Anulare act. Decizia 450/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 450
Ședința publică din data de 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Gherasim Elisabeta
JUDECĂTOR 3: Marin Eliza
GREFIER - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la. av. și, împotriva deciziei civile nr. 33/21 ian. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna G, județul
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru de 19,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2008, timbru judiciar de 0,30 lei, anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant personal, lipsă fiind recurenții-reclamanți, și intimatul-pârât.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant având cuvântul depune cu taxă judiciară de timbru de 19,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2008, timbru judiciar de 0,30 lei, anulate la dosar. Solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător. Susține că la instanța de apel a avut ca apărător ales pe avocat ( din Baroul București ), dar acesta nu a luat legătura cu el în ceea ce privește prezenta cauză și nici nu are contract de asistență juridică în recurs. Dorește să ia legătura cu avocat pentru a încheia contract de asistență juridică.
Curtea, constată că nu sunt motive întemeiate de amânarea cauzei potrivit disp. art. 156 Cod procedură civilă, mai mult citația a fost primită conform dispozițiilor art. 1141Cod procedură civilă, sens în care respinge cererea de amânare.
Se prezintă în instanță avocat care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a încheia contract de asistență juridică cu recurentul-reclamant.
Curtea, lasă cauza la a doua strigare.
La al doilea apel făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant personal, și asistat de avocat lipsă fiind recurenții-reclamanți, și intimatul-pârât.
Avocat având cuvântul depune la dosar împuternicire avocațială cu nr. -/2008, alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, iar pe fond schimbarea în tot a sentinței civile nr. 1147/3 oct. 2007, admiterea cererii de chemare în judecată și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2805/10 mai 2002 de către Biroul Notarului Public. Fără cheltuieli de judecată. Totodată mai solicită și amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Arată avocat că instanța de apel nu a dat eficiență împrejurării că intimatul-pârât a fost de acord cu admiterea apelului declarat de, iar instanța nu putea să ignore atitudinea de recunoaștere a pretențiilor reclamanților avută de către pârât.
Tribunalul Prahovaa înțeles într-un mod eronat motivele de apel expuse de către subsemnații u, privitoare la noțiunile de cauză ilicită, cauză falsă și inexistență a cauzei. Nu s-a dorit înstrăinarea ci mascarea unei cauze penale. În momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, nu a existat din partea subsemnaților vânzători sau din partea cumpărătorului o eroare cu privire la prestațiile reciproce, cauza fiind în mod cert reală. Actul încheiat s-a bazat pe o cauză ilicită, care vizează concordanța cu legea. Reclamanții-recurenți de azi au susținut în motivele de apel că a existat cauza și a fost reală, dar a fost ilicită, fiind legată de fapte de natură penală. În mod nelegal, atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au pronunțat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, sancțiune aplicabilă în mod obligatoriu unui act juridic având la bază o cauză ilicită.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Judecătoriei Mizil, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC și a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2805/10 mai 2002.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2805/2002 în calitate de coproprietari au înstrăinat imobilul situat în P,- către pârâta SC SRL, iar prin sentința penală nr. 138/9 martie 2005 Tribunalului Prahova, reclamantul a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii prev. De art. 254 alin.2 din Codul penal.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamanți că față de conținutul sentinței penale sus menționate a reieșit că instanța de judecată s-a pronunțat definitiv cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către reclamantul prin simularea unui act juridic de vânzare-cumpărare a unui imobil pentru a ascunde proveniența unei sume de bani rezultată din fapte de natură penală.
Motivând cererea reclamanții au mai susținut că raportat la cele reținute prin sentința penală nr. 138/9 martie 2005 Tribunalului Prahova cauza juridică a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2805/2002 a fost ilicită, motivul fiind de a ascunde fapte de natură penală.
După administrarea probelor cu înscrisuri prin sentința civilă nr. 1147/2007 Judecătoria Mizila respins acțiunea reținând la pronunțarea soluției că, în urma analizei coroborate a actelor s-a constatat că în realitate reclamanții au avut reprezentarea neechivocă, clară a faptului că înstrăinează în mod irevocabil imobilul situat în P,-, județul P, către SC SRL.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, și susținând că este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, reclamanții au susținut că instanța de fond a respins acțiunea față de împrejurarea că reclamanții ar fi avut reprezentarea neechivocă a faptului că înstrăinează irevocabil imobilul, dar a confundat noțiunile de cauză ilicită, cauză falsă și cea de inexistență a cauzei.
S-a mai susținut în motivarea cererii de apel d e către reclamanți că în contractul de vânzare-cumpărare analizat a existat și scopul imediat, în mod greșit instanța reținând că reclamanții nu au dovedit faptul că nu au avut reprezentarea actului de dispoziție pe care l-au exercitat în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Printr-un al doilea motiv de apel, reclamanții au mai susținut că instanța de fond nu a analizat speța dedusă judecății în sensul aplicării dispozițiilor exprese cuprinse în codul civil conform cărora obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită nu poate avea nici un efect, cauza este nelicită când este prohibită de lege, sancțiunea care intervine în cazul unui act juridic având la bază o cauză ilicită fiind nulitatea absolută a acestuia.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului și prin prisma criticilor formulate, prin decizia civilă nr. 33/21 ian. 2008, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut și constatat următoarele:
Referitor la critica prin care s-a susținut de către apelanți că prima instanță a confundat noțiunile de cauza ilicită, cauză falsă și inexistența cauzei, s-a constatat că este neîntemeiată, deoarece după cum a rezultat din considerentele sentinței s-a făcut distincție între aceste noțiuni.
Potrivit dispozițiilor art. 967 Cod civil, cauza este prezumată până la dovada contrarie, cauza fiind nelicită conform art. 968 cod civil când este prohibită de lege sau este contrară bunelor moravuri și ale ordinii publice.
Susținerea apelanților conform căreia prima instanță nu a analizat noțiunea de cauză falsă, s-a constatat a fi irelevantă întrucât după cum a rezultat din considerentele sentinței s-a făcut referire și la împrejurarea că chiar dacă între reclamant și SC SRL au existat înțelegeri privind virarea nu numai a sumei stabilite cu titlu de preț din contul SC ci și a unei sume mai mari, patrimoniul reclamanților a suferit o modificare prin înlocuirea imobilului cu prețul de 120.000.000 lei ROL indicat în contract.
Pentru a fi valabilă cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile de a exista, de a fi reală, de a fi ilicită și morală.
Relativ la critica prin care s-a susținut de către reclamanți că instanța de fond nu a pronunțat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, sancțiunea aplicabilă în mod obligatoriu unui act juridic având la bază o cauză ilicită, s-a reținut ca fiind neîntemeiată, deoarece după cum a rezultat din probele administrate în cauză reclamanții au avut reprezentarea faptului că înstrăinează imobilul și deși prin sentința penală nr. 138/2005 s-a reținut virarea și a unei sume mai mari decât cea care reprezenta prețul imobilului, suma ce reprezenta în parte un folos necuvenit, obiect al infracțiunii de luare demită pe care reclamantul apelant l-a deghizat sub masca unui act comercial d e vânzare-cumpărare a imobilului, acesta nu putea invoca propria culpă, pentru a opera sancțiunea nulității contractului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivând cererea de recurs, reclamanții au susținut că instanța de apel nu a dat eficiență împrejurării că intimatul-pârât a fost de acord cu admiterea apelului și recunoașterea din partea intimatului a pretențiilor reclamanților a reprezentat un act de dispoziție.
Au mai susținut recurenții-reclamanți că tribunalul a înțeles într-un mod eronat motivele de apel expuse de către reclamanți, privitoare la noțiunile de cauză ilicită, cauză falsă și inexistență a cauzei. Au mai arătat apelanții că a existat cauza și a fost reală, dar a fost și ilicită, fiind legată de natură penală. În mod eronat instanța de fond a analizat această noțiune, de cauză falsă, întrucât nu aceasta era problema de drept invocată sau care trebuia dovedită de către reclamanți.
Un al treilea motiv de recurs a fost acela că în opinia reclamanților-recurenți, atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au pronunțat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, sancțiune aplicabilă în mod obligatoriu unui act juridic având la bază o cauză ilicită.
Raportat la cele reținute prin sentința penală nr. 138/9 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova cauza juridică a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2805/10 mai 2002 de către Biroul Notarului Public a fost una ilicită. Ulterior Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o decizie care a menținut soluția Tribunalului Prahova. Prin urmare, deși recurenții-reclamanți au susținut și au încercat să dovedească contrariul, instanțele de judecată au considerat că actul juridic încheiat s-a bazat pe o cauză ilicită, situație care nu mai putea fi schimbată și reanalizată de către o altă instanță de judecată.
În cauza dedusă judecății, instanța de fond și de apel au fost sesizate doar cu analizarea valabilității actului care a avut la bază o cauză ilicită, efectele pe care le declanșează existența cauzei ilicite și nu cu analiza existenței sau inexistenței cauzei ilicite, întrucât această neîndeplinire unei condiții esențiale a valabilității actului juridic încheiat a fost stabilit anterior.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, iar pe fond admiterea acțiunii. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Curtea, examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 rap. La art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Ambele instanțe au dat o justă interpretare a probelor administrate în cauză, motiv pentru care nu se poate primi de curte critica formulată constând în aceea că tribunalul nu a ținut cont de acordul părților de a se admite apelul.
Cert este că între părți a existat o înțelegere privind virarea din contul SC a unei sume mai mari decât prețul stabilit, astfel că patrimoniul reclamanților a suferit o modificare prin înlocuirea imobilului cu prețul de 120.000.000 lei ROL indicat în contract.
Conform art. 948 Cod civil, una din condițiile esențiale pentru valabilitatea convenției este, cea referitoare la cauza, art. 966 Cod civil prevăzând că obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu produce efecte.
Din examinarea textului, cauza se prezumă - vezi art. 967 Cod civil - până la dovada contrară, ca fiind nelicită conform art. 968 Cod civil când este prohibită de lege sau este contrară bunelor moravuri și ale ordinii publice.
În speță nu se putea constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, întrucât acest act juridic nu a avut la bază o cauză ilicită cum doresc acum recurenții să se interpreteze.
Din ansamblul probator rezultă faptul că recurenții-reclamanți au avut reprezentarea faptului că înstrăinează imobilul, a invoca propria culpă în scopul constatării nulității actului, ar echivala cu necunoașterea de fapt a săvârșirii unei infracțiuni deghizate sub masca unui act comercial d e vânzare-cumpărare a imobilului.
Concluzionând, curtea pentru considerentele expuse, conform art. 304 rap. la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Conform art. 274 Cod procedură civilă se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat, de reclamanții, toți cu domiciliul ales la. av. și, împotriva deciziei civile nr. 33/21 ian. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna G, județul
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red./
Tehnored./grefier MC
2ex./data 8 mai 2008.
f-
- Judec.
a-
ta - Tribunalul Prahova
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Gherasim Elisabeta, Marin Eliza
