Anulare act. Decizia 4324/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 675/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4324R
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr.7347 din data de 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.34021/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, având ca obiect-anulare act constatare nulitate absolută a actului adițional.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.82008/2009, și intimatul prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile, admiterea acțiunii, arătând că nu există autoritate de lucru judecat nefiind îndeplinită tripla identitate.Susține oral motivele de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Intimata, prin consilier juridic solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, arătând că există autoritate de lucru judecat existând identitate între părți.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7347/26.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Județean de Urgență C pentru existența autorității de lucru judecat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 2209 din 11.10.2007, irevocabilă a Tribunalului Călărași, s-a respins cererea reconvențională prin care reclamanta din prezenta cauză a solicitat constatarea nulității absolute a celor două acte adiționale nr. 25/7.04.2000 la contractul individual de muncă al acesteia.
A mai reținut tribunalul că în cauză sunt întrunite condițiile identității de părți, obiect și cauză,prev. de art. 1201 Cod civil, în privința cererii reconvenționale soluționate prin sentința civilă menționată a Tribunalului Călărași, în condițiile în care în motivarea cererii reconvenționale pârâta a invocat încălcarea dreptului constituțional prev. de art. 38 al.1 din Constituția României privind alegerea profesiei și a locului de muncă, a prevederilor art. 4 din Codul muncii prin încheierea actelor adiționale.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat reclamantul care,întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct.9 și art. 3041Cod pr.civilă, a criticat sentința ca netemeinică și lă, susținând că hotararea data este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii și că motivarea in fapt este incompleta de obiectul cauzei dedus judecații.
Astfel,recurenta susține că instanta de fond a omis examinarea unor chestiuni de fapt ce constituie condiții de aplicare a legii, calificarea cauzei fiind reglementata pe clauza penala, fiind de natura legii speciale - Legii nr.313 din 19 februarie 1879, coroborate cu dispozițiile codului civil, " dreptul muncii, Constituția României.
Legea nr.313 din 19 februarie 1879 - privind clauza penala nici nu a fost analizata de instanta de judecata care, a analizat cererea doar sub aspectul dreptului comun, omitand in mod deliberat sa constate ca actiunea reclamantei este admisibila.
Cat priveste invocarea si constatarea autoritatii de lucru judecat la care face referire instanta de fond, aceasta nu arata contradictiunea rezultand din a doua hotarare ceea ce face ca motivarea in fapt a hotararii atacate sa nu fie inteligibila, lasand incerta baza legala a dispozitivului.
Lipsa unui temei legal este un viciu de fond ce poate fi inlaturat de instanta de recurs, daca dispozitivul hotararii atacate se justifica prin substituirea motivarii criticate, cu alta motivare in drept ce se sprijina pe constatari de fapt cerute, altele decat cele viciate si care permit a se da hotararii o baza legala.
Recurenta a mai susținut că instanța a încalcat legea prin refuzul aplicarii normei juridice si interpretarea gresita a acesteia, deoarece cererea sa viza dispozitiile unei legi speciale, fiind incalcata existenta unui text legal incident raportului juridic dedus judecatii cauzei.
Textele din Legea nr.313 din 19 februarie i 1879 - privind clauza penala nu au fost analizata de instanta de judecata, in motivarea exceptiei puterii de lucru judecat;a fost incalcata norma legala privind textul legal astfel incat incalcarea legii se reflecta direct in dispozitivul hotararii atacate.
O alta litate a instantei de fond se refera la incalcarea legii rezultată din simpla raportare a faptelor, retinute incorect in considerente, și în interpretarea eronata a legii, considerentele si dispozitivul fiind contradictorii,instanta de judecata trebuia sa constate că actiunea reclamantei este intemeiata.
Instanta de judecata nu a dat dovada de rol activ in prezenta solutionare a cauzei, art. 1201 cod civil, prevede ca toate cele trei elementele constitutive sa fie indeplinite cumulativ si anume:tripla identintate intre cauza, parti, obiect.
Cat priveste obiectul cererii acesta este diferit pentru ca temeiul de drept este altul, in dosarul de fiind vorba de constatarea nulitatii absolute a actului aditional nr.25/07.04.2000 la contractul de munca nr.25/07.04.2000, precum si a clauzei inscrise in art.2 din actul aditional, avand ca temei juridic clauza penala, iar cel despre care face vorbire instanta in sentinta recurata se refera la dosarul nr.-/2007, având ca obiect drepturi banesti (pretentii), unde in aparare s-a invocat nulitatea absoluta avand ca temei juridic prevederile alin. 1, 3 si 4 Codul muncii si art. 38 Constitutia Romaniei.
Cauza cererii de chemare in judecata este reprezentata de institutia sau categoria juridica invocata si aplicata la o situatie de fapt - cauza reprezentând deci norma juridica aplicata la o situatie de fapt.
Plecând de la faptul ca situatiile de fapt inseamna succesiunea si modul de desfășurare al unor evenimente intr- o perioada de timp data, in speta cauza se raporteaza la perioada de timp cuprinsa intre pronuntarea instantei, iar in cazul in speta cauza se raporteaza la perioada de la momentul pronuntarii instantei si momentul introducerii cererii de chemare in judecata.
Astfel, este evident ca elementul cauza al prezentei actiuni nu este identic cu cel incident in precedenta actiune.
Obiectul acțiunii reprezentând legătura de cauzalitate a celui care o invocă, este diferită de dreptul pretins prin actiunea anterioara.
Cauza cererii de chemare în judecată privește fundamentul raportului juridic dedus judecății.
În doctrină s-a subliniat necesitatea de a nu se confunda cauza cererii de chemare în judecată cu motivul acțiunii în justiție, care este temeiul ce servește la justificarea cauzei, respectiv, dovezile. De asemenea, cauza cererii de chemare în judecată nu trebuie confundată cu cauza acțiunii, care este scopul către care se îndreaptă II voința celui ce reclamă sau se apără.
Practica judiciară a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată este pretenția formulată, folosul urmărit de către reclamant - dar nu se rezumă la obiectul material al pretenției ci include și dreptul subiectiv relativ la acel obiect material,precum si a clauzei inscrise in art.2 din actul aditional în discuție, avand ca temei juridic clauza penala, de nulitatea absoluta avand ca temei juridic prevederile alin. 1, 3 si 4 Codul muncii si art. 38 Constitutia Romaniei, invocata in dosarul cu nr. 2135/-, având ca obiect drepturi banesti.
Este de precizat că dreptul subiectiv inclus în noțiunea de obiect nu se confundă cu cauza raportului juridic, acesta din urmă fiind dat de temeiul juridic al dreptului subiectiv a cărui valorificare se urmărește prin acțiune.
Prin cauză se înțelege faptul juridic sau material ce constituie temeiul direct și imediat al dreptului subiectiv ce urmează a fi valorificat și nu trebuie confundata cu obiectul sau cu mijloacele de susținere, dar nici cu scopul urmărit în proces.
În analiza elementului cauză, s-a subliniat că "prin cauză în această materie se înțelege faptul juridic sau material care constituie temeiul legal al dreptului pretins".
Cauza unei cereri este, așadar, ratiunea, justificarea obiectului cerut și nu trebuie confundată cu obiectul urmărit în proces.
Pe fondul cauzei s-a reținut de către tribunal că s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a actului aditional nr.25/07.04.2000 la contractul de munca nr.25/07.04.2000, precum si a clauzei inscrise in art.2 din actul aditional, incheiat intre reclamantă si parata.
Privitor la motivul I al actiunii - clauza penala (temeiul juridic Legii Of.313 din 19 februarie 1879, coroborat cu dispoztiiile codului civil, dreptul muncii, Constitutia Romaniei ):
Parata nu a inteles sa aduca vreo modificare actului aditional dupa intrarea in vigoare a noului cod al muncii la 01 martie 2003, pentru a fi in concordanta cu noiIe reglementari,in conditiile in care clauzele actului aditional nu erau conforme cu vreo reglementare in vigoare la acea data.
de cele mai sus retinute, cererea reclamantei privind constatarea nulitatii actului aditional la contractul individual de munca este intemeiata, de instituirea in cuprinsul acestui act a unei clauze penale, neputandus-e sti care este justificarea instituirii unui cunatum anticipat si arbitrar al prejudiciului paratei si al obligatiei de restituire stabilita in sarcina reclamantei..
In speta de, sunt aplicabile dispozitiile Codului civil care potrivit art.295 din Codul muncii se intregesc cu dispozitiile acestuia, in sensul ca, daunele penalizatorii ce decurg din nerespectarea clauzei penale inserate in actul aditional la contractul individual de munca obligă recurenta la plata unor sume de bani in mod!.
Legea din 1879, mai sus citata este in vigoare, prin ea au fost modificate chiar dispozitii ale Codului civil (introducerea aliniatului 21a art.l089 din codul civil).
Niciunul din actele normative care au stat la baza incheierii contractului de munca si actul aditional intre reclamanata si parata, nu reglemeteaza drepturile si obligatiile partilor la incheierea contractelor de munca intre medicii rezidenti si unitatile sanitare, caz in care se aplica prevederile generale in materie referitoare la perfectionarea profesionala.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Astfel, potrivti dispoz.art. 166 Cod pr.civilă, rap.la art. 1201 Cod civil, autoritatea de lucru judecat constituie o excepție de fond, peremptorie și absolută pentru existența căreia trebuie întrunită condiția triplei identități de obiect, părți și cauză, după cum corect a reținut și instanța fondului fiind nefondate susținerile recurentei privind neindicarea de către aceasta a vreunui temei legal.
Nefondate sunt și criticile recurentei, potrivit cărora hotărârea recurată este imprecisă și incompletă, câtă vreme instanța fondului, cu respectarea dispoz.art. 261 al.1 Cod pr.civilă a dispus succint însă corespunzător motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea, reținând în privința cererii de chemare în judecată cu care a fost investită tripla identitate de părți, obiect și cauză față de cea soluționată prin sentința civilă nr. 2209/11.10.2007.
Mai mult, în raport de efectul devolutiv al recursului exercitat, potrivt dispoz.art. 3041Cod pr.civilă Curtea are posibilitatea de a complini motivarea hotărârii instanței de fond, apreciată ca legală și temeinică, sub aspectul analizei punctuale a elementelor de identitate de obiect, cauză și părți.
Curtea apreciază ca nefondate susținerile recurentei privind reținerea greșită a identității de cauză a acțiunii de față, în raport de sentința civilă nr. 2209/11.10.2007 a Tribunalului Călărași, câtă vreme cauza acțiunii reprezintă fundamentul pretenției afirmate, respectiv situația de fapt calificată juridic iar nu după cum fără temei susține recurentul temeiul juridic invocat prin acțiune.
Doctrina și jurisprudența au statuat constant că,în sensul art. 1201 Cod civil,cauza acțiunii este reprezentată de împrejurarea de fapt la care se solicită aplicarea unei normei juridice, în speță cauza atât a cererii de față cât și a cererii soluționate prin sentința menționată a Tribunalului Călărași fiind reprezentată de pretinsa litate a actelor adiționale nr.25/7.04.2000 la contractul individual de muncă al recurentei (prin care recurenta se obliga să lucreze o perioadă de 5 ani de la obținerea specializării la intimată, sub sancțiunea plății unor daune interese reprezentate de 36 de salarii medii pe economie), acte ce încalcă normele legale aplicabile, respectiv principiul libertății muncii prev. de art. 38 din Constituția României, art. 3, art.4 și art. 38 din Codul muncii; împrejurarea că prin acțiunea introductivă de instanță recurenta a invocat alături de dispozițiile legale aplicabile un nou temei juridic, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 313/1879, art. 21 și art. 24 din Constituția României -dispoziții ce nu sunt în mod evident aplicabile în cauză, pentru a eluda dispozițiile art. 1201 Cod civil, nu poate conduce la concluzia inexistenței identității de cauză, contrar susținerii recurentei, câtă vreme cauza de care face vorbire art. 1201 cod civil se referă la situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile acesteia, iar nu la cele care sunt doar invocate de părți, în mod evident inaplicabile.
Potrivit dispozițiilor art.1 al Legii nr. 313/1879 " lauza penală, aflată în contracte de împrumuturi sau de prestațiuni în natură, este și va rămâne anulată, oricare va fi data actului a cărui executare se cere, însă numai dacă termenul exigibilității creanței va cădea în urma promulgării acestei legi. Judecătorul, în caz de împrumut, va putea condamna numai la plata dobânzii prevăzută de art. 1589 din Codul civil, sau, în caz de alte obligațiuni, la daune-interese, conform art. 1084 din Codul civil" însă în cauză,clauza penală nu cuprinde dobânzi și nu se referă la vreun contract de împrumut sau de prestațiuni în natură.
Nefondate sunt și susținerile privind diferența cauzei celor două acțiuni prin prisma unor împrejurări diferite de fapt și al succesiunii în timp a unor împrejurări de fapt, câtă vreme în ambele cazuri cauza juridică o reprezintă litatea încheierii actelor adiționale în discuție, în raport de normele legale aplicabile și care erau aceleași.
Mai mult, contrar susținerilor recurentei, în sensul dispoz.art. 1201 Cod civil, chiar dacă prin obiect al acțiunii se înțelege dreptul subiectiv ce poartă asupra obiectului material al acțiunii, acesta fiind în cauză dreptul la libera alegere al locului de muncă,acesta este identic în pricina de față raportat la acțiunea soluționată prin sentința civilă nr. 2209/2007 a Tribunalului Călărași; obiectul prezentei cauze nu îl constituie nulitatea actelor adiționale, în raport de noul temei juridic invocat, inaplicabil în speță, acesta fiind cauza acțiunii iar nu obiectul ei după cum susține recurenta.
Și cel de-al treilea element al acțiunii, în sensul dispoz.art. 1210 Cod civil, este întrunit în cauză, acesta fiind reprezentat de prezența în cauză, în calitate de reclamantă a fostei salariate și în calitate de pârât al fostului angajator, în mod identic cu prezența acestora în cererea reconvențională soluționată prin sentința Tribunalului Călărași.
În fine, nu pot fi avute în vedere susținerile recurentei pe fondul cauzei câtă vreme prin hotărâre instanța a respins acțiunea, reținând existența unei excepții de fond, ce face de prisos în tot cercetarea în fond a pricinii.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondat, recursul formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr.7347 din data de 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.34021/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex/ 7.07.2009
Jud. fond-
Președinte:Nițu Petronela IuliaJudecători:Nițu Petronela Iulia, Scrob Bianca Antoaneta
