Anulare act. Decizia 467/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 467
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul și intervenientul împotriva deciziei civile nr. 2971 din data de 24 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant personal și asistat de avocat, intervenientul, reprezentat de același avocat și intimații pârâți, reprezentați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul a fost formulat împotriva unei decizii irevocabile, după care;
Instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția de admisibilitate a recursului formulat de reclamantul și intervenientul, în raport de dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă, având în vedere că recursul este declarat împotriva unei decizii irevocabile pronunțată de Tribunalul Gorj ca instanță de recurs.
Avocat pentru recurentul reclamant și intervenientul, a arătat că recursul formulat în cauză este admisibil, întrucât Tribunalul Gorj în mod greșit a soluționat cauza ca instanță de recurs, calea de atac împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond fiind apelul și nu recursul, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare cumpărare, nu intră în categoria litigiilor evaluabile în bani.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.
Avocat pentru intimații pârâți și a pus concluzii de respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentinta civila nr. 1240 din 22.02.2007 pronuntata de Judecatoria Tg. J in dosarul nr- a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamantul impotriva paratilor si si in contradictoriu cu intervenientul accesoriu.
A fost respinsa cererea de interventie formulata de intervenientul in interesul reclamantului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca la data de 07.04.2005 s-a incheiat intre, pe de o pate si, pe de alta parte un contract de imprumut autentificat sub nr. 2452/2005, prin care primul il imprumuta pe cel de-al doilea cu suma de 1.872.000.000 lei, echivalentul a 52.000 eurola cursul de referinta din acel moment, stipulandu-se obligatia imprumutatului de a restitui debitul in 6 luni.
Dupa acest moment, la data de 28 noiembrie 2005, au fost autentificate declaratia lui, prin care acesta a confirmat ca a primit de la suma de bani imprumutata prin contractul nr. 2452/2005 si contractul de vanzare-cumparare incheiat intre reclamantul, pe de o parte si paratii, pe de alta parte, prin care primul transmitea acestora din urma imobilul casa de locuit si teren in suprafata de 570 mp situat in Tg. J,-, jud. G pentru suma de 75.000 lei. S-a consemnat, totodata, ca vanzatorul a primit integral banii de la cumparator si aceste bunuri sunt grevate de o ipoteca in valoare de 68.000 lei in favoarea SC SA si alta in valoare de 187.000 lei in favoarea paratului.
Ca in speta nu s-a probat in niciun fel eroarea reclamantului cu privire la aspectul că a incheiat un contract de imprumut, actul autentic făcând dovada deplina pana la inscrierea in fals, iar in ceea ce privetse pretul vanzarii, acesta nu este nici neserios, nici nereal, suma de 75.000 lei stipulata in contract nefiind o suma derizorie in sensul prevazut de art. 1303.civ.
Cu privire la cauza de nulitate decurgand din viciile de consimtamant, definite de art. 953.civ. s-a considerat ca nu pot fi retinute dispozitiile art. 961.civ. stabilind in aceasta situatie nulitatea relativa a actului si nici nu au fost probate aspectele care ar fi caracterizat eroarea, violenta sau dolul exercitate asupra sa.
A mai retinut instanta de fond ca reclamantul si intervenientul au enumerat in cuprinsul cererii principale si a cererii de interventie serie de motive de nulitate absoluta sau relativa, precum si cauze de inopozabilitate a contractului de vanzare-cumparare, motive care nu sunt intemeiate.
Impotriva sentintei au declarat recurs reclamantul si intervenientul, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
Au aratat ca instanta de fond a aplicat in mod eronat prevederile art. 1191.civ. prejudiciindu-i cu privire la administrarea probei testimoniale. In acest sens, au precizat ca la termenul din 12.10.2006 s-a dispus audierea notarului care a autentificat actul in litigiu, pentru ca ulterior acesta sa nu mai fie audiat, nota de relatii avand un caracter extrajudiciar.
Intervenientul a aratat ca, fiind tert fata de conventia partilor, se poate folosi de orice mijloc de proba in ceea ce priveste actul nr. 7548/2005, nefiindu-i opozabil si, pentru a-l combate, trebuia sa i se admita inclusiv proba cu martori.
Că, prevederile art. 119 alin. 2.civ. nu se aplica atunci cand se solicita a se demonstra cu martori frauda, dolul, cauza ilicita, existenta unui viciu de consimtamant la momentul incheierii contractului, frauda la lege, adica tot cee ce poate poate duce la nulitatea unei conventii.
O alta critica a vizat incalcarea dispozitiilor art. 225.civ.Cod Penal, sustinandu-se ca, desi s-a dispus citarea paratului la interogatoriu, fiind acordate mai multe termene de judecata, acesta nu s-a prezentat, iar refuzul paratului de a se prezenta nu a fost interpretat ca o marturisire sau ca un inceput de dovada in folosul partii potrivnice.
Recurentii au sustinut incalcarea dreptului la aparare, a unor norme cu caracter constitutional, a prevederilor art. 129.civ.Cod Penal privind obligatia judecatorilor de a starui in aflarea adevarului prin aplicarea corecta a legii si ca, mergand pe logica din considerentele sentintei, ar insemna ca orice consemnare dintr-un inscris referitor la conventia partilor sa nu poata conduce niciodata la nulitatea actului pentru ca partea interesata in mentinerea inscrisului s-ar opune la administrarea oricarei probe.
Recurentii au mai sustinut schimbarea de catre prima instanta a intelesului cauzei deduse judecatii, avand in vedere ca prin actul contestat au fost incalcate dispozitiile OG nr. 12/1998 si Normele Metodologice nr. 443/1999, prin actul public stabilindu-se un pret cu mult mai mic decat cel real.
Prin decizia civila nr. 1722 din 25 iunie 2007 pronuntata in dosarul nr-, Tribunalul Gorja admis recursul, a casat sentinta judecatoriei si a trimis cauza pentru rejudecare aceleiasi instante.
Instanta de recurs a retinut ca reclamantul a solicitat constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 7548 din 28 noiembrie 2005, pe considerentul incalcarii prevederilor art. 948, 950, 960, 968.civ.
In interesul reclamantului a formulat cerere de interventie, cererea acestuia fiind intemeiata pe prevederile art. 49 - 56.civ.Cod Penal raportat la cele ale art. 948 si urm. civ.
La termenul din 12.10.2006, conform incheierii de sedinta, instanta a incuviintat audierea ca martor a notarului care a autentificat contractul de vanzare-cumparare a carui nulitate s-a solicitat, audiere care a fost ulterior inlocuita printr-o nota de relatii.
Or, tocmai pentru stabilirea circumstantelor in care s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare si pentru verificarea aspectelor pe care notarul, in calitate de functionar public, le-a constatat, pentru verificarea aspectelor extrinseci actului juridic solicitat se impunea administrarea probei admise in sensul audierii nemijlocite.
De asemenea, a fost incuviintata si proba cu interogatoriul paratului, care a fost citat la mai multe termene de judecata, insa nu s-a prezentat pentru a-si exprima pozitia sa in legatura actiunea relamantului. Instanta a retinut ca, in situatia in care reclamntul aprecia ca proba indispensabila solutionarii cauzei interogatoriul paratului, trebuia sa procedeze conform art. 223.civ.Cod Penal, care stabileste modalitatea de administrare a probei cu interogatoriul partii aflate in strainatate, insa reclmantul nu a solicitat aceasta.
Or, in virtutea prevederilor art. 129 pct. 4 si 5.civ.Cod Penal, trebuia pusa in dezbaterea partilor orice imprejurari de fapt si de drept, existand indatorirea de a starui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si aplicarea corecta a legii.
Totodata, instanta de fond nu a facut niciun fel de probatoriu in legatura cu sustinerile recurentilor privitoare la dispozitiile OG nr. 12/1998 si a Normelor metodologice 443/1999 ( art. 21) pentru a verifica in ce masura declaratia autentificata sub nr. 7546/2005 coroborata cu contractul de vanzare-cumparare nr. 7548/2005, ambele incheiate in aceeasi zi si contractul de imprumut nr. 2452/2005 se incadreaza in dispozitiile actelor normative precizate si, in caz afirmativ, care sunt consecintele acestei situatii juridice.
Impotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantul si intervenientul, criticand-o pentru nelegalitate sub aspectul gresitei alcatuiri a instantei, care a calificat si solutionat calea de atac formulata impotriva sentintei judecatoriei ca fiind recurs si nu apel.
Sub acest aspect, recurentii au sustinut ca actiunea in constatarea nulitatii absolute a unui act de vanzare-cumparare nu se incadreaza in categoria litigiilor evaluabile in bani, la care se refera art. 282/1 civ.
Cod PenalPe de alta parte, chiar daca s-ar fi avut in vedere valoarea, aceasta depaseste suma de 100.000 lei, aspect retinut in mod indirect de catre prima instanta in considerentele sentintei, in care se arata ca pretul este completat cu valoarea celor doua ipoteci care grevau imobilul la data de 18.11.2005, reprezentate de suma de 68.000 lei in favoarea SC SA si 187.200 lei in favoarea cumparatorului.
Prin decizia civilă 1374/2007 a Curții de Apel Craiovas -a respins acest recurs ca inadmisibil, reținându-se că tribunalul a fost legal investit ca instanță de recurs în raport de valoarea obiectului cauzei de sub 100.000 lei. Pronunțând astfel ca instanță de recurs o hotărâre irevocabilă, recursul formulat de reclamantul și intervenientul este inadmisibil.
În această situație decizia de casare cu trimitere a tribunalului a rămas legală și valabilă, iar judecătoria a reluat dezbaterea cauzei conform indicațiilor deciziei de casare.
Rejudecând așadar cauza Judecătoria Tg. J prin sentința civilă nr. 3309/2008 a dispus respingerea acțiunii în nulitate absolută formulată de reclamantul și cerere de intervenție accesorie formulată de reținându-se că în cauză nu a fost identificat sau dovedit nici un motiv de nulitate absolută a contractului autentic atacat.
Tribunalul judecând din nou recursul reclamanților a dispus prin decizia civilă nr. 2971/20098 respingerea lui ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri irevocabile, au formulat un nou recurs recurenții și solicitând casarea ei ca nelegală și trimiterea cauzei pentru rejudecare la tribunal ca instanță de apel, susținând că în raport de valoarea obiectului cauzei, tribunalul nu putea judeca decât ca instanță de apel cu recurs la Curtea de Apel.
Tribunalul a fost legal investit ca instanță de recurs.
Prin decizia civilă nr. 1344/2007 a Curții de Apel Craiova, s-a stabilit în mod irevocabil și sub autoritate de lucru judecat că obiectul cererii reclamantului este de sub 100.000 lei și că în această situație tribunalul a soluționat legal cauza ca instanță de recurs.
Cum tribunalul a casat cu trimitere pentru rejudecare, iar cauza s-a reluat conform indicațiilor deciziei de casare, judecătoria a soluționat din nou pe fond, iar împotriva acestei hotărâri se putea promova numai un nou recurs.
În atare situație, formularea din nou a unui recurs împotriva deciziei de recurs pronunțate de tribunal, este din nou inadmisibil. Atât timp cât într-o primă fază Curtea de Apel a stabilit irevocabil că în raport de valoarea obiectului cauza se judecă conform art. 281/1 cod pr.civ. în ultimă instanță la tribunal, reclamanții nu mai pot în acee3ași cauză și pentru același obiect să reia dezbaterile legate de competența după valoare.
De altfel, conținutul contractului ce formează obiectul cauzei este cât se poate de clar, valoarea lui fiind de 75.000 lei.
În atare situație, recursul reclamanților recurenți este inadmisibil, motiv pentru care Curtea va dispune respingerea lui.
În baza art. 274 cod pr.civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimaților pârâți suma de 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamantul și intervenientul împotriva deciziei civile nr. 2971 din data de 24 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți și .
Obligă recurenții să plătească intimaților pârâți și suma de 1500 lei reprezentând cheltuielilor de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
2 ex/10.04.2009
Tehn.red.
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
