Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 421/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.421
Ședința publică din 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în com., sat, jud.D, împotriva deciziei civile nr.17/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în com., sat, jud.
Recurs timbrat cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - -/11.05.2009 și 0,15 lei timbru judiciar, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât și intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură intimatul-reclamant a depus întâmpinare la data de 24.04.2009.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-pârât având cuvântul învederează că, în opinia sa, nu
s-a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale, condiții în care sunt incidente în cauză disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Arată în continuare că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în urma unui cadastru fals, motiv pentru care a depus la dosar ordonanța parchetului pentru a dovedi că intimatul-reclamant a apelat la persoane neautorizate care au efectuat un plan de amplasament fals, fără acordul său.
Concluzionând, arată că prin această ieșire din indiviziune se încalcă disp.art.1057 Cod civil, deoarece pe 336 din curți construcții se află de vie, care s-ar distruge, iar disp.art.6739Cod pr.civilă nu sunt incidente în cauză, dat fiind faptul că intimatul-reclamant nu a locuit și nu locuiește în curtea respectivă.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant, având cuvântul arată că hotărârile pronunțate de instanța de fond și cea de apel sunt date cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale.
Consideră că nu poate fi avută în vedere susținerea recurentului, potrivit căreia a depus la dosar ordonanța parchetului pentru a dovedi că intimatul a apelat la persoane neautorizate pentru întocmirea lucrării cadastrale, deoarece rezoluția parchetului a fost aceea de neîncepere a urmăririi penale față de învinuiți, astfel că actele încheiate sunt legale.
Apreciază că în mod corect instanțele au aplicat în cauză disp.art.6739Cod pr.civilă și nu are importanță faptul că el, intimatul, locuiește sau nu în imobil. Precizează că motivarea recursului invocând disp.art.1075 Cod pr.civilă nu este corectă deoarece în speță nu este vorba despre o obligație nedivizibilă, iar potrivit dispozițiilor Codului civil, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului compus din teren în suprafață de 669 mp curte și hol C3 în suprafață de 7 mp, situat în com. rămas ca moștenire de pe urma defunctului
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că de pe urma lui au rămas ca moștenire mai multe bunuri succesorale, numitei în calitate de soție supraviețuitoare revenindu-i cota de 5/8 din succesiune.
În continuare a precizat reclamantul că, la data de 28.07.2006 i-a vândut cota sa ideală din proprietate, pentru care a achitat prețul stipulat, dar cu toate acestea pârâtul continuă să posede fără drept bunurile succesorale și locuiește în imobilul al cărui proprietar este, situație în care s-a impus formularea prezentei acțiuni.
În baza art. 115 Cod proc.civilă pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că prin decizia nr. 385/2005 a Tribunalului Dâmbovițaa rămas în indiviziune cu asupra terenului de 691 mp și a holului C3, iar reclamantul a cumpărat cota ideală de la mama sa, declarând că rămâne în indiviziune cu el și că este de acord cu rezervarea dreptului de habitație viageră în favoarea vânzătoarei, context în care nu are dreptul de proprietate până la decesul acesteia.
Reclamantul a precizat în instanță la termenul din 27 februarie 2007 că obiectul acțiunii este ieșirea din indiviziune în raport de contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu mama pârâtului.
După administrarea probatoriilor, prin încheierea interlocutorie pronunțată la 27.03.2007, în temeiul art. 673/6 Cod proc.civilă, instanța a reținut că mama pârâtului, a vândut reclamantului prin contractul de vânzare-cumpăprare cu clauză de întreținere și drept de habitație viageră autentificat sub nr. 2174/2006 cota indiviză de din suprafața de 669 mp teren C-c, identificată cu nr. Cadastral 994 și cota indiviză de din construcția C3, cotă care fusese dobândită de vânzătoare în baza deciziei civile nr. 385/2005 a Tribunalului Dâmbovița, restul cotei de din același imobil revenind fiului vânzătoarei, (ambii având calitatea de moștenitori ai defunctului G).
După efectuarea expertizelor de specialitate, prin sentința civilă nr.1883/30 septembrie 2008, Judecătoria Găeștia admis acțiunea și a dispus partajarea bunurilor succesorale potrivit variantei I din raportul de expertiză, menționându-se că suprafața de 8 mp situată între punctele a, b, c, reprezintă teren în folosință comună pentru asigurarea accesului fiecărei părți la terenul său intravilan arabil.
Pentru a dispune astfel, a reținut instanța că reclamantul a cumpărat de la mama pârâtului, cota indiviză de din suprafața de 669. teren curți construcții și din din construcția 3-hol, alături de casa de locuit 1, cotă ce fusese dobândită de vânzătoare în baza deciziei civile nr. 385/2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 3729/2005, definitivă și irevocabilă, cealaltă cotă de fiind a fiului vânzătoarei, pârâtul din prezenta cauză.
Având în vedere că potrivit art. 728 cod civil, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, împărțeala putând fi cerută oricând, instanța a dispus efectuarea partajului conform variantei I din expertiza efectuată în cauză de.
Cu prilejul lotizării s-a apreciat că această variantă este cea care răspunde criteriilor prev. de art. 6739Cod proc.civilă, atribuindu-se părților bunurile în raport de natura acestora și necesitatea asigurării accesului fiecărei părți la construcțiile sale.
În ceea ce privește holul dintre cele două construcții, instanța a stabilit că nu este posibilă împărțirea lui în natură și a considerat că se impune să rămână în coproprietate forțată și perpetuă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe motiv că reclamantul nu are calitatea de moștenitor al lui G, singurii succesori ai acestuia fiind el, apelantul și.
Totodată, a învederat că instanța nu a ținut cont de existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile cu privire la succesiunea defunctului,
fiind de acord cu încheierea actului de vânzare cumpărare în condițiile în care știa că a renunțat la titlul executor prin declarația dată la 17 iunie 2006, iar el, apelantul nu este parte în actul de vânzare-cumpărare, deci nu are niciun fel de obligație față de reclamant.
Apelantul a apreciat că, dispunând partajarea bunurilor succesorale în condițiile în care a existat un partaj cu privire la averea defunctului, instanța a încălcat o hotărâre judecătorească irevocabilă cât și dispozițiile art.1058 Cod civil.
Prin decizia civilă nr.17/26 ianuarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins apelul ca nefondat, reținând faptul că în mod corect s-a solicitat ieșirea din indiviziune, bunurile ce s-au împărțit în speța de față făcând obiectul actului de vânzare-cumpărare prin care intimatul a dobândit cota- parte din imobilul proprietatea soților.
În aceste condiții s-a stabilit că reclamantul intimat a promovat o acțiune care nu aduce nici o atingere autorității de lucru judecat din dosarul de partaj intervenit între pârât și, acesta cumpărând de la o cotă ideală, pe care în momentul de față dorește să o transforme beneficiind de bunurile dobândite în natură.
Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate pe considerentul că actul de vânzare-cumpărare este încheiat în urma unui cadastru fals, la dosar fiind depusă ordonanța parchetului prin care proba că reclamantul a apelat la persoane neautorizate care au întocmit un plan de amplasament fals, în vederea înstrăinării, fără a-i cere acordul.
A învederat recurentul că a cumpărat de la el în anul 2006 și nu putea cumpăra de la G, care decedase în anul 2002, ieșirea din indiviziune de pe urma acestui defunct fiind realizată anterior.
O altă critică a recurentului a vizat împrejurarea că art. 673/9 Cod proc.civilă nu își are aplicabilitate întrucât reclamantul nu locuiește și nu a locuit în curtea în litigiu, iar prin ieșirea din indiviziune se încalcă art. 1057 Cod civil, deoarece 336 mp sunt plantați cu -de-vie, care s-ar distruge.
În baza art. 308 alin.2 Cod proc.civilă, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe considerentul că instanța de judecată a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor legale incidente în speța de față.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma criticilor invocate în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în soluționarea pricinii, Curtea constată următoarele:
În baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și drept de habitație viageră autentificat sub nr. 2174/28.07.2006 de BNP, reclamantul a cumpărat de la mama pârâtului cota indiviză de din suprafața de de 669 mp teren curți-construcții identificat cu număr cadastral provizoriu 994 și cota indiviză de din construcția C3-hol, precum și o casă C1 în suprafață construită de 60,49 mp, construită din cărămidă, acoperită cu tablă compusă din 6 camere. Restul cotei de din imobilul menționat anterior îi aparținea pârâtului din prezenta cauză conform deciziei civile nr. 385/2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 3729/2005, prin care se dispusese între acesta și autoarea sa ieșirea din indiviziune asupra averii defunctului
Câtă vreme reclamantul și pârâtul erau coproprietari în cote de fiecare asupra imobilului situat în com. sat, înscris în CF nr. 610 a localității, în mod corect instanța de fond făcând aplicarea dispozițiilor art. 728 Cod civil, care statuează că"nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune" a procedat pe baza raportului de expertiză efectuat în cauză la partajarea bunului ce făcea obiectul litigiului.
Susținerile pârâtului formulate pe calea prezentului recurs, în sensul că actul de vânzare-cumpărare al reclamantului a fost încheiat "în urma unui cadastru fals" sunt lipsite de relevanță în actuala fază procesuală, în condițiile în care pentru aceleași considerente el a promovat o acțiune privind anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2174/2006, iar prin sentința civilă nr. 1953/8.11.2007 pronunțată de Judecătoria Găești (filele 55-56 dosar fond) acțiunea sa a fost respinsă.
Prin urmare, din moment ce acest act de vânzare-cumpărare este valabil și își produce în continuare efectele și în prezent (nefiind anulat), ținând cont că în baza lui s-a născut starea de indiviziune între reclamant și pârât, în mod firesc dându-se eficiență solicitării din acțiunea introductivă, instanța a dispus împărțirea imobilului în litigiu.
În cauza de față nu s-a susținut de către reclamant și nici nu s-a reținut de către instanță că acesta ar fi cumpărat bunul de la G și nici nu s-a contestat de către cineva că nu s-ar fi realizat anterior ieșirea din indiviziune asupra averii acestuia din urmă, astfel încât criticile recurentului sub acest aspect nu pot fi primite.
Chiar dacă în petitul cererii de chemare în judecată (fila 3 dosar fond) reclamantul a solicitat ieșirea din indiviziune asupra averii defunctului G, în finalul acestei cereri reclamantul a învederat că solicită ieșirea din indiviziune pentru suprafața de 669 mp curte și holul C3 în suprafață de 7 mp, iar la termenul din 27.02 2007 el a precizat că obiectul acțiunii este ieșirea din indiviziune în baza contractului de vânzare -cumpărare ( fila 20 dosar fond).
În virtutea rolului activ reglementat de art. 129 Cod proc.civilă, judecătorul are obligația de a soluționa pricina în cadrul legal corespunzător pretențiilor formulate, ținând cont de natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție.
Având în vedere precizarea realizată de reclamant în finalul acțiunii și prin încheierea de ședință din 27.02.2007 Judecătoria Găeștia dat calificarea exactă acesteia, verificând condițiile sale de admisibilitate și pronunțându-se în concret asupra pretențiilor formulate (fără a se dispune ieșirea din indiviziune asupra averii defunctului G, întrucât aceasta făcuse obiectul unui alt proces purtat între pârât și mama acestuia, iar reclamantul nu justifica calitate procesuală activă pentru a promova o acțiune privind partajul averii lui G).
Pe de altă parte, faptul că reclamantul nu a locuit în imobilul în discuție nu înseamnă că în cauză nu ar fi aplicabile dispozițiile art. 673/9 Cod proc.civilă, așa cum susține recurentul, din moment ce primul, în baza contractului de vânzare încheiat cu autoarea pârâtului a devenit coproprietar împreună cu acesta asupra terenului de 669 mp și construcției C3, fiecare având o cotă de .
În atare situație sunt incidente prevederile art. 673 Cod proc.civilă, care reglementează procedura împărțelii judiciare, iar instanțele anterioare făcând o aplicare a criteriilor prev.de art. 673/9 Cod proc.civilă speței de față, în ceea ce privește formarea și atribuirea loturilor au pronunțat hotărâri legale.
Totodată nu poate fi primită apărarea pârâtului în sensul că prin ieșirea din indiviziune s-ar încălca art. 1057 Cod civil, întrucât în cauză nu este vorba de o obligație nedivizibilă, al cărei obiect fără a fi denaturat, nu se poate face în părți nici materiale, nici intelectuale.
În raport de considerentele expuse anterior, curtea, apreciind că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul formulat, conform art. 312 Cod proc.civilă, menținând ca legală decizia atacată.
Se va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în com., sat, jud.D, împotriva deciziei civile nr.17/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în com., sat, jud.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - --- - -- -
Grefier,
Red.VG
Tehnored.CC
2 ex./15.05.2009
nr- Judecătoria Găești
nr- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
