Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4353/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3228/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4353R
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenții, I, împotriva sentinței civile nr.4716 din 06.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.12422/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Tribunalul București, având ca obiect-drepturi bănești indemnizație lunară de 10%.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare, având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4716 din 06.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.12422/3/LM/2008, a fost respinsă cererea față de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive, a fost respinsă cererea formulată de reclamanții, I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul București, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamanții au calitatea de grefieri în cadrul - Secția a Ia penală.
Potrivit art. 19 (3) din Legea nr. 50/1996 grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară.
Prin urmare, beneficiază de această indemnizație de 10% din salariul brut numai personalul auxiliar care desfășoară activitățile enumerate de textul de lege și numai în raport cu timpul efectiv în aceste activități.
Atributul de a repartiza personalul auxiliar pe secții revine președintelui instanței potrivit art. 38 (2) și art. 48 din Hotărârea nr. 387 din 22 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești - în funcție de nevoile fiecărei secții și în raport cu pregătirea profesională și cu experiența personalului iar atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor, așa cum prevede art. 48.
Din redactarea acestui text de lege rezultă că de indemnizația lunară de 10% beneficiază numai o anumită categorie a personalului auxiliar care îndeplinește în plus, o serie de activități, față de activitățile îndeplinite de restul grefierilor, astfel că respectiva indemnizație reprezintă contraprestația muncii suplimentare depusă de personalul expres enumerat de textul legal iar în cazul de față, însăși reclamanții recunosc că nu au desfășurat activități din cele prevăzute de art. 19 pct. 3.
Instanța a apreciat că art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 nu este discriminatorie și nu încalcă disp. Art. 16 al. 1 din Constituția României și pe cele ale art. 23 al. 2 din declarația Universală a Drepturilor Omului întrucât instituirea sporului de 10% în favoarea numai a unor categorii de grefieri, a avut în vedere faptul că nu tot personalul auxiliar desfășoară o muncă egală, aflându-se, deci, în situații diferite.
A acorda tuturor acest spor, indiferent dacă execută sau nu activități în plus față de atribuțiile specifice pe care le au toți grefierii, ar conduce la o încălcare a principiului salariu egal pentru muncă egală. Activitățile prevăzute de art. 19 al. 3 implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate deoarece aceste activități sunt diferite de celelalte activități îndeplinite în mod obișnuit de personalul auxiliar. Din această rațiune, legiuitorul a atribuit o indemnizație concretizată printr-un procent din salariul brut în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități specifice numai personalului auxiliar ce intră sub incidența art. 19 pct. 3.
Indemnizația este acordată tocmai pentru activitatea suplimentară depusă de grefieri, care, pe lângă activitățile specifice ședinței de judecată, mai au printre atribuții și activitățile menționate în textul de lege, deci prestează o muncă în plus, motiv pentru care nu se poate reține o discriminare întrucât se primește un salariu mai mare, tocmai pentru că este vorba de o muncă suplimentară.
In acest sens s-a pronunțat și CNCD prin Hotărârea nr. 333/2007 constatând că faptele prezentate nu constituie acte de discriminare conform OG nr. 137/2000. în considerentele acestei decizii, se arată că "nu se poate reține întrunirea elementului de analogie sau de comparabilitate între grefierii care participă la actele care justifică acordarea indemnizației de 10% comparativ cu cei care nu participă la efectuarea acestor acte. în acest sens, grefierii se pot situa în planuri diferite din punct de vedere al analogiei, reținând exercitarea unor atribuții corelative celor de grefier - informatician, grefier - statistician, grefier - documentarist, grefier-arhivar, grefier registrator, diferențiați în funcție de studii superioare, de studii medii, de diferite grade/trepte, de compartimente de specialitate, complexitate. Astfel, nu se poate constata incidența unor categorii de persoane plasate în situații analoage sau comparabile".
Totodată, instanța a avut în vedere si faptul că în ședința din 12 mai 2008, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general, în dosarul nr. 7/2008 și a statuat că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de legea specială.
Decizia susmenționată este obligatorie pentru instanțe potrivit disp art 329 alin 3 din Codul d e procedura civila, astfel încât soluția de respingere se justifică si prin prisma acesteia.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs recurenții reclamanți, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct.9 pr.civ. recurenții au arătat că o instituirea sporului de 10% din salariul brut în cadrul aceleiași categorii profesionale, conduce la aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Recurenții au solicitat în temeiul art.3041pr.civ. examinarea cauzei sub toate aspectele invocând dispozițiile art.1 alin.2 lit.e pct.1 din OG nr.137/2000, art.1 alin.1 din același act normativ, art.16 din Constituție, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinare intimatul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, ținând seama și de dispozițiile art.304/1 pr.civ. Curtea reține următoarele:
n ședința din 12 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general, în dosarul nr. 7/2008 și a statuat că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de legea specială.
Decizia susmenționată este obligatorie pentru instanțe potrivit dispozițiilor art.329 alin 3 din Codul d e procedura civilă.
Pe de altă parte, e are în vedere și faptul că ispozițiile art.1, art.2 al.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, au fost declarate neconstituționale. astfel cum rezultă din Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale, pronunțată la 3 iulie 2008, publicată în MO nr.537/16.07.2008.
Curtea Constituțională a reținut că art.1 din OG nr.137/2000 "nu instituie privilegii sau discriminării între cetățeni, nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetățeni aflați în situații identice."
Totodată, "Curtea Constituțională constată că unele dispoziții ale OG nr.137/2000 și anume prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1, lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative implicabile în cauzele deduse judecății".
În consecință, Curtea Constituțională, admițând excepția de neconstituționalitate, a constatat că prevederile art.1, art. alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se deprinde înțelesul instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii.
Curtea nu poate primi motivarea reclamanților în sensul că, între grefierii care participă la activitățile prevăzute de art.19 din Legea nr.50/1996 și cei care nu participă ar exista o stare de discriminare, întrucât este vorba de situații diferite, ori Curtea Constituțională, prin deciziile pronunțate, a statuat că principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Pe de altă parte, jurisprudența CEDO în această materie este în sensul că diferența de tratament devine discriminare în sensul art.14 numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, acest aspect rezultând și din dispozițiile art.1 alin.3 din OG nr.137/2000, potrivit cărora exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul acestui articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
Curtea apreciază că nu poate fi vorba de existența vreunei comparabilități sau analogii între grefierii care desfășoară activități dintre cele prevăzute la art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 și cei care nu desfășoară astfel de activități, fiind vorba de sarcini diferite și suplimentare ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții, I, împotriva sentinței civile nr.4716 din 06.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.12422/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Tribunalul București .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
08.07.2009
Jud. fond.:; Dalina
Președinte:Nițu Petronela IuliaJudecători:Nițu Petronela Iulia, Scrob Bianca Antoaneta
