Anulare act. Decizia 467/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 467
Ședința publică de la 19 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER:
Pe rol judecarea cererilor de recurs formulate de reclamanții, și de către pârâta, împotriva deciziei civile nr.189 din 12 martie 2008 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect anulare certificat de moștenitor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta asistată de av. care îi reprezintă și pe recurenții,; av. pentru intimata și -; lipsă fiind intimata -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al patrulea termen de judecată. A fost atașată încheierea din camera de consiliu de la 12.11.2008, prin care s-au respins cererile de reexaminare a taxei de timbru formulate de, și.
-. la începutul ședinței, cerând strigarea pricinii, pentru recurenta depune la dosar cerere privind acordarea ajutorului public judiciar în forma reducerii sau eșalonării plății taxei judiciare de timbru, în condițiile în care aceasta nu are posibilități materiale de aoa chita; cerere la care atașează înscrisuri doveditoare în sensul art.14 din OUG nr.51/2008, filele 60-76.
-. în ce privește cererea formulată de recurenta privind acordarea ajutorului public judiciar, lasă soluția la aprecierea instanței.
Instanța, admite cererea de ajutor public judiciar formulată de recurenta și încuviințează reducerea plății taxei judiciare de timbru până la limita sumei pe are aceasta a achitat-
Nefiind formulate alte cereri se lasă dosarul la o nouă strigare, la ordinea înscrisă pe lista de ședință.
La reluarea cauzei, la apelul nominal, se prezintă recurenta asistată de av. care îi reprezintă și pe recurenții,; av. pentru intimata și -; lipsă fiind intimata -.
-. legat de taxa de timbru, învederează faptul că cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost formulată doar de, situație în care, în ceea ce-i privește pe recurenții, și, dispoziția privind obligația satisfacerii timbrajului subzistă.
Instanța, în legătură cu recursul declarat de reclamanții, și, invocă excepția netimbrării și dă cuvântul cu privire la această excepție, iar în legătură cu recursul declarat de pârâta, dă cuvântul pe fond.
-. învederează faptul că motivele de recurs sunt comune pentru toți recurenții. Cu privire la recursul declarat de reclamanții, și, urmează a se aprecia și dispune în raport cu dispozițiile legale. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta, cere a fi admis astfel cum a fost formulat, cu atât mai mult cu cât prezenta speță este cunoscută instanței; dosarul fiind a doua oară în recurs. Au fost invocate două excepții de ordine publică și care sunt suficiente, în considerarea recurenților, pentru admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Iași. O primă excepție ar fi cea a greșitei compuneri a instanței de judecată, sens în care au fost invocate dispozițiile art.24 din Codul d e procedură civilă, care dispun în mod imperativ. Dispoziția este imperativă și nu avea cum să se formuleze o cerere de recuzare, așa cum susține intimata prin întâmpinare, că ar fi un motiv de recuzare lăsat la latitudinea părților. Dispoziția textului citat este imperativă și prevede că un magistrat care a participat la judecata pricinii, pronunțând o hotărâre, nu mai poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare. Or, acest lucru s-a întâmplat: un magistrat în completul de apeluri a participat odată la judecarea unui apel și după casare cu trimitere și rejudecare a pronunțat hotărârea, fiind chiar magistratul care a și redactat decizia; dintr-o regretabilă eroare sau neobservare a faptului că s-a mai pronunțat în cauză. Acesta constituie un prim motiv de casare cu trimitere, iar cel de-al doilea motiv vizează excepția autorității de lucru judecat în ce privește pronunțarea instanței pe excepția lipsei de interes. Această excepție a fost invocată prima și singura dată, când a fost pusă în discuția contradictorie a părților, în dosarul nr.4105/2005. În fața instanței de fond s-a admis această excepție. S-a declarat apel, au fost admise ambele apeluri. Instanța de apel a casat hotărârea și dispus rejudecarea stabilind și limitele de rejudecare și s-a reținut prin hotărâre că se trimite dosarul spre rejudecare pentru a se stabili masa și cotele succesorale. Hotărârea de respingere a fost recurată, rămânând definitivă și irevocabilă, iar limitele în care trebuia judecat dosarul erau clar stabilite de către instanță printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă. Acest lucru l-a făcut instanța de fond, a rejudecat după casare cu trimitere în limitele care au fost dispuse de către instanța de apel, respectiv de instanța de recurs, fiind stabilite cotele succesorale ale tuturor moștenitorilor. Împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel. Fără a se pune în discuția părților, s-a invocat de către instanță după închiderea dezbaterilor, fără a fi pusă în discuția contradictorie a părților, această excepție, iar instanța s-a pronunțat din nou pe excepție deși exista autoritate de lucru judecat în ce privește această excepție. Un al doilea argument pentru admiterea recursului, vizează excepția invocată în apel și anume este vorba de prescripția dreptului la opțiunea succesorală cu privire la testament. Acest fapt s-a invocat și nu faptul că intimata nu ar fi moștenitorul legal sau nu și-ar fi exercitat opțiunea succesorală. Testamentul nu a fost prezentat public nici în fața notarului și nici la instanță. Testamentul s-a prezentat abia după doi ani și s-a depus la instanța de fond. Pentru motivele expuse pe larg în scris, cere admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Iași.
-. solicită respingerea recursului și menținerea deciziei tribunalului ca fiind legală și temeinică. În mod corect tribunalul a admis excepția lipsei de interes a reclamanților în acest dosar, excepție care a fost invocată și în fața instanței de fond în dosarul nr.4105/2005. Instanța de control judiciar a analizat corect susținerile părților. Considerentele pentru care s-a admis excepția lipsei de interes au fost următoarele. Acțiunea reclamanților-recurenți, și prin care aceștia au solicitat anularea certificatului de moștenitor nr.2062/1994 a fost introdusă la data de 03.03.2005, mult după decesul numitului, la 08.01.1992. Prin urmare, abia după 13 ani de la data deschiderii succesiunii, reclamanții și-au exprimat dreptul de opțiune succesorală asupra averii acestuia, cu mult timp în afara termenului de șase luni prevăzut de lege. Mai mult decât atât, reclamanții-recurenți au recunoscut la interogatoriile administrate la fondul cauzei că nu și-au exprimat tacit interesul pentru averea succesorală a defuncților și, drept pentru care rezultă foarte clar că s-a prescris dreptul de acceptare a succesiunii de către aceștia, ceea ce atrage în mod direct lipsa de interes a acestora în promovarea acțiunii, excepție admisă de către instanța de apel. În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat pe care o invocă recurenții, consideră că nu se pune această problemă întrucât instanța care a judecat primul apel s-a pronunțat doar pe calitatea procesuală pasivă a recurentei din aceste dosar. S-a trimis cauza spre rejudecare doar cu privire la acest aspect, referitor la calitatea procesuală a recurentei. Prin urmare, nu se pune problema autorității de lucru judecat, cât timp excepția respectivă a fost analizată de instanța de fond, iar ulterior instanța de prim control judiciar a reanalizat-o în cadrul apelului și a admis-o ca întemeiată. Nu a fost soluționată de două ori aceiași excepție în cadrul aceleiași instanțe, pentru a se pune problema unei autorități de lucru judecat. În ceea ce privește celălalt motiv de recurs, referitor la greșita compunere a completului de judecată, își menține părerea în sensul că recurenții ar fi putut formula o cerere de recuzare și neformulând această cerere de recuzare a magistratului respectiv, în mod tacit partea a fost implicit de acord ca acesta să soluționeze cauza. Consideră că intimata a acceptat în mod tacit succesiunea, așa cum a reținut și tribunalul în sensul că a făcut acte de acceptare tacită locuind în acel imobil ce i-a fost lăsat de către tată prin testament. a se respinge recursul declarat de pârâta și a se anula ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanții, și, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Depun e la dosar chitanțele nr.-/15.09.2008 și nr.-/13.10.2008 în sumă de câte 500 lei și respectiv 800, lei reprezentând onorariu avocat.
-. în replică, arată că, și excepția lipsei de interes a fost invocată doar la instanța de fond care a judecat prima dată, după care nici în motivele de apel și nici în recurs nu s-a mai invocat.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise. După deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 7514/ 19.06.2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -a dispus:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei -, respingând acțiunea în contradictoriu cu aceasta.
Admite acțiunea formulată de reclamanții, prin procurator din I, - și, în contradictoriu cu pârâtele, - și și, în consecință:
Constată nulitatea absolută a certificatului de moștenitor autentificat sub nr. 2062/11.10.1994, noul înscris urmând a conferi calitate de succesori reclamanților de mai sus și pârâtelor.
Constată că au calitate de moștenitori legali - fiice și nepoți de fiu decedat - după defuncții, decedată la 11.07.1979 și, decedat la 08.01.1992 următorii:
-, - și, în calitate de nepoți de fiu decedat, toți cu cota de ;
-, - și, în calitate de fiice, toate cu o cotă succesorală de fiecare.
Constată că masa succesorală rămasă se compune dintr-o suprafață de teren de 250. p, pe care se află amplasată o casă de locuit compusă din cameră și bucătărie.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a formula prezenta acțiune, instanța consideră că dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind termenul general de prescripție nu sunt aplicabile în cauză, cererea vizând constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, acțiune care este imprescriptibilă; urmează să respingă excepția.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei -, instanța o consideră întemeiată întrucât aceasta este străină de succesiunea socrilor săi, nefiind în nici un grad de rudenie cu aceasta.
În privința fondului cauzei deduse judecății, instanța reține următoarele:
Prin certificatul de moștenitor nr. 2062/1994 s-a conferit calitate de moștenitoare a defuncților și doar pârâtei.
S-a reținut că pârâtele și () - sunt renunțătoare.
Cu toate acestea, notarul care a eliberat certificatul de moștenitor nu a luat în considerare că cei doi defuncți sus arătați au avut patru copii și anume pârâtele din prezenta cauză și defunctul. Acesta din urmă este moștenit legal de copiii săi, și, reclamanți.
Totodată, după apariția Legii nr. 18/1991, pârâtele și - au acceptat tacit moștenirea prin exercitarea dreptului de proprietate pentru terenul ce s-ar fi cuvenit autorilor lor conform Legii nr. 18/1991.
În atare situație, instanța consideră că moștenirea legală se deferă pe patru părți, câte una pentru fiecare copil al defuncților, cu mențiunea că pătrimea cuvenită reclamanților se împarte între aceștia.
Raportat la așa-zisa cerere de partaj, instanța urmează să o califice în funcție de cererile și precizările părților, de probele pe care acestea le-au formulat.
Astfel, instanța consideră că reclamanții s-au referit la refacerea cotelor ce li se cuvin moștenitorilor, eronat înscrise în certificatul de moștenitor, nefiind propriu-zis o cerere de partaj.
Acest aspect rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat probe specifice partajului de bunuri, constând în expertiză ori proba testimonială pentru stabilirea valorii bunurilor ori pentru stabilirea unor loturi.
Va constata că masa succesorală este de fapt cea care se regăsește în certificatul de moștenitor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta.
Prin decizia civilă nr. 189 din 12 martie 2008 a Tribunalului Iași s-a admis apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 7514/ 19.06.2007, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
S-a admis excepția lipsei de interes legitim în promovarea acțiunii invocată de pârâta.
S-a respins, ca fiind lipsită de interes, acțiunea formulată de reclamanții, - și în contradictoriu cu pârâtele, - și.
A fost păstrat restul dispozițiilor sentinței atacate ce nu contravin prezentei decizii.
Au fost obligați intimații la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, către acesta (onorariu avocat din oficiu, în baza delegației nr. 9974/ 20.11.2007 emisă de Baroul Iași ).
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Excepția prescripției dreptului apelantei de opțiune succesorală, respectiv de a accepta legatul invocată de intimatul este neîntemeiat.
Aceasta deoarece pârâta și- manifestat intenția de a accepta legatul instituit în favoarea sa de defunct, și a săvârșit fapte de natură a crea convingerea instanței că a intenționat să accepte pur și simplu moștenirea.
Este întemeiată excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii invocată de pârâta - apelantă, atât la fond, cât și în apel.
Una din condițiile de executare a acțiunii civile nu este îndeplinită, respectiv folosul practic invocat de cel ce introduce cererea.
În cauză cerința interesului nu este îndeplinită în condițiile în care pârâtele - și au renunțat în mod expres la succesiunea defuncților și, astfel cum atestă declarațiile acestora de renunțare date la 20 septembrie 1999.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, și.
Prin cererea de recurs recurenții critică decizia tribunalului ca fiind nelegală, invocând nelegala invocare a excepției lipsei de interes prin încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare:
- în concret se susține că instanța nu a invocat și nu a pus în discuția părților anterior pronunțării excepția lipsei de intere;
- instanța se pronunță în altă excepție decât cea invocată de părți.
Astfel recurenții au invocat excepția prescrierii dreptului de accepta legatul.
Recurenților, li s-a pus în vedere să timbreze cererea de recurs cu suma de 1.823,60 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Recurenții au timbrat parțial cererea de recurs și au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, cerere ce le-a fost respinsă prin încheierea pronunțată la 12 noiembrie 2008.
Drept urmare aveau obligația să plătească diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.823,60 lei.
Aceștia nu s-au conformat acestei obligații de plată astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
Drept urmare, cererea de recurs formulată de recurenții, și se va anula ca insuficient timbrată.
Deoarece recursul se soluționează pe o excepție criticile formulate de aceștia nu mai pot fi invocate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta pentru următoarele motive:
- instanța a încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare. Aceasta deoarece excepția lipsei de interes nu a fost invocată de nici una din părți și nici de instanță.
Neinvocarea și nepunerea în discuția părților, anterior pronunțării, a unei excepții duce la nulitatea hotărârii pronunțate.
Deși părțile au invocat excepția prescripției dreptului de acceptare a legatului, instanța respinge această excepție cu motivarea ce ar fi oferit-o pentru excepția prescrierii dreptului de acceptare a succesiunii legale.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a pronunțat o soluție legală raportat la dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Or, pârâta - apelantă, prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond, a invocat excepția interesului în promovarea acțiunii reclamantei, motivat de împrejurarea că persoanele chemate în judecată ca și parte fie au renunțat la succesiunea autorilor săi, fie nu și-au manifestat voința de acceptare a succesiunii.
Întâmpinarea depusă în dosarul nr. 4105/2005 al Judecătoriei Iași este un act procedural înmânat tuturor părților din proces inclusiv recurentei pârâtei.
Această excepție, în afara faptului că a fost invocată prin întâmpinare, a și fost pusă în discuția nemijlocită a părților în sentința publică 20 iunie 2005, fapt consemnat în încheierea de ședință întocmită la acel termen.
În aceste condiții, în mod corect instanța de apel raportat la art. 137 Cod procedură civilă avut în vedere la soluționarea cauzei această excepție.
Astfel pârâta-recurentă a renunțat expres la succesiunea autorilor săi, și, astfel cum atestă încheierea de autentificare nr. 26994 din 20 septembrie 2004.
Reclamanții au solicitat prin acțiunea introductivă constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 2062/1994 din 11 octombrie 1994 eliberat de pe urma defuncților și, solicitând să li se recunoască și reclamantelor calitatea de moștenitori legali ai defuncților, acțiunea formulată și în contradictoriu cu, care renunțase în mod expres la averea defuncților, astfel că prin voința sa a devenit străină de această succesiune.
În aceste condiții reclamanții nu mai justifică interesul în promovarea acțiunii față de recurenta, deoarece cum corect a reținut instanța de apel reclamanții nu pot obține nici un folos personal și direct în promovarea acțiunii față de această pârâtă.
În acest context invocarea excepției prescripției dreptului de a accepta legatul nu prezintă interes în a fi susținută de pârâta, care a renunțat la succesiunea autorilor săi.
Drept urmare toate criticile fiind nefondate, urmează ca recursul formulat de să fie respins, iar recursul formulat de, și să fie anulat ca insuficient timbrat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat recursul formulat de reclamanții, - și împotriva deciziei civile nr. 189 din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Respinge recursul formulat de pârâta împotriva aceleiași decizii civile.
Obligă recurenții să plătească intimatei, suma de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex. / 18.12.2008
Tribunalul Iași - jud., jud.
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Adriana Elena Andronic, Georgeta
