Obligație de a face. Decizia 404/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 404
Ședința publică din data de 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTORI: Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de revizuienții, domiciliat în P,-, județ P, împotriva deciziei civile nr.87 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații și, domiciliați în P,-A, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul revizuent personal și intimații, ambii personal și asistați de avocat din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale din 5.05.2009.
Procedura îndeplinită.
Cererea de revizuire este timbrată cu suma de 100,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 17.03.2009, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-au depus din partea recurentului revizuient un set de acte împreună cu anexa la motivele de recurs.
Se înmânează reprezentantului intimaților un exemplar de pe anexa la motivele de recurs.
Recurentul revizuent având cuvântul solicită acordarea unui nou termen pentru lipsă de apărare.
Avocat pentru intimați arată că nu se opune cererii de amânare formulată pentru lipsă de apărare.
Curtea, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare deoarece recursul a fost formulat la 18.03.2009, iar citația a fost emisă în termen procedural 14.04.2009, astfel că recurentul revizuent a avut timp suficient pentru a-și angaja apărător și lasă cauza la ordine.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns recurentul revizuent personal și asistat de avocat din cadrul Baroului P potrivit împuternicirii avocațiale nr.006/5.05.2009 și intimații, ambii personal și asistați de avocat.
Părțile, prin apărători, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în susținerea și combaterea recursului.
Avocat pentru recurentul revizuent arată că cererea de recurs este temeinic motivată și întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cd pr.civilă.
Arată recurentul revizuent,prin apărător că instanțele anterioare și-au bazat soluțiile exclusiv pe concluziile ordonanței parchetului, dar în realitate soții au făcut o serie de falsuri, modificând contractul de prestări servicii încheiat cu SC, care a făcut lucrarea de canalizare în stradă, pe domeniul public.
Ori, mai susține recurentul că instalația de canalizare din curte s-a făcut în regie proprie și nu împreună cu intimații,a ieșit din indiviziune cu aceștia încă din anul 1993 și se află în relații de dușmănie.
Învederează revizuentul că ambele instanțe au înțeles eronat situația de fapt, au analizat cu ușurință probele administrate în cauză și în mod greșit s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații și solicită respingerea ca nefundat a recursului și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate.
În speță, arată intimații,prin apărător, recurentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art.322 pct.4 Cod pr.civilă, acel contract de prestări servicii a fost încheiat în anul 1994 cu o societate comercială, aspectul fals constatat de organele penale cu privire la achitarea unor sume, nu era relevant pentru situația luată în considerare de instanța de fond, nu aveau un caracter concludent pentru soluția dată de prima instanță, astfel că în mod corect s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Susțin intimații că această instalație de canalizare este folosită și în prezent de către părți.
Solicită respingerea recursul. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 13.03.2007, sub nr. de dosar - revizuentul chemat în judecată pe intimații și, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revizuirea sentinței civile nr. 1097/17.02.2003 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului, respectiv a recursului.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că revizuirea se întemeiază pe motivul prevăzut de art. 322 alin. 1 pct. 4 Cod proc. civ, anume hotărârea a fost dată în temeiul unui înscris declarat fals în urma judecății.
Astfel, prin ordonanța 6079/P/2004 din 25.01.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieștis -a constatat că intimații și, împreună cu au făcut mențiuni pe un contract de prestări servicii folosit ca probă în dosarul 4731/2002 al Judecătoriei Ploiești, mențiuni cu caracter nereal ce acreditau ideea că o lucrare de canalizare aflată pe terenul revizuentului a fost efectuată în comun de către părți. În aceste condiții, bazându-se pe o situație rezultată din mențiunile false, instanța de fond a pronunțat sentința 1097/2003, menținută în căile de atac. Revizuentul a făcut plângere penală împotriva autorilor falsului, plângere ce s-a finalizat cu ordonanța 6079/P/2004 prin care se dispune scoaterea de sub urmărire penală, dar se constată falsurile comise de intimați.
În dovedirea acțiunii revizuentul a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie: ordonanța din 25.01.2007 din dosarul 6079/P/2004, din dosarul 6079/P/2004, încheierea din 10.09.2002 din dosarul 4731/2002, sentința civilă 1097/2003, decizia civilă 1106/2003, decizia civilă 1860/2003, decizia penală 1008/2004, decizia penală 1025/2005, raport de expertiză tehnică din dosarul 4731/2002 al Judecătoriei Ploiești, raport de constatare tehnico-științifică nr. 33/23.02.2004.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea, ca inadmisibilă, în principiu, a cererii de revizuire întrucât caracterul fals al înscrisurilor de care se face vorbire nu a fost constatat prin hotărâre judecătorească, așa cum impune legea și mai mult, aceste modificări nu se refereau la un element esențial al contractului, iar exemplarul contractului depus în instanță fusese semnat și de revizuentul.
Prin sentința civilă nr.5721 din data de 6 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Ploieștia fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul, în contradictoriu cu intimații și, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin ordonanța din 25.01.2007 din dosarul 6079/P/2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieștia dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimaților, în cauză considerând incidente dispozițiile art. 10 lit. b/1 cpp, fapta neavând pericolul social al unei infracțiuni. Pe situația de fapt s-a constatat că învinuiții intimați în prezenta cauză au făcut mențiuni și au semnat pe exemplarul contractului aflat în posesia lor, însă aceste mențiuni erau făcute pentru a avea dovada sumelor achitate din contract. Mai mult, atât exemplarul învinuiților, cât și cel al părții vătămate (revizuent în prezenta cauză) aveau la Beneficiar atât pe unul dintre învinuiți ( ) cât și pe partea vătămată.
Or, fără a intra în discuția elementelor constitutive ale infracțiunii de fals și a pericolului social suficient sau insuficient pentru a caracteriza o astfel de faptă ca infracțiune, această sarcină aparținând competenței penalului care și-a spus părerea, prima instanță a constatat, ca un lucru esențial că, prin presupusele falsuri nu se modifică situația ipoteză ce care s-a bazat instanța de fond când a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, anume sentința 1097/2003 a Judecătoriei Ploiești. Această situație privește acordul tacit sau expres al părților pentru construcția comună, prin antreprenor general SC SRL a instalației de canalizare care în prezent deservește ambele imobile. Acest acord rezultă în mod evident din semnarea, de către ambele tabere litigioase, ale exemplarelor contractului aflate în posesia celeilalte. Implicit aspectul fals, constatat de organele penale (adăugirea unor semnături, a unor
sume plătite, calcule, etc) nu era relevant pentru situația luată în considerare de instanța de fond, deci nu s-ar putea aprecia că "hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în urma sau în timpul judecății" de vreme ce aceste adăugiri nu priveau, nu aveau caracter concludent pentru soluția dată de prima instanță, fiind aspecte exterioare situației de fapt reținute pentru a pronunța respectiva soluție.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuentul, arătând că instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare de fapt și de drept pentru că nu putea respinse o cerere admisă de legeca inadmisibilă, ci doar ca nefondată.
În plus, nu s-a observat că în curtea interioară a revizuentului nu s-a efectuat nicio lucrare interioară de către SC SRL care să-i fi implicat și pe intimați.
Instanța de fond nu a observat că, inițial, contractul a fost încheiat numai cu, ulterior adăugându-se numele pe exemplarul aflat la firmă, fiind întocmite și niște chitanțe de plată inexistente pentru a se demonstra că rețeaua din curtea revizuentului ar fi fost realizată în comun cu intimații.
Instanța de fond nu se putea pronunța asupra vinovăției intimaților, care fusese stabilită în procesul penal, ci numai asupra admisibilității cererii de revizire, ceea ce nu a făcut.
Greșeală capitală a instanței de revizuire este că nu a citit contractul de prestări servicii și nici hotărârea definitivă aflate la dosar, care vorbesc de o lucrare efectuată pe domeniul public, făcând o serie de afirmații greșite, inclusiv că adăugirile nu ar avea caracter concludent, deși au fost determinante pentru soluția greșită pronunțată de instanță.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 87 din 4 februarie 2009, a respins ca nefondat apelului declarat de revizuent, reținând că revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, comună si nesuspensivă de executare care vizează hotărâri prin care s-a rezolvat fondul pretentiei deduse judecatii, conditie reglementată în mod explicit de textul legal invocat, numai pentru ipoteza hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs.
Admisibilitatea revizurii este circumscrisă cazurilor expres și limitativ instituite de art.322 pc.1-9 Cod procedură civilă, între care se include și ipoteza hotărârii date în baza unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.
Așa cum s-a apreciat în mod constant în literatura juridică, dar și în jurisprudență, nu este suficient ca înscrisul care a stat la baza hotărârii atacate să fi fost declarat fals pentru a se admite revizuirea, ci este necesar ca înscrisul respectiv să fi fost determinant pentru pronunțarea acestei hotărâri.
În aprecierea caracterului determinant al înscrisului analizat, instanța de control judiciar a apreciat că este imperios necesar să se pornească de la cuprinsul Ordonanței date în dosarul nr. 6079/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești (filele 7 și 8 dosar fond) din care rezultă că respectivul contract nu a fost apreciat ca fals, în totalitatea sa, ci doar o serie de mențiuni olografe referitoare la modalitatea de plată a lucrărilor, precum și modificarea unei clauze stipulate la capitolul "Clauze speciale".
În plus, analiza sentinței civile nr.1097/2003 a Judecătoriei Ploiești, dar și a deciziilor date în soluționarea căilor de atac exercitate împotriva acesteiea, respectiv decizia civilă nr. 1106/2003 a Tribunalului Prahova și decizia civilă nr. 1860/2003 a Curții de APEL PLOIEȘTI (filele 12-21 dosar fond) a condus la concluzia că instanțele
menționate au dat eficiență, în soluționarea litigiului promovat de intimații din prezenat cauză, acelor clauze din contractul nr.2/1994 al căror caracter fals nu a fost constatat de organul de urmărire penală.
Practic, în litigiul de fond instanțele au reținut faptul că, potrivit contractului nr. 2/1994, părțile au construit cu contribuție comună, prin anteprenor general SC SRL, instalația de canalizare care deservește ambele imobile, la admiterea în parte a acțiunii fiind avute în vedere și celelalte mijloace de probă administrate, respectiv depozițiile martorilor care au relatat că la momentul executării instalației părțile erau în relații bune, ulterior intervenind neînțelegeri în legătură cu folosința instalației menționate, precum și interogatoriile pârâților.
Prin urmare, în mod indubitabil, mențiunile considerate de organul de urmărire penală ca fiind false din cuprinsul contractului nr.2/1994, depus în cursul soluționării în fond a litigiului dintre părți nu au avut un caracter determinant asupra soluției date în acea cauză, ceea ce conduce la concluzia inaplicabilității prevederilor art.322 pc.4 Cod procedură civilă, atrăgând concluzia inadmisibilității cererii de revizuire.
În legătură cu motivul de apel legat de greșita respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă, tribunalul a reținut că în literatura juridică și în practica judiciară s-a constatat că, în aplicarea art.326 alin.3 Cod procedură civilă, judecarea unei asemenea cereri parcurge două etape: prima constă în verificarea admisibilității cererii, dacă sunt întrunite cerințele legii, iar cea de-a doua, la care se poate ajunge numai dacă cererea este admisibilă, reprezentată de administrarea de probe noi, respectiv rejudecarea în fond a litigiului, față de noua situație de fapt stabilită.
De aceea, față de împrejurarea că nu sunt întrunite condițiile instituite de art.322 pc.4 Cod procedură civilă, soluția respingerii cererii ca inadmisibilă a fost considerată ca fiind corectă.
Celelalte susțineri din cuprinsul motivelor de apel nu au nicio relevanță în ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire, astfel încât tribunalul nu le-a putut lua în considerare.
În consecință, tribunalul a respins ca nefondat apelul și l-a obligat pe revizuent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal revizuentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
Susține recurentul revizuent că instanța de apel,prin considerentele reținute, a acoperit greșelile de apreciere ale instanței de fond, care în speță trebuia să soluționeze cererea de revizuire cu interpretarea corectă a contractului de prestări servicii nr. 2/1994 și a Ordonanței Parchetului nr. 6079/P/2007.
Astfel, art.322 pct.4 Cod pr.civilă, teza a II-a prevede situația în care hotărârea a cărei revizuire se cere s-a dat în temeiul unui înscris, în speță contractul de prestări servicii nr.2/1994 - declarat fals în urma judecății în fond printr-un act de procedură penală, rămas definitiv prin nedesființare, care reține infracțiunile de fals material și uz de fals săvârșite de intimații și le sancționează penal.
Având în vedere că art.322 pct.4 a fost modificat prin art.1 pct.55 din Legea nr.211/2005 instanța nu se mai putea pronunța prin respingerea ca inadmisibilă a cererii ci numai ca nefondată.
O altă critică se referă la faptul că instanțele au pronunțat hotărâri date cu interpretarea greșită a legii potrivit disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în sensul că dacă
nu se mai dă o încheiere de admitere în principiu cererea nu mai poate fi considerată inadmisibilă, ci numai fondată sau nefondată.
Arată recurentul revizuent că instanța nu a vrut să observe că acesta se judecă cu intimații pentru instalația de canalizare din curte de la revizuent, făcută în regie proprie și nu împreună cu intimații, că este ieșit din indiviziune din anul 1993, că intimații au modificat contractul de prestări servicii făcând mențiuni false pe acesta fără acordul revizuentului, în sensul că SC ar fi făcut această canalizare în curte și nu în stradă.
Curtea examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art.304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr contractul nr.2/1994 a fost verificat de organul de urmărire penală, iar concluziile acestuia cu privire la unele mențiuni din contract ca fiind false nu au relevanță în soluționarea litigiului dintre părți.
Instalația de canalizare care deservește cele două imobile a fost construită de SC SRL în perioada în care părțile se aflau în relații bune, împrejurare rezultată și din celelalte probe administrate în cauză, depozițiile martorilor, răspunsurile la interogatoriu. Prin urmare, cele două instanțe au apreciat corect probele și au reținut că mențiunile organelor de urmărire penală nu au relevanță în speță.
Nici celelalte critici nu sunt întemeiate, deoarece nu poate fi vorba de cazurile expres prevăzute în art. 322 pcr.4 Cod pr.civilă care reglementează sediul materiei Capitulul II. Revizuirea hotărârilor. Se poate observa cu ușurință că soluția respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă este corectă, fiind conformă cu prevederile art. 326 alin.3 Cod pr.civilă cât și cu practica judiciară în materie, cele două etape parcurse în judecarea cererii fiind respectate de cele două instanțe.
În fine, concluzionând, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform prevederilor art. 304 rap.la art. 312 alin.1 coroborate cu prevederile art. 322 Cod pr.civilă, cererea de revizuire a recurenților neîncadrându-se în niciuna din situațiile expres prevăzute la Capitolul II art.322 și urm.Cod pr.civilă.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de revizuienții, domiciliat în P,-, județ P, împotriva deciziei civile nr.87 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații și, domiciliați în P,-A, județ
Obligă recurentul revizuent la 800 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. EG/BA
2 ex./11.05.2009
f- Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2009
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim
