Anulare act. Decizia 454/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 454
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 32 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat -, reprezentând recurentul pârât și avocat, reprezentând intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost depusă întâmpinare formulată de intimata reclamantă.
Avocat -, pentru recurentul pârât, a depus dovada achitării taxei de timbru și un set de înscrisuri noi, ce au fost comunicate. A solicitat amânarea cauzei pentru observarea întâmpinării.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a lăsat la aprecierea curții cererea de amânare și a arătat că nu solicită un nou termen pentru observarea înscrisurilor depuse în ședință. A prezentat instanței originalul chitanței privind plata impozitului pentru apartament, chitanță aflată în posesia reclamantei.
Curtea a respins cererea de amânare formulată de apărătorul recurentului pârât, pentru observarea întâmpinării, întrucât întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat -, pentru recurentul pârât, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că în mod greșit s-a reținut că recurentul nu ar avea calitatea de moștenitor acceptant al autoarei. Pentru susținerea acestei calități s-au depus înscrisuri doveditoare, toate actele și fapte juridice ale recurentului fiind în sensul acceptării tacite voluntare a moștenirii; printre acestea enumerându-se și întocmirea documentației pentru eliberarea certificatului de deces, modificarea actelor de stare civilă în cadrul termenului de opțiune succesorală, pentru care a fost necesară deplasarea la Băilești. pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a arătat că singurul act de acceptare tacită îl reprezintă o chitanță datată 31.03.2007, privind plata impozitului, iar singura parte care a exercitat calea de atac a apelului pe acest aspect a fost reclamanta, ce deține originalul acestei chitanțe. A susținut că actele noi depuse la această dată, în recurs, nu privesc motivele de recurs și nu pot fi primite pentru că instanța este învestită doar cu analizarea calității de moștenitor a recurentului raportată la actele de plată a impozitului. A solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 04.07.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea certificatului de calitate de moștenitor nr.114/15.06.2007 și a certificatului de moștenitor suplimentar nr.125/21.06.2007 ambele emise de BNP.
n motivarea acțiunii a arătat că este rudă de gradul IV a defunctei, decedată la 04.12.2006, fiind singura moștenitoare care a acceptat pur si simplu și în mod expres succesiunea acesteia, așa cum rezultă din declarația autentificată sub nr.935/01.06.2007 aut. de BNP G, astfel că pârâtul a fost înscris în mod greșit ca moștenitor in certificatele de mai sus, deoarece este străin de moștenire prin neacceptare.
La termenul din 09.11.2007 pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei și a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.5513 din 11 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei, precum și excepția inadmisibilitătii acțiunii, și fost respinsă acțiunea.
Pentru a se pronunța in acest sens, instanța a reținut că pârâtul are vocație succesorală la moștenire prin faptul că figura ca plătitor de impozit pentru apartament la data de 31.03.3007, deci prin efectuarea acestui act de administrare asupra unui bun din masa succesorală a acceptat tacit succesiunea autoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, motivând că actul de acceptare putea fi numai cererea de înregistrare fiscală nr.55211/25.06.2007 care este ulterioară datei la care expira termenul pentru acceptarea tacită a succesiunii. Apelanta a mai arătat că indicarea în decizia de impunerea a unor tranșe retroactive pentru impozit nu înseamnă că succesiunea a fost acceptată în termen.
Prin decizia civilă 32 din 21 ianuarie 2009 Tribunalului Doljs -a admis apelul, s-a schimbat sentința în sensul că s-a admis acțiunea și s-au anulat cele două certificate de moștenitor.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că, față de data decesului autoarei, termenul de opțiune succesorală a expirat pentru succesori la data de 04.06.2007.
Prima instanța a stabilit greșit calitatea de moștenitor acceptant al pârâtului pe baza certificatului de impunere fiscală cu apartamentul aflat în masa succesorală, deoarece are relevanță pentru acceptarea tacită a unei moșteniri manifestarea de voința a succesorului, respectiv cererea sa de impunere cu nr. 55211/25.06.2007, iar nu actul de impunere în care se stabilește valoarea impozitului. Celelalte acte invocate de pârât în întâmpinare pentru a justifica acceptarea succesiunii s-a considerat că au fost ulterioare datei la care a expirat termenul de opțiune.
S-a arătat că pârâtul nu a formulat cerere de repunere în termenul de opțiune succesorală, apărarea acestuia în sensul că în termenul de opțiune a fost plecat din țară nu valorează implicit repunere în termen, mai ales că intimatul putea să se prezinte pentru a da o declarație de acceptare expresă a moștenirii, existând reprezentanțe diplomatice ale României, care au atribuții de autentificare a actelor oficiale.
S-a concluzionat că pârâtul nu a efectuat în termenul de opțiune succesorală acte de acceptare expresă sau tacită a moștenitorii, fiind străin de această succesiune, ceea ce justifică anularea certificatelor de moștenitor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, motivând că în mod greșit instanța a respins cererea de probe pe care a solicitat-o pentru a face dovada acceptării moștenirii. Recurentul a arătat că la data decesului autorului se afla în Italia, iar în luna martie 2007 aflat că este singura rudă de gradul III a defunctului, astfel că a demarat procedura de obținere a actelor necesare acceptării moștenirii. A arătat că în luna aprilie 2007 formulat cerere pentru eliberarea certificatului de deces, apoi s -a adresat primăriei C pentru rectificarea unor acte de stare civilă și a mers la notar pentru a se elibera certificatul de moștenitor, la 13.06.2007 fiind începută procedura succesorală notarială.
S-a susținut că recurentul a achitat impozitul la 31.03.2007 și încheiase cu furnizorii contracte de distribuție a energiei electrice și a gazului metan. S-a arătat că reclamanta cu rea credință s-a prezentat la notar pentru a da declarație de acceptare a succesiunii, fără a preciza că mai există alți moștenitori, iar notarul respectiv s-a aflat în culpă.
În recurs s-au depus la înscrisuri noi, respectiv acte de stare civilă și cererea nr. -/26.04.2007 pentru eliberarea certificatului de deces, cererea nr. 891/2.05.2007 pentru rectificarea certificatului de deces al tatălui recurentului, cererea 2055/2.05.2007 pentru eliberarea unui certificat de naștere.
La data de31.03.2009 intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul din perspectiva dispoz art. 304 pct. 9, se constată că nu este fondat pentru următoarele considerente.
La deschiderea unei succesiuni, succesibilul are dreptul de a alege între consolidarea titlului de moștenitor, prin acceptarea succesiunii și desființarea acestui titlu, prin renunțarea la succesiune. Potrivit art. 689 civ. acceptarea unei succesiuni poate fi făcută expres, atunci când succesibilul își manifestă calitatea de moștenitor prin înscris autentic sau sub semnătură privată, ori poate fi făcută tacit. Acceptarea este tacită când succesibilul îndeplinește un act sau un fapt pe care nu îl putea săvârși decât în calitatea sa de moștenitor și din care rezultă indirect, dar neîndoielnic, intenția sa de acceptare a succesiunii, act care nu poate primi o altă interpretare.
Atunci când actul respectiv este echivoc, el nu constituie o manifestare tacită voinței de a accepta succesiunea.
Dreptul de opțiune succesorală trebuie să fie exercitat într-un termen de 6 luni calculat de la data deschiderii succesiunii, în acest sens fiind dispoz. art. 700 alin 1 civ. Data de la care începe să curgă acest termen este aceeași, indiferent dacă succesibilul a cunoscut sau nu decesul autorului sau dacă existau în patrimoniu bunuri cu privire la care dreptul de opțiune succesorală să se exercite.
Legea nu stabilește în concret care sunt actele ce valorează acceptare tacită, însă art. 690 civ. precizează că nu constituie acte de acceptare a succesiunii actele de conservare și de administrare provizorie a bunurilor succesorale dacă cel ce le-a făcut nu și-a însușit prin titlu anterior calitatea de moștenitor. Așadar, astfel de acte de administrare și conservare nu sunt, prin ele însele, de natură a duce la concluzia că succesiunea a fost acceptată, ci pentru a avea valoarea de acte de acceptare este necesar ca succesibilul să își fi exprimat anterior îndeplinirii lor intenția de a accepta succesiunea și nu trebuie să aibă caracter provizoriu.
Din redactarea textului rezultă că doar actele de administrare definitivă a patrimoniului și care angajează viitorul bunurilor constituie acte de acceptare tacită, nu și acelea care sunt îndeplinite pentru păstrarea în bune condiții a patrimoniului succesoral, determinate de necesități urgente ale administrării bunurilor.
Plata impozitului unei clădiri din patrimoniul succesoral constituie act de acceptare tacită a succesiunii, dacă succesibilul face dovada că în termenul de opțiune succesorală a achitat impozitul respectiv.
În speță, prima instanță a reținut că pârâtul figura ca plătitor de impozit pentru apartament la data de 31.03.3007, deci are vocație succesorală la moștenire. Întrucât reclamanta a făcut dovada că ea a făcut plata impozitului, aflându-se în posesia originalului înscrisului doveditor al plății, este evident că pârâtul nu a săvârșit acest act de administrare a patrimoniului.
Faptul că decizia de impunere nr. 55211/25.06.2007, pentru emiterea căreia s-a formulat cerere de eliberare după data împlinirii termenului de opțiune succesorală, menționează tranșele de achitare a impozitului, inclusiv cea din 31 martie 2007 nu duce la concluzia că plata fost făcută de pârât, cât timp reclamanta a dovedit contrariul.
Singurul fapt material care are o legătură cu succesiunea îndeplinit de pârâtul recurent până la 4 iunie 2007( când s-au împlinit 6 luni de la decesul autoarei) este cererea formulată în vederea eliberării certificatului de deces, ori acest act nu valorează acceptarea succesiunii.
Demersurile făcute în vederea rectificării unor acte de stare civile nu au relevanță supra acceptării moștenirii, iar faptul că erau erori în actele de stare civilă pe care pârâtul trebuia să le prezinte în vederea eliberării certificatului de moștenitori nu îl împiedica să accepte succesiunea. Procedura notarială a eliberării certificatului de moștenitor presupune dovada decesului autorului și a gradului de rudenie al succesibilului, însă certificatul de moștenitor nu era singurul act care putea dovedi acceptarea succesiunii, pârâtul având posibilitatea semnării unei declarații în care să își manifeste opțiunea succesorală, declarație pentru întocmirea căreia nu erau necesare acte. Reclamanta a procedat în aceeași manieră, dând o declarație de acceptare înainte de împlinirea termenului prevăzut de art. 700 civ.
Sunt nefondate susținerile recurentului în sensul că reclamanta a fost de rea credință la data când a dat declarația de acceptare pentru că nu a invederat că mai există alți moștenitori și că notarul nu a respectat dispozițiile legale deoarece reclamanta nu a cerut să i se elibereze certificat de moștenitor, ci a dat o simplă declarație. În această situație nici partea și nici notarul nu trebuie să se intereseze de existența altor succesibili, efectele actului încheiat fiind raportate strict la persoana celui ce dă declarația de acceptare.
În condițiile Decretului 167/1958, pârâtul putea să formuleze o cerere de repunere în termen, dacă erau incidente dispozițiile art. 13 lit. a din decret, însă o astfel de cerere nu a fost formulată, iar pârâtul recurent nici nu a invocat intervenirea unui caz de forță majoră, care să îl fi împiedicat să respecte termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii. Forța majoră presupune un eveniment exterior, imprevizibil, inevitabil și invincibil, care creează o imposibilitate absolută de a acționa. Motivele invocate de recurent, și anume faptul că s-a aflat o perioadă de timp în străinătate sau că a făcut demersuri pentru clarificarea unor aspecte legate de actele de stare civilă nu pot constitui cazuri de forță majoră care să ducă la suspendarea termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală pentru că sunt împrejurări care puteau fi evitate și care nu țineau de evenimente insurmontabile, iar partea avea alte posibilități prin care să își manifeste intenția de a accepta succesiunea.
Orice altă împiedicare, temeinic motivată și neimputabilă succesibilului, poate justifica formularea unei cereri de repunere în termen, însă aceasta trebuia formulată expres, în scris, în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului, așa cum stabilește art. 19 din Decretul 167/1958.
Critica referitoare la respingerea probei cu martori pentru a dovedi acceptarea succesiunii este nefondată, deoarece instanța încuviințează probele doar atunci când apreciază că acestea sunt utile, concludente și pertinente și când solicitarea lor are legătură cu susținerile făcute de parte. Cum pârâtul nu a susținut la prima instanță aspecte legate de acceptarea succesiunii care să poată fi dovedite cu martori, suplimentarea probelor în apel, în condițiile art. 295 alin. 2 nu era posibilă.
Deși recurentul face vorbire despre încheierea unor contracte de furnizare a utilităților pentru apartament, nu s-a făcut dovada acestora, astfel că nu se poate aprecia că au fost efectuate acte de acceptare tacită a succesiunii.
Concluzia care se impune este aceea că tribunalul aplicat corect dispozițiile art. 700 civ. iar decizia pronunțată este legală, nefiind motive de nelegalitate în sensul art. 304 recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 32 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI/
2ex/13-04-2009/
Jud. apel,
Jud.fond Cl.
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Paraschiva Belulescu
