Anulare act. Decizia 482/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 482
Ședința publică de la 26 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER:
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.321 din 05 mai 2008 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect constatare nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.129/18.01.2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru recurenta, av. pentru intimata și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Nefiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată se dă cuvântul părților referitor la excepția invocată privind admisibilitatea recursului.
-. arată că s-a invocat inadmisibilitatea recursului motivat, în primul rând pe existența deciziei nr.32/2008 a ÎCCJ și care califică cererile privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare va fiind patrimoniale. a se observa că, din informațiile deținute, această decizie nu a fost publicată în Monitorul Oficial, nu a fost nici redactată și în aceste condiții nu pot fi aplicabile aceste dispoziții. Chiar dacă ar fi fost publicată o asemenea decizie, cere a se avea în vedere faptul că apelul a fost soluționat înainte de pronunțarea acestei decizii și în aceste condiții aplicându-se pe viitor aceste dispoziții, recursul este admisibil pentru că, în condițiile în care se va admite admisibilitatea acestei căi de atac s-ar lipsi partea de o cale de atac. Nu se poate califica apelul hotărât, competența tribunalului ca și instanță de apel, ca fiind recurs. Raportat și la dispozițiile art.282 Cod procedură civilă, text invocat prin încheierea de la termenul din 12.11.2008, cere a se observa că în calea de atac formulată în fața tribunalului, tribunalul putea să pună în discuție această cale de atac și să o califice de la sine ca fiind recurs. Recurenta nu avea nici o calitate și nu avea practic nici un interes să califice căile de atac. Consideră calea de atac a recursului ca admisibilă.
-. a invocat această excepție a inadmisibilității recursului potrivit textelor de lege care le-a indicat în întâmpinare, cu referire la art. 282 Cod procedură civilă, având în vedere caracterul patrimonial al acestei acțiuni cu care a fost învestită instanța de fond, iar în ceea ce privește decizia nr.32, aceasta a fost pronunțată la data de 09.06.2008 și este publicată pe site-ul ÎCCJ. admiterea acestei excepții a inadmisibilității, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr.-/10.11.2008 în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat.
-. depune la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea excepției și admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței ce o va depune la dosar până la sfârșitul ședinței de judecată.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.14621 din 10 decembrie 2007 Judecătoriei Iașis -a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă în contradictor cu pârâta-reclamantă și.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.129/18 ianuarie 2000. S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă în contradictor cu reclamanta-pârâtă. S-a dispus restabilirea în situația anterioară a pârâtei-reclamante prin restituirea sumei de 525,00 lei reprezentând cota de 50% din prețul achitat, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, de către reclamanta-pârâtă și pârâtul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta-reclamantă, apel care a fost admis prin decizia civilă nr.321 din 5 mai 2008 Tribunalului Iași, care a schimbat în tot sentința 14.621/2007, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și în consecință a respins acțiunea civilă formulată de aceasta în contradictor cu și.
S-a respins totodată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă în contradictor cu reclamanta-pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut:
Apelanta a avut calitatea de parte la judecata în primă instanță atât în cererea principală, formulată de reclamanta și având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de, decedat ulterior, cu pârâta și soțul ei, precum și în cererea reconvențională, formulată în subsidiar, pentru cazul admiterii cererii principale.
Prin urmare, este titulara dreptului de apel împotriva sentinței cu privire la soluția dată ambelor cereri, excepția lipsei de interes invocată de intimatul fiind neîntemeiată și urmând a se respinge.
Cât privește motivul propriu-zis de apel, el se vădește fondat.
Apelanta a invocat în cursul primei judecăți, prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar prin încheierea de ședință din 10.09.2007 prima instanță a respins această excepție, reținând că nulitatea absolută a unui act juridic poate fi invocată de oricine are interes, iar în speță interesul reclamantei este dat de calitatea de moștenitor pe care a invocat-
Tribunalul reține că reclamanta a invocat în cererea introductivă calitatea sa de succesibil al vânzătorului, iar nu pe cea de moștenitor.
ai personalității părților decedate pot fi doar moștenitorii acestora, iar din probele cauzei nu rezultă că reclamanta a dobândit această calitate în raport de (sarcina probei revenindu-i, potrivit art. 1169 cod civil și 129 Cod procedură civilă).
Reclamanta este terț față de act și nu rezultă ce folos practic i-ar aduce în prezent desființarea lui, astfel încât nu justifică un interes legitim, direct, actual de a contesta contractul în discuție și, prin urmare, nu se legitimează procesual activ, excepția invocată de apelanta-pârâtă fiind întemeiată.
Reclamanta-pârâtă () a formulat recurs împotriva deciziei tribunalului, pe care o consideră netemeinică și nelegală, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă iar în fapt următoarele:
- instanța de apel a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive străine de natura cauzei, interpretând în mod greșit actul dedus judecății și aplicând greșit legea. Articolul 1306 Cod civil, arată recurenta, nu a fost respectat de cei care au încheiat contractul a cărui nulitate s-a solicitat, respectiv actul a fost încheiat în frauda legii și este lovit de nulitate absolută.
- s-a încălcat principiul restitutio in integrum, care consacră excepția "nimănui nu-i este îngăduit a se prevala de propria turpitudine ori imoralitate pentru a obține protecția unui drept;
- eronat s-a reținut excepția lipsei calității procesuale active, susține reclamanta-recurentă, atât timp cât este dovedit în cauză că este descendenta directă a autorului său și că în calitatea sa de terț a justificat atât interesul legitim cât și folosul practic.
Prioritar se reține că recursul este inadmisibil raportat la dispozițiile art.2821și 299 Cod procedură civilă, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta-recurentă a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.129 din 18 ianuarie 2000 la. -, iar în subsidiar recunoașterea sa cu drept de proprietate indiviză asupra imobilului prevăzut în contract, situat în I,- bis.
Din conținutul contractului de vânzare-cumpărare 129/18 ianuarie 2000, rezultă că în calitate de vânzător și soții și în calitate de cumpărători primul a vândut iar secunzii au cumpărat imobilul situat în I,- bis, cu prețul de 10.500.000 lei (ROL).
Potrivit art.2821Cod procedură civilă nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 RON (1 miliard ROL).
În litigiul de față acțiunea reclamantei-recurente cu capăt principal de cerere constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.129/18 ianuarie 2000 este una patrimonială, a cărei valoare este de 10.500.000 ROL (1050 RON).
Judecătoria a soluționat cauza în primă instanță, sentința fiind supusă căilor de atac prevăzute de art.2821Cod procedură civilă, respectiv doar recurs.
Părțile au dreptul de a exercita căile de atac în condițiile și modalitățile prevăzute de lege, conform principiului legalității.
În cauză părțile au exercitat calea de atac împotriva hotărârii judecătoriei, calificată atât de părți cât și de instanță drept apel și nu recurs, așa cum prevăd dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
La stabilirea competenței materiale după valoare în cadrul procesual al acțiunilor în nulitatea unui contract, trebuie avut în vedere prețul consemnat în contract, deoarece acesta constituie singurul element de apreciere de natură obiectivă.
Așa fiind rezultă că acțiunea dedusă judecății se încadrează în categoria acțiunilor la care se referă art.2821Cod procedură civilă, fapt pentru care sentința civilă nr.14621/2007 a Judecătoriei Iași era susceptibilă de a fi atacată numai cu recurs.
Legalitatea și temeinicia acestei sentințe au fost analizate și verificate de Tribunalul Iași prin decizia civilă 321 din 5 mai 2008.
Potrivit art.2821Cod procedură civilă Curtea nu mai are nici un fel de competență materială de a verifica hotărârile din cauza de față. Nu prezintă relevanță juridică faptul că, din eroare, tribunalul a calificat și soluționat calea de atac declarată împotriva sentinței 14621/2007 ca apel în loc de recurs.
Natura căii de atac ce poate fi declarată împotriva unei hotărâri judecătorești este prevăzută de lege, nu este acordată de instanță.
Calificarea greșită de tribunal a căii de atac ca fiind apel, iar nu recurs, nu poate avea drept consecință încălcarea normei imperative din art.2821Cod procedură civilă, respectiv crearea aleatorie și artificială a celui de-al treilea grad de jurisdicție în litigiile pentru care legiuitorul a prevăzut doar două asemenea grade.
Neavând competență materială în astfel de litigii, Curtea nu poate verifica aspectele invocate de reclamanta-recurentă, recursul fiind inadmisibil.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.321 din 5.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
-
10.XII.2008.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Adriana Elena Andronic, Elena
