Anulare act. Decizia 422/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.422
Ședința publică din 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, domiciliat în P,-, jud. P și, domiciliată în P,-,. 167,.A,.2,.10 jud. P, împotriva deciziei civile nr.671/04.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com., nr.395, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de avocat din Baroul d e Avocați P, în baza împuternicirii avocațiale nr.61/11.05.2009, recurenta-reclamantă reprezentată de același avocat și intimatul-pârât personal și asistat de avocat din Baroul d e Avocați P potrivit împuternicirii avocațiale de la fila 12 dosar.
Recurs timbrat cu 19,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.-/8.05.2009 și 0,15 lei timbru judiciar, anulate și atașate la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, critică soluția pronunțată de instanța de fond, întrucât în mod greșit a respins acțiunea prin care s-a solicitat constatarea nulității testamentului autentificat sub nr.1362/2005 și a admis cererea reconvențională formulată de pârât de anulare a certificatului de moștenitor nr.48/2007, deoarece nu a fost chemat la notar, nefiind astfel inclus ca moștenitor testamentar al defunctului.
În continuare arată că recurenții-reclamanți sunt copiii defunctului, ceea ce infirmă susținerea intimatului potrivit căreia acesta nu avea familie, cu atât mai mult cu cât între aceștia existau relații bune.
Precizează că între tatăl recurenților și intimatul s-a încheiat un contract de împrumut, defunctul fiind cel care a împrumutat la data de 13.04.2005 suma de 14.400 euro de la intimat, cu obligația restituirii acestora până în toamna anului 2005, însă cu o zi înainte avusese loc autentificarea testamentului în favoarea intimatului.
Mai arată că, ținând cont de caracterul devolutiv al apelului și având în vedere că nu s-au putut administra probele necesare în cauză, reclamanți au solicitat instanței de apel administrarea probelor cu martori și interogatoriul pârâtului, însă cererea le-a fost respinsă, instanța apreciind în mod greșit că aceștia nu au avut o atitudine procesuală corectă, deoarece nu au depus nici un fel de diligențe și nu s-au prezentat niciodată la proces.
Consideră că deși s-a dovedit cu acte că reclamanții nu se pot prezenta în instanță, deoarece lucrează în Spania, iar a avut probleme la serviciu, motiv pentru care și-au angajat un apărător care să le apere interesele în mod corect, respingerea cererii s-a făcut în mod subiectiv pentru favorizarea intimatului.
Apreciază că, întrucât reclamanții au dovedit că sunt descendenții defunctului și implicit moștenitorii rezervatari ai acestuia, certificatul de moștenitor trebuia menținut pentru această rezervă și anulat numai pentru cotitatea disponibilă de care ar fi putut beneficia.
Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul, apreciază ca fiind legale hotărârile pronunțate de instanțele anterioare, deoarece în mod corect s-a reținut că, deși reclamanții au fost citați cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu, aceștia nu și-au dovedit imposibilitatea de a se prezenta.
În ceea ce o privește pe reclamanta, consideră că, deși aceasta se afla în străinătate, trebuia să anunțe, sub sancțiunea neluării în seamă, schimbarea domiciliului său, ceea ce însă nu s-a întâmplat.
Consideră că reclamanții au avut posibilitatea exercitării dreptului la apărare, iar dacă aceasta nu s-a întâmplat este numai din vina exclusivă a acestora.
Cu privire la susținerile recurenților, potrivit cărora sunt copiii defunctului și relațiile pe care le aveau cu acesta erau bune, arată că defunctul a declarat în fața notarului că nu are descendenți, acesta fiind motivul și cauza licită și morală pentru care s-a împrietenit cu intimatul și a încheiat respectivul testament.
Concluzionând, arată că în mod corect au reținut instanțele că nu există un motiv de nulitate absolută a testamentului încheiat, iar solicitarea privind totala anulare a certificatului este, de asemenea, corectă.
Solicită respingerea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței să constate nulitatea testamentului autentificat sub nr.1326/2005 de și.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, la data de 12.04.2005, autorul reclamanților, a testat în favoarea legatarului universal întreaga sa avere, iar la data de 07.10.2006, testatorul a decedat.
Reclamanții au invocat nulitatea absolută a testamentului pentru neexercitarea în termen a opțiunii de acceptare a succesiunii de către legatarul universal, arătând că, potrivit art.700 Cod civil, acesta avea obligația ca, în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, să-și exprime opțiunea succesorală, întrucât conform art.686 Cod civil, nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine.Prin neexercitarea dreptului de opțiune succesorală în termenul prevăzut de lege, legatarul universal nu și-a consolidat titlul de moștenitor prin acceptarea moștenirii, astfel încât titlul său, testamentul, a fost desființat prin renunțarea la moștenire.
Reclamanții au învederat instanței că aceștia au acceptat expres succesiunea defunctului, conform certificatului de moștenitor nr.48/14.05.2007 emis de BNP și a declarației de impunere nr.-/12.07/2007.
În subsidiar, reclamanții au invocat nulitatea absolută a testamentului, pentru cauza ilicită și imorală, întrucât acest testament a fost încheiat la data de 12.04.2005, doar cu o zi înaintea acordării unui împrumut în sumă de 14.400 Euro, apreciindu-se că testamentul a fost încheiat cu fraudarea drepturilor lor de moștenitori legali, în vederea garantării împrumutului.
Deasemenea, reclamanții au invocat și nulitatea relativă a testamentului, deoarece voința testatorului a fost afectată de viciul de consimțământ reprezentat de dol, sub forma captației și a sugestiei. În plus, s-a mai arătat că testatorul a fost constrâns prin violență de către legatarul universal să încheie actul, în sensul că acesta i-a condiționat acordarea împrumutului de încheierea testamentului.
La termenul din data de 19.12.2007, pârâtul a depus la dosar întâmpinare - cerere reconvențională.
Pe cale de întâmpinare, s-a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca neîntemeiată, arătându-se că, la scurt timp după decesul defunctului, el, pârâtul, a acceptat în mod tacit succesiunea, luând în stăpânire principalul bun, reprezentat de imobilul din P,- și achitând datoriile succesiunii reprezentate de taxe, impozite, amenzi.
Pârâtul a arătat că i-a încredințat o cheie a locuinței sale, iar după decesul acestuia, el, pârâtul, a continuat să stăpânească imobilul, până când reclamanții au schimbat yala ușii de la intrare, ocazie cu care a aflat pentru prima dată că defunctul are descendenți în viață.
A mai arătat pârâtul că s-a adresat notarului public cu cerere de deschidere a procedurii succesorale, achitând în acest sens taxa de succesiune, conform chitanței nr.-/04.01.2007. După ce i-a adus la cunoștință despre existența descendenților defunctului, notarul a refuzat eliberarea certificatului de moștenitor și l-a îndrumat să se adreseze instanței.
În consecință, la data de 09.03.2007, înăuntrul termenului de opțiune succesorală, pârâtul a înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești acțiunea de reducțiune a testamentului și partajul averii succesorale rămase de pe urma defunctului, a cărei judecată este suspendată până la soluționarea prezentei pricini.
A precizat pârâtul că, în aceste condiții, el a acceptat succesiunea în termenul prevăzut de lege, iar testamentul nu este lovit de nici un motiv de nulitate.
Deasemenea, pârâtul a mai arătat că împrumutul acordat lui în data de 13.04.2005, nu are nicio legătură cu testamentul încheiat de acesta și cu relațiile de prietenie și respect reciproc ce se stabiliseră între ei.
De altfel, reducerea drepturilor descendenților prin încheierea testamentului nu constituie, în sine, un motiv de nulitate a testamentului, pentru această situație fiind prevăzută instituția reducțiunii liberalităților.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr.48/14.05.2007 emis de BNP n, întrucât a fost emis cu omiterea sa în calitate de legatar universal, potrivit testamentului autentificat sub nr. 1362/2005.
Deși reclamanții aveau cunoștință de existența testamentului, fiind citați în acțiunea promovată de el, având ca obiect reducerea testamentului și partajul succesoral (acțiune înregistrată încă din data de 09.03.2007) la 14.05.2007, în fața notarului public, reclamanții au trecut sub tăcere existența succesiunii testamentare, iar prin emiterea certificatului de moștenitor în astfel de condiții, i-au fost încălcate drepturile succesorale.
Deși legal citați, reclamanții-pârâți nu s-au prezentat la nici un termen de judecată.
La termenul din data de 30.01.2008, instanța a încuviințat pentru reclamanții- pârâți proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului, probe solicitate prin acțiune, iar pentru pârâtul-reclamant, proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamanților-pârâți și doi martori.
În susținerea cererilor, la dosar au fost depuse înscrisuri.
La termenul din 06.03.2008 au fost audiați martorii propuși de pârâtul-reclamant.
La același termen, instanța a decăzut pe reclamanți din proba cu interogatoriul pârâtului, întrucât nu l-au formulat, luând, totodată, act de faptul că pârâtul - reclamant a renunțat la administrarea probei cu interogatoriul reclamanților.
Prin sentința civilă nr.2460/13.03.2008 a Judecătoriei Ploiești, s-a respins acțiunea principală, s-a admis cererea reconvențională, dispunându-se anularea certificatului de moștenitor nr.48/14.05.2007 eliberat de BNP
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții-pârâți și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, susținând că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea dreptului lor la apărare, întrucât avocatul nu i-a reprezentat și nu a solicitat probe, situație în care, față de caracterul devolutiv al apelului, se impune suplimentarea probatoriului.
Au mai susținut apelanții că soluția este nelegală privind acțiunea, întrucât realitatea este că pârâtul a împrumutat bani cu dobândă și pentru a-și asigura restituirea împrumutului l-a obligat pe autorul lor să-i lase testamentul, putând fi reținută și cauza de nulitate relativă pentru că a fost viciată voința testatorului.
Cu privire la cererea reconvențională, apelanții au arătat că ei sunt descendenți, deci moștenitori rezervatari, astfel că nu pot fi înlăturați de la moștenire prin testamentul lăsat pârâtului.
În opinia apelanților, cererea reconvențională trebuia admisă numai în parte și numai cu privire la cotitatea disponibilă de care putea dispune defunctul, astfel că certificatul de moștenitor nu trebuia anulat în totalitate, ci menținut pentru rezerva succesorală care le revine în virtutea legii.
Printr-un memoriu separat, apelanta a invocat faptul că judecata s-a făcut cu nelegala sa citare, deoarece locuiește în Spania, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, a solicitat completarea probelor, admiterea acțiunii și respingerea cererii reconvenționale.
În motivare, apelanta a reiterat motivele indicate în cererea de chemare în judecată și anume lipsa calității de moștenitor a legatarului universal, care nu a acceptat succesiunea în termenul legal, nulitatea absolută a testamentului pentru cauză ilicită, imorală, precum și nulitatea relativă pentru dol, sub forma captației și a sugestiei.
Prin decizia civilă nr.671/4.12.2008, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată cererea de completare a probatoriilor, precum și apelurile declarate de reclamanți ca nefondate.
În luarea acestei decizii, Tribunalul a reținut că:
- reclamanții nu au depus nici un fel de diligențe în cauză și, ca atare, nu se poate considera că a fost nesocotit dreptul lor la apărare, în condițiile în care au fost citați la fiecare termen de judecată, situație în care ar fi putut sesiza că apărătorul lor nu s-a prezentat niciodată pentru a lua termen în cunoștință;
- chiar în absența reclamanților, prima instanță, luând în considerare solicitările lor din cererea de chemare în judecată, le-a încuviințat proba cu acte și interogatoriu;
- pentru ultimul termen de judecată reclamanții au fost citați cu mențiunea de a se prezenta personal în instanță pentru a răspunde la interogatoriu, dar nici de această dată nu au ieșit din pasivitate și nu s-au prezentat;
- în cauză nu s-au făcut probe privind vicierea consimțământului testatorului și nici existența unei cauze ilicite sau imorale ce ar fi determinat întocmirea testamentului;
- beneficiarul testamentului a efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii, astfel că nu se pune problema neexercitării dreptului de opțiune succesorală, iar
împrejurarea că doar cu o zi înainte de întocmirea testamentului pârâtul a acordat un împrumut defunctului, nu reprezintă în sine o cauză ilicită sau imorală;
- față de testamentul întocmit, prima instanță a anulat certificatul de moștenitor, reținând existența celor două succesiuni, legală și testamentară, urmând ca părțile să-și
reglementeze situația privind calitatea de succesor și masa de împărțit în cadrul acțiunii aflate pe rol, având ca obiect reducțiunea liberalităților excesive și partajul succesoral;
- apelanta nu se poate prevala de o judecată cu lipsă de procedură, deoarece nu a informat instanța despre o eventuală schimbare de domiciliu.
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs reclamanții, susținând, în esență, că:
1- în mod nelegal, instanța de apel le-a respins cererea de completare a probatoriului, ignorând astfel caracterul devolutiv al apelului, precum și faptul că ei
s-au aflat în imposibilitatea de a administra probe în fața primei instanțe, avocatul lor neprezentându-se pentru a le apăra interesele. În vederea aflării adevărului se impune să se administreze și probele solicitate de ei. În acest sens, au solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare;
2- dat fiind faptul că ei sunt moștenitori rezervatari, certificatul de moștenitor emis de pe urma autorului lor nu se putea anula în întregime, ci numai în limita cotității disponibile;
3 - din moment ce au dovedit cu acte că sunt copiii defunctului, depozițiile martorilor audiați la cererea intimatului nu au relevanță sub acest aspect. Nu se poate trece cu vederea că actul de împrumut și testamentul s-au încheiat concomitent tocmai pentru că intimatul avea nevoie de garantarea restituirii împrumutului.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea reține următoarele:
Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă sub denumirea de motive de modificare sau casare.
Obiectul analizei instanței de recurs este limitat la motivele de modificare sau casare enumerate în textul de lege anterior menționat.
Ca atare, în cazul în speță, criticile recurenților ce vizează modalitatea de interpretare a probatoriului administrat nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, întrucât aceasta implică, practic, reanalizarea situației de fapt, în temeiul probatoriului deja administrat, iar controlul de netemeinicie a hotărârii excede limitelor impuse de art.304 Cod pr.civilă și nu intră în atribuția instanței de recurs.
O atare soluție se impune întrucât nemulțumirea privind greșita stabilire a situației de fapt, ca urmare a interpretării eronate (în opinia recurenților) a probatoriului administrat, numai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art.304 Cod pr.civilă.
Față de considerentele arătate, curtea va analiza doar motivele de nelegalitate, respectiv 1 și 2.
Potrivit art.295 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate de prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art.292 Cod procedură civilă.
Așadar, textul de lege menționat instituie o facultate a instanței de apel dea se pronunța exclusiv pe probatoriul de la prima instanță sau de a dispune completarea acestuia, iar nu o obligație.
Pe de altă parte, procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private. Rolul activ al judecătorului (reglementat de art.129 alin.5 Cod pr.civilă ) nu înseamnă încălcarea principiului disponibilității în procesul civil; obligația de a-și proba pretențiile revine reclamanților în condițiile art.1169 Cod civil.
În speță, reclamanții nu și-au îndeplinit această obligație legală, deși au fost citați pentru fiecare termen de judecată. În această situație, ar fi putut sesiza că avocatul ales nu s-a prezentat niciodată în instanță.
Mai mult decât atât, chiar în absența reclamanților, prima instanță, luând în considerație solicitările lor din cererea de chemare în judecată, le-a încuviințat proba cu acte și interogatoriu.
În acest context, față de dispozițiile legale anterior menționate, în mod corect instanța de apel a respins cererea apelanților-reclamanți de completare a probatoriului, neîncălcând prin aceasta nicio dispoziție legală.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs este de precizat că, față de existența testamentului, în mod legal a fost anulat în totalitate certificatul de moștenitor, calitatea de succesori a părților și masa de împărțit urmând să se reglementeze în cadrul procesului având ca obiect reducțiunea liberalităților excesive și partajul succesoral.
Față de toate aceste considerente, curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă raportat la art.304 pct.9 Cod pr.civișlă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod pr.civilă, se va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, domiciliat în P,-, jud. P și, domiciliată în P,-,. 167,.A,.2,.10 jud. P, împotriva deciziei civile nr.671/04.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com., nr.395, jud.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
2 ex/13.05.2009
nr- Judec.
nr- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
