Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 393/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 393/R-CM
Ședința publică din 03 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL CURTEA DE, împotriva sentinței civile nr.1227/CM din 07 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât, intimații-reclamanți, intimații-pârâți și intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 30.05.2008, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de A, în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat, a chemat în judecată pe pârâții Colegiul Național Curtea de A, Centrul Bugetar Colegiul Național Curtea de A și Municipiul Curtea de A, pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii (respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) și până la data pronunțării sentinței în prezenta cauză, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art.50, personalul didactic din învățământ preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Deși prin nr.OUG68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, s-a prevăzut că începând cu luna octombrie 2004, coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr.1 și 2 cuprind sporul de stabilitate și sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, corespunzător tranșelor de vechime în învățământ, în conformitate cu prevederile art.50 alin.11 și 13 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, iar pentru personalul didactic de predare cu vechime de peste 10 ani în învățământ, care nu îndeplinește condiția prevăzută în art.50 alin.11 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea sporului de stabilitate până la îndeplinirea vechimii neîntrerupte în învățământ de peste 10 ani, salariile de bază se vor stabili pe baza coeficienților de multiplicare micșorați cu 1,15% față de cei prevăzuți la tranșele respective în anexele nr.1 și 2.
OUG nr.18/2005, nr.OG4/2006, nr.OG11/2007 și Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr.1350/20.06.2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la nr.OG11/2007 au stabilit același drept al membrilor de sindicat de a beneficia de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe, respectiv 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ prevăzute de dispozițiile art.50 alin.1, iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime să li se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Pârâtul Municipiul Curtea de Aaf ormulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, având în vedere faptul că potrivit art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995 și art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006, finanțarea de bază a unităților de învățământ se realizează din bugetul de stat, din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, iar repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la alin.4 pe comune, orașe, municipii, se face prin decizie a directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice Județene.
Prin întâmpinarea formulată, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivată de faptul că rolul acestei instituții este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, în raport de procedura reglementată în Legea nr.500/2002. De asemenea, atât ministrul economiei și finanțelor, cât și ministrul educației și cercetării sunt ordonatori principali de credite, primul neputând fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
Totodată, chematul în garanție a invocat și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, învederând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.60-63 Cod procedură civilă.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1227/CM din 07 noiembrie 2008, a dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea și a obligat pe pârâții Colegiul Național și Centrul Bugetar Colegiul Național să calculeze și să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 30.05.2005 și până la data de 07.11.2008, în raport de perioada efectiv lucrată, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâtul Municipiul Curtea de A să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi.
A respins cererea de chemare în garanție.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, privitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, că aceasta nu este o veritabilă excepție, constituind de fapt mijloace de apărare specifice, caracterizate prin trăsături care le apropie și în același timp le deosebesc atât de apărările de fond, cât și de excepțiile de procedură. Prin intermediul lor pârâtul se opune acțiunii reclamantului, declarând-o inacceptabilă. Legislația, doctrina și jurisprudența acoperă cu noțiuni consacrate deja situațiile avute în vedere, iar Codul d e procedură civilă face o clasificare a excepțiilor procesuale în excepții de fond și excepții de procedură, iar nu în excepții de procedură și inadmisibilități. Noțiunea de inadmisibilitate nu vizează excepția, ci efectul spre care tinde aceasta, o anumită modalitate de respingere cererii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a apreciat că se impune analizarea acesteia împreună cu cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Municipiul Curtea de
S-a reținut astfel că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are rol de angajator al reclamanților, ci are doar rol în elaborarea proiectelor de buget, însă numai la solicitarea ordonatorilor de credite, așa cum stipulează, de altfel, dispozițiile imperative ale Legii finanțelor publice nr.500/2002. Pe de altă parte, așa cum au statuat practica judiciară și literatura de specialitate, nu se poate formula o cerere de chemare în garanție în cadrul acțiunilor ce au ca obiect litigii de muncă. Constatând că între acest minister și reclamanți nu există raporturi de muncă, instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Având în vedere aceste aspecte, tribunalul a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor, fiind admisă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții sunt încadrați la Colegiul Național Curtea de A, în funcția de cadre didactice.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
În raport de obiectul dedus judecații, tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 si 2 din Legea nr.128/1997 nu trebuie confundate, neexistând identitate în acest sens, cu creșterile de 1/25 ale coeficientului de multiplicare calculate din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare, la care fac referire art.50 alin.2 din Statut și art.5 alin.2 din nr.OG15/2008.
Astfel, art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic vizează în alin.1 și alin.2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În aliniatul 1, legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Din interpretarea gramaticală a textului de lege menționat, precum și din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative "și" rezultă împrejurarea că articolul menționat are în vedere două noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: "tranșe de vechime" și "tranșe suplimentare de vechime".
În ceea ce privește momentul acordării acestor tranșe suplimentare de vechime, s-a reținut că textul de lege îl individualizează în mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției "la", care, potrivit Explicativ al Române, în cazul concret expus de art.50 alin.1, introduce un complement circumstanțial de timp ce indică momentul: la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese și din interpretarea voinței legiuitorului care, în momentul în care a dorit să facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul tranșelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început și pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval (a se vedea atât anexele la Legea nr.128/1997 cât și cele ale nr.OG15/2008).
Statuând în primul aliniat asupra existenței a două drepturi, cel la tranșa de vechime și cel la tranșa suplimentară de vechime, legiuitorul procedează în aliniatul al doilea al art.50 la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin acest alin.2, legea introduce o nouă noțiune, respectiv aceea de "coeficient de ierarhizare" sau, în accepțiunea nr.OG15/2008, "coeficient de multiplicare".
Referitor la modul de stabilire a salariului de bază, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 arată că salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
În contextul celor menționate, salariul de bază al personalului în cauză este produsul dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 din lege, aceștia din urmă fiind diferiți în funcție de încadrarea în tranșe de vechime (ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșa de vechime este un alt coeficient de multiplicare care include creșterea, majorarea de 1/25 din coeficientul tranșei de vechime anterioare, intervenite în momentul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranșei suplimentare de vechime, creștere care se raportează, deci, la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea în tranșa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr.128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate în învățământ de 6,602.
Dar, potrivit art.50 alin.1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, ca o premiere, ca un bonus, și de tranșa suplimentară de vechime la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, până la momentul intrării în vigoare a nr.OG15/2008, și din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Această creștere, în exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic simplu, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător tranșei de vechime de 30-35 de ani cu 0,252 (6,308 x 1/25). Acest nou coeficient de multiplicare se înmulțește cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea în acest fel a tranșei suplimentare de vechime.
La data de 01 februarie 2008, în Monitorul Oficial nr.82, fost publicată nr.OG15 din 30 ianuarie 2008, care vizează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ. Tribunalul a constatat că acest act normativ nu face trimitere în niciun fel la dreptul personalului didactic din învățământ preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime. Acest drept există în continuare în virtutea dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Conform art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă în coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei tranșe și creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Așadar, s-a reținut că prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, pentru determinarea tranșei suplimentare de vechime, la coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând din tranșa anterioară de vechime.
Acest lucru nu înseamnă că prin art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia că tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Dreptul la tranșele suplimentare de vechime nu reprezintă dreptul la creșterea salarială de 1/25 din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime, această creștere fiind, indubitabil, de la apariția nr.OG15/2008, cuprinsă, inclusă (exprimarea legiuitorului din acest punct de vedere este foarte clară), în coeficienții de multiplicare ai tranșelor de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani.
Pe cale de consecință, instanța, cu majoritate, a apreciat că dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat în niciun fel.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul Curtea de
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a respins cererea de chemare în garanție formulată și a fost obligat să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare pentru efectuarea plăților solicitate de reclamanți.
Instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, potrivit cărora salarizarea personalului didactic auxiliar din instituțiile preuniversitare sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Prin Legea nr.486/2006, art.14 alin.5, se prevede că repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii, se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene.
Față de aceste prevederi legale, repararea prejudiciului salarial nu poate fi acoperită de Municipiul Curtea de A din veniturile sale proprii, ci de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, instituție ce distribuie sumele alocate de la bugetul de stat, defalcate din taxa pe valoarea adăugată, destinate finanțării cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, așa încât în mod greșit tribunalul a respins chemarea în garanție a
Recursul declarat de pârât este nefondat și urmează a fi respins.
Prin sentința civilă atacată Tribunalul Argeșa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins cererea de chemare în garanție formulată de recurent împotriva acestuia, fiind obligat pârâtul Municipiul Curtea de A să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare plății sumelor în litigiu.
Reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită să fie obligat la alocarea sumelor necesare efectuării plății datorate cu acest titlu de către instituția la care sunt angajați reclamanții. Aceasta, întrucât, potrivit art.28 din Legea nr.500/2002 privind finanțelor publice, nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea și Agenției Naționale de Administrare Fiscală și nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acest minister are atribuții în ce privește elaborarea proiectului bugetului de stat, iar nu alocarea sumelor respective, anterior adoptării legii bugetului de stat.
Pe de altă parte, acesta nu poate avea calitatea de ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite și nu repartizează sume de la buget acestora, aceste sume fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu Legea bugetului de stat.
Împrejurarea că ordonatorul principal de credite, nu a corectat indemnizațiile cuvenite reclamanților, neacordându-le sporul solicitat, nu poate conduce la obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă, Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorul principal de credite a sumelor de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Față de cele arătate, cererea de chemare în garanție a trebuia să fie respinsă.
Reținerea calității procesuale pasive are în vedere și prevederile art.18 și 20 din Legea nr.500/2002, potrivit cărora ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând execuția bugetară. Dispozițiile art.19 din lege statornicesc atribuțiile cu privire la pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, care au ca punct de pornire proiectelor ordonatorilor principali de credite.
Față de cele arătate, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice a fost corect respinsă, recursul declarat împotriva sentinței instanței de fond fiind astfel nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL CURTEA DE, împotriva sentinței civile nr.1227/CM din 07 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR CURTEA DE A, în numele și pentru membrii de sindicat, și pârâții COLEGIUL NAȚIONAL CURTEA DE A, CENTRUL BUGETAR COLEGIUL NAȚIONAL CURTEA DE A și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./05.03.2009
Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
