Drepturi salariale (banesti). Decizia 4329/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1895/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4329R
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.1185 din 14.02.2008, pronunțată de Tribunalul București secția a VII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.34260/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe Lângă Tribunalul București, având ca obiect-drepturi bănești spor de vechime.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic, solicită admiterea recursurilor, astfel cum au fost formulate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1185 din 14.02.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a VII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.34260/3/LM/2007, a fost respinsă excepția de necompetență materială și a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe Lângă Tribunalul București, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 2004 - septembrie 2004, și, în consecință, a fost respins capătul de cerere cu acest obiect, au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 9.945 lei, reprezentând sporul de vechime în muncă, în cuantum net actualizat, aferent perioadei octombrie 2004-martie 2007, s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului, a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și a fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare în vederea achitării sumelor către reclamant, pârâții fiind obligați și la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepțiile invocate, conform art.137 din pr.civ. următoarele:
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
În raport cu data introducerii acțiunii, s-a constatat prescripția dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 2004 - septembrie 2004, și, în consecință, a fost respins capătul de cerere cu acest obiect,
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, prin decizia nr.XXXVI din 07.05.2007, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 din Codul d e procedură civilă, a fost admis recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și s-a hotărât că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 și art. 6 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2000 se interpretează, în sensul că: judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
În temeiul art.60 și urm Cod pr. civ. instanța a admis și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere faptul atribuțiile ce revin chematului în garanție, conform prevederilor HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
În recursul său, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299 din Codul d e procedură civilă, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a criticat sentința primei instanțe numai sub aspectul actualizării sumelor acordate reclamantului cu rata de inflație și al obligării la plata cheltuielilor de judecată, arătând că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate actualizate și plata în condițiile în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară și în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 388 din 31 decembrie 2007, lege care nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând dobânda legală - nu se justifică.
De asemenea, s-a susținut că actualizarea cu rata inflației apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată, astfel încât aplicarea dobânzii legale și obligarea la plata cheltuielilor de judecată este lipsită de cauză juridică.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și art.3041pr.civ. chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că invocă excepția absoluta a lipsei calității procesuale pasive a acestuia, întrucât decizia finală privind conținutul bugetului nu aparține Ministerului Economiei și Finanțelor.
Art. 5 alin. 1 din HG nr. 386/2006 prevede că "în îndeplinirea atribuțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice este autorizat sa refuze cererile de finanțare de la bugetul de stat, de suplimentare și de virare a creditelor bugetare, în cazurile în care acestea nu îndeplinesc condițiile legale sau se abat de la reglementările în vigoare".
S-a mai arătat că între pârâtul Ministerul Public și Ministerul Finanțelor Publice nu exista nici un fel de raporturi legale sau contractuale, care să justifice chemarea in garanție a instituției, totodată nefiind îndeplinite nici condițiile prevăzute de art.60 Cod pr.civ.
Raporturile de munca sunt între reclamant, pe de o parte, și instituțiile în care își desfășoară activitatea, pe de altă parte, Ministerul Public fiind ordonatorul principal de credite, de altfel singura instituție care își elaborează proiect de buget.
Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv și în principal ținând cont de prioritățile stabilite de Guvern, fără ca printre atribuțiile ce îi revin să se numere și aceea de a aloca și vira fonduri de la bugetul de stat
Bugetul de stat este aprobat prin lege organica de Parlamentul României, acesta reprezentând puterea legislativa, prin urmare, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se impună elaborarea bugetului sub o anumita formă și conținut, decizie luata de puterea judecătoreasca, reprezentând o implicare în atribuțiile puterii legislative.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenți, ținând seama și de dispozițiile art.304/1 pr.civ. Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea apreciază că este nefondată critica privind actualizarea sumelor acordate reclamantului cu rata de inflație și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii, "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului", neputând fi primită ca împrejurare exoneratoare de răspundere apărarea recurentului, în sensul că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Acordarea actualizării nu apare ca un mijloc de constrângere a debitorului spre a-l determina să-și execute obligația asumată, cum susține recurentul-pârât, ci reprezintă o dezdăunare a creditorului, în cauza de față a reclamanților-intimați, data pronunțării deciziei nr.XXXVI din 07.05.2007, a Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind lipsită de relevanță sub acest aspect.
Trecând la examinarea recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin care se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea apreciază că argumentele prezentate nu sunt de natură a conduce la modificarea hotărârii în sensul susținut.
Astfel, este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.1 din nr.OG22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva, în speță calitatea de ordonator principal de credite aparținând Ministerului Public
Însă, pentru ca ordonatorul principal de credite să repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, potrivit prevederilor art.21 din Legea nr.500/2002, trebuie ca sumele necesare să fie cuprinse în proiectele legilor bugetare, elaborate de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu art.28 din Legea nr.500/2002, pe baza propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite.
Altfel spus, prin atribuțiile care îi revin, potrivit Legii nr.500/2002, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se interpune în circuitul sumelor pretinse cu titlu de drepturi salariale, inclusiv în ceea ce privește procedura rectificării bugetare.
De altfel, și prevederile Ordonanței de Urgenta nr.75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, precum și cele ale Ordinului comun nr. 3774/22.08.2008, privind modalitatea de eșalonare a plații sumelor prevăzute in titlurile executorii emise pana la intrarea in vigoare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.75/2008, vin să susțină calitatea procesuală a acestei instituții, care are obligații legale precise legate de plata drepturilor salariale în sistemul justiției stabilite prin hotărâri judecătorești.
Pentru considerentele mai sus expuse, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 1185 din 14.02.2008, pronunțată de Tribunalul București secția a VII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.34260/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe Lângă Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
25.06.2009
Jud. fond:;
Președinte:Nițu Petronela IuliaJudecători:Nițu Petronela Iulia, Scrob Bianca Antoaneta
