Anulare act. Decizia 455/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr.455/
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în orașul, str. -. - nr. 13, județ C, împotriva deciziei civile nr. 418/C din 24.09.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța și a sentinței civile nr. 18665/C din 24.10.2008 pronunțate de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu domiciliul în oraș, județ C, cererea de chemare în judecată având ca obiect "anulare act."
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant și intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul se referă asupra cauzei învederând că recursul este declarat în termen, motivat și nesemnat. Totodată, învederează că intimata a depus întâmpinare care nu s-a comunicat recurentului.
Instanța pune în vedere recurentului reclamant să precizeze dacă își însușește cererea de recurs și în caz afirmativ să o semneze.
Recurentul reclamant depune la dosar certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Constanța și precizează că își însușește recursul și procedează la semnarea acestuia în fața instanței.
Având pe rând cuvântul, părțile din proces precizează că nu mai sunt alte cererii de formulat sau probe de propus, solicitând cuvântul asupra motivelor de recurs
Instanța, în raport de susținerile părților fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Având cuvântul, recurentul reclamant susține motivele de recurs subliniind faptul că, în testament se menționează în mod eronat că numita, fosta mamă vitregă a sa, ar fi avut domiciliul în comuna Cumpăna, județ C, în loc de domiciliul real al acesteia, în comuna Bărăganu, județ C, la data semnării actului. De asemenea, există erori și în procura judiciară specială unde este greșit menționat domiciliul mandatarei, care figurează cu domiciliul în comuna Cumpăna, în loc de comuna Bărăganu, respectiv cu reședința în orașul (fost ), precum și în certificatul de deces al lui, întrucât în conținutul actului este menționat ca ultim domiciliu al defunctei comuna Cumpăna în loc de comuna Bărăganu.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, desființarea celor două hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de apel și de fond, cu consecința admiterii pe fond a acțiunii și constatarea nulității absolute a testamentului autentificat sub nr. 2357/11.06.1998 emis de BNP din M, procurii judiciare speciale autentificate sub nr. 2358/06.06.1998 emisă de același Notarial și a certificatului de deces al defunctei.
Luând cuvântul, intimata pârâtă învederează că, după 30 de ani de căsnicie, din care nu au rezultat copii, orice cetățean are dreptul legal să-și lase averea prin testament persoanei pe care a ales-o ca moștenitor legal și universal. Recurentul după decesul tatălui său a promovat acțiune prin care a solicitat anularea testamentului și a certificatului de moștenitor, acesta nefiind de acord cu cotele din masa succesorală. Mai arată că, după decesul lui, verișoara sa, a fost anulată procura acesteia și a intrat în vigoare procura sa. Mai precizează că există certificat de moștenitor suplimentar și pentru teren.
Concluzionând, solicită respingerea recursului ca nefondat și nelegal.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în recurs.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta la 31.03.2008, reclamantul a chemat in judecata pe parata, pentru ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea testamentului autentificat sub nr.2357/11.06.1998, a Biroul Notarului Public, cu sediul in M, (testament in cuprinsul căruia se menționează, in mod vădit eronat, că numita, fosta mama vitrega a reclamantului ar fi avut domiciliul in comuna Cumpana, jud. Constanta, in loc de domiciliul real al acesteia, in comuna, jud. Constanta), să dispună anularea procurii judiciare, autentificata sub nr. 2358/06.06.1998, încheiata la., M, (care poarta doua mențiuni vădit eronate, referitoare la domiciliul mandatarei, care figurează cu domiciliul in comuna Cumpana, județul Constanta, in loc de comuna, judetul Constanta, respectiv cu reședința in orașul (fost ),-), si al buletinului de identitate al mandatarei, cu nr. Seria, nr.-/1995, eliberat de Politia Constanta, in loc de Seria, nr.-, emis de Politia Constanta, să dispună anularea certificatului de deces, Seria nr.-, eliberat de Primaria Orașului (fost ) in anul 2001 (întrucât in conținutul actului este menționat in mod vădit eronat ca ultim domiciliu al defunctei, comuna Cumpana, in loc de comuna ).
În motivare cererii, reclamanta a arătat că, in perioada anilor 1997-2000, acesta a fost chemat in judecata de fosta sa mamă vitregă, intr-o acțiune civila, având ca obiect partaj succesoral, după defunctul ei soț si al reclamantului, numitul.
După pronunțarea sentinței civile nr. 20272/16.12.1999 a Judecătoriei Constanta, s-a dispus atribuirea imobilului casă de locuit reclamantului, acesta fiind obligat la plata unei sulte către numita; împotriva acestei sentințe, a formulat apel și, la data judecării cauzei (februarie 2000), aceasta a decedat.
A mai arătat reclamantul că, in acel moment, a intervenit in proces numita (parata din prezenta cauza), care, prin săvârșirea infracțiunilor de fals si uz de fals, a intrat in posesia unor acte si înscrisuri care sa ii permită accesul la succesiunea mamei vitrege a reclamantului, numita .
Astfel, a precizat reclamantul pârâta a apelat la serviciile, de unde a obținut certificatul de moștenitor nr.45/27 martie 2000, in conținutul căruia s-a trecut ca ultim domiciliu al defunctei, comuna Cumpăna, deși aceasta locuia in comuna, județul Constanta.
De asemenea, a mai arătat reclamantul, in conținutul acestui certificat de moștenitor, s-a menționat la rubrica natura succesiunii "testamentara", si s-a indicat testamentul autentificat sub nr.2357/11 iunie 1998 la..
A mai învederat reclamantul ca pârâta, la momentul solicitării deschiderii succesiunii, după defuncta, a obținut certificatul de deces seria -, nr.-, emis de Primăria Orașului (actualmente ), cu data de emitere 2001, fara se indica faptul ca acest act este duplicat. In acest înscris se menționează pentru defunct, ca ultim domiciliu, comuna Cumpana si nu, cum era in realitate.
A mai precizat reclamantul ca pârâta a obținut aceste înscrisuri pentru a putea intra in posesia acțiunilor de la., cat si a terenului arabil in suprafata de 9 ha și 8000. situate in, comuna, judetul Constanta.
A mai precizat reclamantul ca parata a folosit testamentul, procura judiciara si certificatul de moștenitor nr.45 din martie 2000 al, pentru a executa împotriva reclamantului sentința civila nr. 20272/16 1999 Judecătoriei Constanta, rămasa definitivă si irevocabila in noiembrie 2000, prin decizia civila a Curții de Apel Constanta, iar prin folosirea acestor acte pe care -afirmă reclamantul - parata le-ar fi obținut prin complicitatea notarei, reclamantul a fost evacuat si alungat din casa tatălui sau, făra a fi despăgubit in vreun fel.
A mai arătat reclamantul ca a formulat plângere penala împotriva notarului, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals si uz de fals (dosar penal nr.226/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța ), iar aceasta a fost cercetata penal pentru faptele reclamate, insă, in baza actelor premergatoare, procurorul a constatat ca a intervenit una din cauzele care înlătură răspunderea penala, respectiv prescripția răspunderii penale, astfel încât, in conformitate cu dispozițiile art.122 lit.d din penal, coroborat cu art.10 lit.g din pr. penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
A mai arătat reclamantul ca, din anul 2000, de când parata a început demersurile pentru a intra in posesia bunurilor de pe urma defunctei, judecându-se in contradictoriu cu reclamantul, acesta a fost nevoit sa uzeze de toata abilitatea sa, pentru a descoperi actele care au ajutat-o pe parata sa intre in posesia imobilului-casa de ocuit, situat in comuna Cumpana, județul Constanta, de multe ori fiind nevoit sa făcă cercetări anevoioase pentru a putea procura copii de pe aceste acte.
Un argument in susținerea temeiniciei motivelor invocate pentru anularea actelor contestate este acela, ca mama vitrega a reclamantului, numita si tatal sau vitreg, s-au despărțit in fapt in 1994, data la care tatal sau a ramas in casa din comuna Cumpana, iar mama sa s-a mutat definitiv la, decesul tatalui sau intervenind in anul 1997. lntrucat mama vitrega a reclamantului nu a avut mostenitori, parata a convins-o ca este cea mai adecvata persoana care sa o mosteneasca.
Legal citata, pârâta s-a prezentat in instanța, nu a depus întâmpinare, însă, in cuvântul pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii formulata de către reclamant, ca nefondata.
Prin sentința civilă nr. 18665/24.10.2008, Judecătoria Constanțaa respins ca nefondata, considerând că reclamantul nu a făcut dovada celor solicitate in acțiunea introductivă, astfel încât toate actele de stare civilă privind pe defuncta apar ca fiind întocmite cu respectarea procedurilor legale si in conformitate cu realitatea, toate demersurile reclamantului fiind, pe cale de consecință, lipsite de suport logic si juridic.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a observat că litigiului apărut între reclamantul si pârâta, se circumscrie dezbaterii succesiunii numitul (decedat la data de 05.04.1997), la moștenirea acestuia fiind chemați, in calitate de fiu (descendent direct gr. I) si, in calitate de soție supraviețuitoare.
Prin încheierea din data de 28.06.1997, notarul public a dispus suspendarea procedurii succesorale, din cauza neînțelegerilor ivite intre moștenitori,cu privire la compunerea masei succesorale si întinderea drepturilor care li se cuvin.
Prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 31/25.02.2008, la Certificatul de moștenitor nr. 45/27.03.2008, a constatat că, în urma decesului numitei, decedata la data de 28.02.2000,cu ultimul domiciliu in loc. Cumpana, jud. Constanta", unic moștenitor a fost, căreia, in calitate de moștenitor testamentar al defunctei, i-a revenit întreaga masa succesorala, reprezentata de cota indiviza de 1/4 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil extravilan in suprafață totala de 2 hectare si 5800. situat pe raza localității Cumpana (cealaltă cota indiviza de 3/4 aparținând moștenitorului ) si cota indiviza de 1/4 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil extravilan in suprafață totala de 4200. situat pe raza loc. Cumpana, jud. Constanta (cealaltă cota indiviza de 3/4 aparținând moștenitorului ).
Judecătoria a mai reținut că, prin sentința civila nr. 20272 Judecătoriei Constanta, pronunțata in dosarul civil nr. 8525/1997, s-a dispus, la data de 16.12.1999, cu privire la soluționarea acțiunii in constatare formulată de reclamanta, in contradictoriu cu pârâții si Consiliul Local Cumpana, in sensul admiterii cererii reclamantei, dispunându-se ieșirea din indiviziune a partilor cu privire la imobilul constând in teren in suprafața de 605. si construcția aferenta, situate in com. Cumpana, jud. Constanta, prin atribuirea imobilului pârâtului, pe care instanța l-a obligat să-i plătească reclamantei cu titlu de sulta, suma de 75.904.474 lei.
Judecătoria a observat că, prin încheierea nr. 228/4.02.2002, Judecătoria Constantaa încuviințat începerea procedurii de executare silita formulata de către creditoarea, in contradictoriu cu debitorul, in baza actului de adjudecare nr. 114/2001 al .
Împotriva acestei încheieri, declarat apel, la data de 25.02.2002, motivând ca numita nu a fost parte in procesul in care s- pronunțat sentința civila nr. 20272/16.12.1999 a Judecatoriei Constanta.
Prin decizia civila nr. 527/2002, Tribunalul Constantaa admis excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei in cererea de executare si a admis apelul debitorului, respingând cererea de încuviințare a procedurii de executare silita introdusa împotriva sa de o persoana de o persoana fara calitate procesuala.
Prin decizia civila 852/C/11.09.2002, Curtea de Apel Constanta - Secția Civilă a apreciat recursul civil declarat de către ca fiind întemeiat si a admis calea de atac, casând decizia si trimițând cauza spre rejudecare Tribunalul Constanta; prin Decizia civila nr. 1400/21.11.2002, respins apelul declarat de catre, împotriva încheierii nr. 228 din data de 04.02. 2002, iar Curtea de Apel Constanta prin Decizia 297/C din 24.03.2003, a respins ca nefondat recursul civil declarat de către debitorul împotriva acestei ecizii Tribunalului Constanta.
Astfel, ambele instanțe au constatat ca in mod corect, prin încheierea nr. 228 /04.02.2002, Judecătoria Constantaa încuviințat executarea silita, ca urmare a cererii formulate de către, in baza titlului executoriu constând in, act de adjudecare prin licitație a imobilului in liti giu.
Astfel, judecătoria a constatat că pârâta a devenit proprietara imobilului in litigiu, in baza ordonanței de adjudecare emisa de catre, ordonanță care a fost intabulata in baza încheierii nr. 18913/19.12.2002 și care constituie titlu executoriu, conform disp. art. 373.pr.civ.
Nemulțumit de finalitatea acțiunilor civile, a formulat plângeri penale împotriva magistraților, executorului judecătoresc, a agentului de politie Calut, a notarilor si -, plângeri care au fost finalizate prin neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 246.pen. de catre magistrații, notarii, executorul judecătoresc si agentul de politie fata de care s-au formulat plângerile penale.
Judecătoria a mai reținut că, urmare a cercetărilor efectuate in cauză, s-a constatat ca actele notariale întocmite de către notarii si - au fost realizate cu respectarea prevederilor legale in vigoare si a metodologiei notariale, nefiind comisa infracțiunea de abuz in serviciu sau fals intelectual prin menționarea unui domiciliu nereal in condițiile in care domiciliul numitei figura in com. Cumpana, jud. Constanta, acesta fiind si ultimul domiciliu al defunctei.
De altfel, retine judecătoria, din ansamblul probator administrat in cauza, rezulta cu evidenta, ca ultimul domiciliu al defunctei a fost in com. Cumpăna, jud. Constanta, si nu cum afirma reclamantul, respectiv in com., jud. Constanta; tot din înscrisurile depuse la dosar, rezulta ca buletinul de identitate al defunctei a fost seria -, nr. -/1995, eliberat de Politia Constanta.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond nu a analizat cererea dedusă judecății prin prisma rezoluției procurorului pronunțată la data de 14.03.2006 în dosarul penal nr.226/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care a constatat că infracțiunile de fals în acte reclamate au fost săvârșite, dar că a intervenit prescripția răspunderii penale, care reprezintă o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, fiind îndrumat a se adresa instanței civile pentru înlăturarea efectelor actelor false.
Legal citată intimata parată nu și-a exprimat prin întâmpinare, poziția procesuală față de cale de atac formulată, însă oral a solicitat respingerea ei, ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 418/24.09.2009, Tribunalul Constanțaa respins apelul ca nefundat, reținând că instanța de fond a dat o corectă aplicare normelor de drept incidente, în raport de situația de fapt expusă și demonstrată probator, astfel că sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii atacate.Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că uccesiunea actelor juridice întocmite de părți în urma numeroaselor litigii de natură civilă și penală a fost corect reținută de către instanța de fond, a cărei motivare instanța de apel și-o însușește în totalitate.
Aspectele criticate de reclamant pe calea apelului au fost calificate ca nefondate, întrucât prin rezoluția nr.35/II/2/2006 din 14.03.2006 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanțas -a constatat intervenită prescripția răspunderii penale pentru faptele reclamate a fi fost săvârșite de către notarul public și s-a menționat posibilitatea ca petentul reclamant să solicite anularea actelor pe carele considerăfalse prin intermediul unei acțiuni civile.
Tribunalul a statuat că cest amendament al procurorului nu este însă obligatoriu pentru instanța de judecată, care poate verifica temeinicia susținerilor reclamantului și poate analiza concludenta și pertinența întregului ansamblu probator administrat în cauză, având așadar posibilitatea de a ajunge la o concluzie diferită de aceea a petentului.
Tribunalul a considerat că interpretare corectă a rezoluției în cauză este aceea că Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanțaa verificat cu prioritate intervalul de timp scurs între momentul săvârșirii faptei reclamate și momentul promovării plângerii și, constatând că a fost depășit termenul prevăzut de legea penală pentru prescripția răspunderii penale,a sugeratpetentului a se adresa unei instanțe civile.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, prin care a criticat hotărârea instanțelor de fond ca fiind total netemeince, nelegale, cu mențiuni infracționale.
În motivarea căii de atac s-a arătat că intimata, din localitatea (fostă ),-, județ C, verișoara defunctei, mama vitregă a recurentului, la chemat în judecată pe recurent în perioada anilor 1997 - 2000 pentru partaj succesoral, după defunctul tată al recurentului -, decedat în 05.04.2000 în comuna Cumpăna, județul C, proprietar unic, conform art. 31.fam. al terenului și construcției din- cât și a celor 2 terenuri agricole, pentru care s-a pronunțat sentința civilă nr. 20272/16.12.1999 a Judecătoriei Constanța prin care s-a dispus, contrar probatoriilor, atribuirea imobilului recurentului, acesta fiind obligat la plata unei sulte către reclamanta.
Împotriva acestei sentințe recurentul la data de 16.02.2000a depus motivele de apel la Tribunalul Constanța, iar până la judecarea cauzei în data de 28.02.2000 a decedat în localitatea (fostă ), iar în acest moment intervine în proces pârâta care prin săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals a intrat în posesia unor acte și înscrisuri care să îi permită accesul la succesiunea mamei vitrege a recurentului,.
Astfel că a apelat la serviciile notarului privat - - de unde a obținut certificatul de moștenitor nr. 45/27.03.2000 în conținutul căruia s-a trecut caultim domiciliu al defunctei- comuna Cumpăna, deși aceasta locuia în. De asemenea, în conținutul acestui certificat de moștenitor există menționat la rubrica "natura succesiunii"testamentarăși nulegat universalcum s-a susținut ulterior în instanță și se indică testamentul nr. 2357 din 11.06.1988 autentificat de.
De asemenea, pârâta la momentul în care solicita deschiderea succesiunii, după defuncta, obține certificatul de deces cu seria -, nr. - emis de Primăria - având aceeași mențiune ca și în testamentul nr. 2357/11.06.1998 și a procurii judiciare nr.2358/06.06.1988 emise de notar caultim domiciliu în comuna Cumpăna, și nu, cum era în realitate.
Toate acestea având mențiune nr. -/20.02.1995 eliberat de Poliția C - - - menționat și în actul de deces - dar cu domiciliu în și nu în Cumpăna. În considerentele sentinței civile nr. 18665/24.10.2008 a Judecătoriei Constanța, fila 5, instanța a menționat că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că ultimul domiciliul al defunctei a fost în comuna Cumpăna, județ C nu cum se afirmă de recurent în comuna Bărăganu, județul C, reședința în.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent - pe care curtea, având în vedere motivarea căii de atac, la încadrează în prevederile prin prisma prevederilor art. 304 pct. 8 și pct. 9. pr. civ. -, raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Astfel, recurentul - în încercarea sa de a contesta executarea silită întreprinsă de pârâta care s-a finalizat cu emiterea actului de adjudecare în favoarea acesteia pentru imobilul situat în Cumpăna nr. 478C format din teren în suprafață de 605. și dependințe (ce au aparținut lui, ca efect al sentinței civile nr. 20272/1995) -, invocă în cererea ce a făcut obiectul dosarului de față nulitatea a două contracte notariale (testament autentificat sub nr. 2357/1998 și procură judiciară nr. 2358/1998 întocmite de ) și a certificatului de deces a numitei.
Cauza de nulitate a acestor înscrisuri (justificată de considerentul că intenționează "anularea tuturor actelor, actelor subsecvente emise ulterior în baza acestor criterii contestate, cel mai importantfiind constatarea nulității absolute a actelor de adjudecare și de intabulare", pentru că "astfel să se bucure de proprietatea" imobilul rămas după tatăl său - fila 5 dosar judecătorie) este existența a două erori referitoare la domiciliul defunctei (în toate cele trei acte) respectiv domiciliul și datele buletinului personal (în procură judiciară).
Înainte de a proceda la analiza existenței cauzelor de nulitate invocate de recurent, Curtea observă că, în principiu, prin abrogarea prevederilor pct. 10 și 11 ale art. 304 prin nr.OUG 138/2000, verificarea situației de fapt stabilită de instanțele de fond, în condițiile în care aceasta s-a făcut cu respectarea condițiilor prevăzute de pct. 1-5 al art. 304 Cod procedură civilă, excede competențelor instanței de recurs.
Deoarece motivele de recurs vizează exclusiv nelegalitatea, recursul fiind o cale de atac extraordinară, instanța de recurs nu are dreptul de a face un control complet al hotărârii atacate, ci unul limitat la nelegalitate, pentru motivele invocate expres, legiuitorul înțelegând să excludă din atribuțiile instanței de recurs controlul oricărei netemeinicii, hotărârea pronunțându-se fără posibilitatea readministrării probelor și fără o nouă judecată în fond.
De aceea, motivele faptice de recurs invocate vor conduce la o verificare a situației de fapt stabilite de tribunal doar prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 - hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - și art. 304 pct. 8 - instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia - ce ar rezulta din dezvoltarea criticilor din cererea de recurs.
Este și situația actelor contestate de recurent (ce impune sublinierea esențială, pentru considerentele pur formale) al căror conținut referitor la drepturile și obligațiile părților nu a fost contestat sub nici o formă (referitoare la cele două acte notariale).
Deși controlul de temeinicie nu este apanajul instanței de recurs, dat fiind convingerea recurentului că toate persoanele implicate într-un fel sau altul în soluționarea pricinii sale au comis infracțiunea de abuz în serviciu (motiv pentru care a formulat plângere penală unei palete largi de funcționari publici de la angajați ai autorităților locale până la judecătorii ce au pronunțat soluții în cauze în care era parte), curtea consideră potrivit a învedera petentului că cele două motive de nulitate/anulare sunt nefondate.
Astfel, după cum reiese din adresa nr. 4.187.907/01.10.04 a C, numita, decedată la 28.02.2000 în orașul era, la data acestui deces, posesoare seria - nr. -, eliberat la data de 20.02.1995 de Poliția Municipiului C, având domiciliul legal în comuna Cumpăna, județul
Reiese că ambele aspecte reclamante de recurent - nu avea domiciliul în Cumpăna (ci în localitatea Bărăganu) și buletinul defunctei avea seria - nr. - - sunt eronate.
Astfel, chiar reclamantul depune la dosar seria - nr. - emis la 14.02.1994 care, prin emiterea celui cu seria - nr. -la 20.02.1995, a fost anulat (filele 10,11 dosar judecătorie).
Oricum, ambele acte de identitate - și cel eliberat în anul 1994 și cel din 1995 - prevăd că domiciliul titularei este în loc.Cumpăna; se remarcă situația că reclamantul nu pretinde că ar fi avut domiciliul în comuna Bărăganu, ci doar situația că locuia efectiv (avea "domiciliul real") în această comună și că în Cumpăna avea "reședința".
Distincția este făcută în mod artificial de recurent și în necunoașterea noțiunilor de "domiciliu", "reședință", "domiciliu în fapt", astfel, cum acestea reies din Legea nr. 5/1971 prin actele de identitate ale cetățenilor români și la procedura schimbării domiciliului și a reședinței (în vigoare la data eliberării actualului buletin de identitate a defunctului, - 20.02.2005-, Legea nr. 105/1996 producând efectele de la 30.09.2006).
Astfel, " domiciliul" este considerat (conform prevederilor art. 18 și 19 din Legea nr. 5/1971) localitatea unde persoana are locuința asigurată, situație care rezultă din dovezile prezentate organelor de stat de la care se solicită actul de identitate - contract de închiriere sau de subînchiriere, ordinul de repartizare (art. 18 alin. 2) sau declarația de primire în spațiu (alin.3).
Pentru situația că este un domiciliu declarat autorităților care îl înregistrau pentru considerente de evidență strictă a populației, domiciliul din actul de identitate mai era denumit și "domiciliu legal" (termen în afara prevederilor legale, în concepția cărora o persoană poate avea decât un singur domiciliu).
Legea nr. 5/19717 mai opera și cu noțiunea de " reședință", fiind astfel catalogată locuința unei persoane, alta decât domiciliul unde persoana locuieștetemporar, mai mult de 45 de zile (art. 22).
Și declararea reședinței era obligatorie pentru persoanele în cauză (încălcarea ei fiind considerată contravenție), despre locuința temporară făcându-se mențiune în actul de identitate, care - conform art. 3 din lege -, făcea în continuare dovada domiciliului titularului.
În fine, deoarece, în ciuda sancțiunii sub care a fost instituită obligația de declarare a schimbării de domiciliu sau a locuinței temporare, în realitate, multe persoane nu se conformau prevederilor art. 11 și 22 din Legea nr. 5/1971, că s-a încetățenit oat reia noțiune - care exceda prevederilor legale - aceea de domiciliu faptic sau locuința în care persoana locuiește fără forme legale.
Or, aplicând aceste considerente teoretice la situația faptică a defunctei, curtea constată că, niciunul dintre înscrisurile ce se vor anulate, nu conține vreo prevedere contrară realității dovedite juridic, astfel cum aceasta reiese din chiar probele prezentate de reclamant: avea domiciliul în comuna Cumpăna, chiar dacă locuia fără forme legale (situație care nu poate fi considerată "reședință", astfel cum pretinde reclamantul - noțiune având alt conținut dat de lege) în comuna Bărăganu.
De aceea, pretențiile recurentului privind erorile de la întocmirea testamentului, procurii și certificatului de deces - decurgând din greșita menționare a ultimului domiciliu al defunctei sunt total nefondate; la fel și cea referitoare la numărul și seria ultimului al acestei persoane.
Nulitatea este acea sancțiune de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea s-a valabilă.
Deși, se invocă nulitatea a două acte juridice unilaterale (testament și procură), iar ca temeiuri juridice a cauzei de nelegalitate sunt invocate prevederile art. 960, 961.civ. curtea nu constată existența niciunei rațiuni de viciere a consimțământului.
Dintre condițiile actului juridic prevăzute de art. 948.civ. (capacitatea, consimțământul, obiect și cauză), temeiurile faptice ale acțiunii - greșita indicare a domiciliului și a cu care aceasta se identifică - exclud orice nerespectare a elementelor esențiale ale actelor în cauză: nu sunt afectate nici aptitudinea subiectului de drept de a deveni titular drepturi și obligații civile prin încheierea de către acte de drept civil, nici hotărârea de a încheia actul juridic manifestat în exterior, nici determinarea conținutului acțiunilor sau inacțiunilor la care părțile sunt îndreptățite, prin act nici obiectivul urmărit prin încheierea unui asemenea act.
Pentru aceste motive, constatând că aspectele învederate prin acțiunea în anulare nu au suport real, având domiciliul în comuna Cumpăna, iar seria - nr. - era cel valabil la data întocmirii actelor contestate.
Cum, chiar dacă s-ar fi dovedit adevărate pretențiile reclamantului, deoarece privesc aspect cu totul lipsit de importanță și nu una dintre condițiile esențiale de valabilitate ale actului juridic prevăzut de art. 948.civ. acestea nu ar fi condus la anularea totală (nici măcar parțială)) a actelor în cauză, Curtea constată că soluția tribunalului prin care s-a confirmat justa respingere a acțiunii introductive este legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant, domiciliat în orașul, str. -. - nr. 13, județ C, împotriva deciziei civile nr. 418/C din 24.09.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța și a sentinței civile nr. 18665/C din 24.10.2008 pronunțate de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu domiciliul în oraș, județ C, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
jud. fond - -
jud. apel - /
red. dec. jud. /29.03.2010
tehnored. gref. /2ex./30.03.2010
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Gabriel Lefter, Răzvan Anghel
