Anulare act. Decizia 414/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 414/R-CM
Ședința publică din 03 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamantul, T,-, -.B,.15, județul A, împotriva sentinței civile nr.1326/CM din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în data de 27 februarie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 martie 2003, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând desființarea totală a dispoziției nr.252/11.11.1993, a deciziei nr.7/11.01.1994, a deciziei nr. 21/19.01.1994, a dispoziției nr.117/18.05.1993 și a dispoziției nr.195/06.09.1993, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor bănești în cuantum de 1 miliard și restabilirea situației anterioare emiterii actelor menționate, reintegrarea sa în funcția avută în cadrul " AUTO" T și plata actualizată a tuturor drepturilor salariale până la efectiva sa reintegrare.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin actele emise pârâtul a săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu împotriva intereselor persoanei și de fals, pentru care reclamantul a formulat plângere penală în anul 1994, însă prin Ordonanța din 07.02.2000 pârâtul nu a fost trimis în judecată datorită împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, însă s-a reținut săvârșirea acestor fapte penale.
Prin sentința civilă nr.240 din 7 aprilie 2003, Judecătoria Topolovenia declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, considerându-se că nu este competentă material să soluționeze conflictul de drepturi dedus judecății.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Tribunalul Argeș - Secția civilă prin decizia civilă nr.877/R din 10 septembrie 2003.
Același tribunal a soluționat litigiul, pronunțând sentința civilă nr.652/CM din 18 noiembrie 2003, prin care a respins acțiunea reclamantului ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Reclamantul a formulat recurs și împotriva acestei sentințe, iar prin decizia civilă nr.264/R-CM din 21 martie 2008, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, reținând că pârâtul are calitate procesuală pasivă în cauză.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr-.
La data de 16 iunie 2008, reclamantul și-a precizat acțiunea inițială arătând că înțelege să cheme în judecată atât pe, cât și pe " AUTO" T, arătând în continuare că solicită obligarea pârâtului doar la plata daunelor morale în cuantum de 1 miliard de lei ROL.
Cu privire la pârâta " AUTO" T, reclamantul a solicitat desființarea totală a înscrisurilor prin care s-a comis falsul, cu nr.252/1993, nr.117/1993 și nr.195/1993.
În motivarea acestei precizări reclamantul a susținut că se impune desființarea înscrisurilor, întrucât cu bună știință a împiedicat supunerea controlului judiciar și restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii.
La data de 11 septembrie 2008, tribunalul a disjuns cererea reclamantului privind solicitarea daunelor morale de la pârâtul, formându-se un nou dosar, având nr-.
La data de 30 octombrie 2008, pârâta " AUTO" Tad epus întâmpinare prin care a invocat în principal excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru următoarele considerente:
Decizia nr.252/1993 a fost anulată prin decizia nr.7/1994 de organul care a emis-o și nu mai produce efecte juridice.
În privința deciziei nr.195/1993, în Ordonanța Parchetului s-a concluzionat că susținerile pârâtului sunt infirmate de acte și se confirmă faptul că sancțiune aplicată acestuia este nu numai legală, dar și temeinică
În privința deciziei nr.117/1993 nu rezultă săvârșirea infracțiunii de fals în sarcina numitului.
Pentru decizia nr.21/1994 reclamantul s-a înscris în fals la data de 27.09.2000, iar prin încheierea din cadrul dosarului nr.838/2000 al Judecătoriei Topolovenis -a dispus trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni pentru cercetări penale.
Prin Rezoluția din data de 14.02.2001 s-a reținut, în esență, caracterul nefondat și tendențios al tuturor plângerilor reclamantului, motiv pentru care s-a și dispus neînceperea urmăririi penale.
Prin sentința civilă nr.1326/CM din 24 noiembrie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei " AUTO" T, reținând următoarele:
Reclamantul a fost salariatul societății pârâte, însă raporturile de muncă au încetat prin concedierea acestuia.
Anterior, la data de 18 mai 1993 s-a emis pe numele reclamantului dispoziția de sancționare nr.117, prin care a fost sancționat cu reducerea salariului cu 10% pe luna martire 1993, iar ulterior, la data de 6 septembrie 1993, societatea pârâtă a emis o nouă dispoziție, nr.195, prin care reclamantul a fost din nou sancționat cu reducerea salariului cu 10% pe luna august 1993.
La data de 11 noiembrie 1993 a fost emisă dispoziția nr.252, prin care reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă începând cu data de 10 noiembrie 1993, în temeiul art.130 lit.i din Codul muncii.
Întrucât reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă dovedită cu certificate medicale, pârâta a emis o nouă decizie, cea cu nr.7, prin care s-a anulat decizia nr.252/11.11.1993, pentru ca ulterior să se emită decizia nr.21/19.01.1994, prin care contractul individual de muncă al reclamantului a fost desfăcut începând din data de 20 decembrie 1993, în temeiul art.130 lit.i Codul muncii.
Astfel, prin decizia nr.7 s-a anulat o dispoziție anterioară de desfacere a contractului de muncă al reclamantului. Această anulare s-a datorat faptului că la data emiterii dispoziției nr.252/11.11.1993, reclamantul s-a aflat în concediu medical.
Tribunalul a reținut ca perfect valabilă decizia nr.7, neputând fi vorba de nici un fals în emiterea acesteia. De asemenea, pentru că pârâta și-a anulat propria decizie, aceasta nu mai produce efecte juridice de la data declarării ei ca nule, așa încât nu se mai poate analiza falsul acesteia.
În privința dispozițiilor nr.117 și nr.195, ambele emise și aduse la cunoștința reclamantului în anul 1993, s-a constatat că reclamantul nu a produs nici o dovadă în sensul că la momentul respectiv a atacat aceste dispoziții pentru motive de netemeinicie sau nelegalitate. În aceste condiții, tribunalul a apreciat că la acel moment reclamantul le-a considerat temeinice și legale, iar faptul că după 15 ani solicită a se constata caracterul fals al acestora, echivalează nu numai cu încercarea reclamantului de a eluda termenul legal de formulare a unei decizii de sancționare, ci și cu încercarea acestuia de a șicana societatea pârâtă cu tot felul de acțiuni.
Față de aceste considerente, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr.1326/CM/24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă a declarat recurs, în termen legal, reclamantul care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât în această sentință nu se face vorbire despre pârâtul, care are calitate procesuală în această cauză, având în vedere decizia civilă nr.264/R-CM/21.03.2008 a Curții de APEL PITEȘTI;
În dezvoltarea acestui motiv s-a arătat de reclamant că în speță sunt incidente și prevederile art.136 alin.3 din Codul muncii, referitoare la care a desfăcut contractul de muncă al petentului și consideră recurentul că acesta trebuie să răspundă material, disciplinar și după caz, penal, pentru acest fapt.
- hotărârea pronunțată de tribunal este nelegală, deoarece în mod greșit s-a respins acțiunea ca neîntemeiată, cerere prin care reclamantul a solicitat constatarea falsului deciziilor nr.252/11.11.1993, nr.117/1993 și nr.195/1993, după ce prin Ordonanța nr.14/F/1999 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Topolovenis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de cercetat pentru abuz în serviciu împotriva intereselor personale și pentru fals, pe considerentul că a intervenit prescripția răspunderii penale;
- sentința pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, atunci când se motivează că de 15 ani reclamantul șicanează societatea pârâtă și nu ar fi posibil constatarea falsului celor trei înscrisuri menționate mai sus, altele decât decizia nr.21/1994.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că falsul nu este limitat în timp pentru a fi constatat de nici un text de lege, în speță fiind aplicabile dispozițiile art.14, 15, 19 din Codul d e procedură penală și art.184 din Codul d e procedură civilă.
De asemenea s-a menționat că instanța civilă poate cerceta falsul atunci când s-a reținut în penal că a intervenit prescripția răspunderii penale.
- hotărârea pronunțată de tribunal este lipsită de temei legal atunci când se motivează de către această instanță că reclamantul nu a atacat dispozițiile art.117/1993 și nr.195/1993, fără a se avea în vedere că acestea puteau fi atacate la Consiliul de Administrație al " AUTO" T, lucru ce a fost făcut de petent;
- sentința pronunțată de tribunal este dată cu încălcarea legii atunci când instanța motivează că prin decizia nr.7 s-a anulat decizia nr.252 din 11.11.1993, fără a se indica în ce mod s-a constatat acest fapt și fără a se avea în vedere că potrivit adresei nr.103/13/13.01.1994, semnată de și anexată la dosar, decizia menționată mai sus nu și-a produs efecte juridice conform art.136 alin.1 din Codul muncii, acest ultim înscris fiind în realitate un fals;
- hotărârea pronunțată de tribunal a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii atunci când instanța motivează că decizia nr.252/1993 nu poate fi falsă, întrucât este anulată prin decizia nr.7/1994, ceea ce este nereal și se impune, în raport de probatoriul administrat în cauză, constatarea falsului față de prima decizie menționată în această critică.
S-a solicitat admiterea recursului și rejudecarea fondului, iar în subsidiar admiterea acțiunii precizate în sensul desființării dispozițiilor nr.117/1993 și nr.195/1993 și a deciziei nr.252/1993 și să se dispună obligarea " AUTO" T la reintegrarea reclamantului în funcția avută la data de 05.11.1993 și la plata tuturor drepturilor salariale până la reintegrarea efectivă în muncă a petentului, drepturi calculate în funcție de indicele de inflație.
Recurentul a depus la dosar și note de ședință prin care a solicitat admiterea recursului pentru motivele menționate mai sus.
Intimata-pârâtă " AUTO" Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs au fost administrate probe cu înscrisuri.
Analizând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate în recurs și din ansamblul probelor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este fondată, deoarece prin decizia nr.264/R-CM/21 martie 2008 a Curții de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie s-a reținut cu putere de lucru judecat că numitul are calitate procesuală pasivă în prezenta speță, fapt pentru care s-a admis recursul reclamantului și s-a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Dispozițiile art.315 din Codul d e procedură civilă prevăd că "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Rezultă că în prezenta speță numitul are calitate de pârât și în mod greșit tribunalul l-a scos din cauză, nerespectând prevederile art.315 Cod procedură civilă în raport de decizia nr.264/R-CM/21 martie 2008 a Curții de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
A doua și a treia critică sunt fondate parțial și conduc tot la casarea hotărârii atacate, deoarece dispozițiile nr.117 și 195/1993 nu au fost analizate de către instanța de fond în ceea ce privește falsul, întrucât termenul de 15 ani invocat de tribunal pentru constatarea caracterului fals al înscrisurilor menționate mai sus nu se aplică în speță în raport de prevederile art.14, 15 și 19 din Codul d e procedură penală și art.184 din Codul d e procedură civilă.
În cazul în care a intervenit prescripția răspunderii penale instanța civilă conform articolelor de lege menționate mai sus, poate cerceta falsul indiferent de timpul care a trecut de la emiterea înscrisurilor.
Rezultă că primele trei critici din recursul formulat de reclamant sunt fondate, ceea ce conduce la admiterea recursului și casarea sentinței atacate, întrucât tribunalul în mod greșit l-a scos din cauză pe pârâtul și nu a analizat pe fond dispozițiile nr.117 și 195/1993.
Cu ocazia rejudecării, tribunalul va cita în calitate de pârât pe numitul și va analiza pe fond dispozițiile nr.117 și nr.195/1993 în raport de probele administrate în cauză și de Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni emisă la data de 07.04.2000 și aflată la filele 5-8 din dosarul nr.2634/2003 al Tribunalului Argeș, mai ales filele 1, 2 și 3 din această ordonanță.
Referitor la decizia nr.252/1993, aceasta va fi analizată de tribunal ținând cont de emiterea deciziei nr.7/1994.
Celelalte critici din recurs privesc fondul cauzei și vor fi avute în vedere de tribunal ca urmare a rejudecării litigiului.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 și art.315 din Codul d e procedură civilă urmează a fi admis recursul declarat de reclamantul și pe cale de consecință se va casa sentința civilă nr.1326/CM din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă și se va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în orașul T,-, -.B,.15, județ A, împotriva sentinței civile nr.1326/CM din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, intimată-pârâtă fiind " AUTO", cu sediul în T,--60, județ
Casează hotărârea, respectiv sentința civilă nr.1326/CM din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/10.03.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
