambele aceste sancțiuni vizând o desființare a actului pentru neexecutare a obligației sau executarea necorespunzătoare a acestora.
contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii lui.
Potrivit art.1021 cod civil rezoluțiunea nu operează de drept, partea îndreptățită trebuind să se adreseze instanței cu o acțiune în rezoluțiune. Rezoluțiune se aplică în caz de neexecutare unor contracte cu execuție instantanee în timp ce rezilierea se aplică în cazul neexecutării unor contracte cu execuție succesivă de aici decurgând și deosebirea dintre rezoluțiune și reziliere. desființează retroactiv contractul, iar rezilierea face să înceteze efectele contractului numai pentru viitor, lăsând neatinse prestațiile succesive care au fost făcute anterior rezilierii.
Sub acest aspect instanța nu a confundat cele două sancțiuni ci a apreciat corect că în speță, pentru neîndeplinirea obligațiilor de către recurenții pârâți se impune rezoluțiunea contractului.
Neexecutarea obligațiilor prevăzute în contract vizează clauze esențiale respectiv asigurarea alimentelor de cel puțin 3 ori pe săptămână, prepararea mâncării, igiena corporală,igiena locuinței, plata utilităților, asistență medicală.
Probatoriul administrat nu a dovedit că recurenții și-au executat întocmai obligațiile asumate sub toate aspectele arătate mai sus, astfel că în mod corect s-a admis și cererea de rezoluțiune a contractului în cauză. Dacă probatoriul testimonial a relevat faptul că recurenții au fost văzuți când și când la intimată, aceștia nu au dovedit însă că i-au asigurat întreținerea așa cum s-au obligat, că au achitat consumurile utilităților, că s-au preocupat de igiena locuinței sau că i-ar fi procurat intimatei hrana necesară și i-ar fi pregătit-o pe trei ori pe săptămână.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea constată că recursul de față este nefondat urmând a fi respins ca atare, în cauză nefiind incidente motivele de casare prev.de art.304 pct.6,7,8,9 Cod pr.civilă.
În baza art. 274 Cod pr.civilă urmează ca recurenții să fie obligați să plătească intimatei suma de 100 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu pentru apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, domiciliați în Câmpina, nr.52 C, -.A,.13, județ împotriva deciziei nr. 73din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în, județ
Obligă recurenții pârâți la 100 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.EM/BA
2 ex./6.05.2009
f- Jud. Câmpina
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim
