Anulare act. Decizia 491/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.491
Ședința publică din data de 8 Mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantele și, ambele domiciliate în B,-, jud.B, împotriva deciziei civile nr.61 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii domiciliați în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele reclamante asistată de avocat G și - reprezentată de același avocat, lipsind intimații pârâți și.
Procedura îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 6,00 lei potrivit chitanței nr.-/08.05.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimații pârâți au despus la dosar concluzii scrise.
Avocat G având cuvântul pentru recurentele reclamante declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentelor în susținerea recursului.
Avocat G având cuvântul pentru recurentele reclamante susține oral motivele de recurs, arătând în esență că decizia atacată este nelegală.
Astfel, arată că primul act de vânzare-cumpărare este un act fraudulos și îndeplinește toate condițiile simulației, așa cum s-a demonstrat cu probatoriile administrate în cauză.
Totodată arată că au fost încălcate dispozițiile art.966 și 968 cod civil, întrucât actul de vânzare-cumpărare în discuție s-a întemeiat pe o cauză ilicită și nu putea să-și producă efectele.
Mai mult, arată că tribunalul nu a respectat întocmai obligațiile stabilite de C prin decizia de trimitere.
Solicită, în principal admiterea recursului, modificarea hotărârilor și pefond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar solicită casarea deciziei și trimieterea cauzei spre rejudecare pentru a se respecta dispozițiile stabilite de
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.4812/2006 la Judecătoria Buzău, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții și, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2503 din 13.08.2002, precum și contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1831 din 30.07.2003.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că împreună cu soțul său, în prezent decedat, a vândut sorei și respectiv cumnatului său, pârâții din prezenta cauză, casa și anexele situate în B, - cu clauză de uzufruct viager, imobilul rămânând în stăpânirea lor.
A mai arătat reclamanta că după decesul soțului său, sora și cumnatul au înstrăinat, la rândul lor, în anul 2003, fără știința sa, imobilul în litigiu, fiului și respectiv norei acestora.
A învederat reclamanta că actele sunt lovite de nulitate absolută întrucât, primii dobânditori au avut doar nuda proprietate, iar întreținerea este o condiție ilicită care de fapt nu s-a pus în practică.
Pârâții au formulat, în termen legal, întâmpinare, invocând excepția autorității de lucru judecat, arătând că, printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă privind rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr.1831/2003.
Pe fond, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, arătând, în esență, că la întocmirea contractelor de vânzare-cumpărare au fost respectate toate condițiile de formă și fond, vânzătorii înstrăinând ceea ce au cumpărat, respectiv nuda proprietate cu respectarea uzufructului viager.
După analizarea materialului probator administrat în cauză Judecătoria Buzăua pronunțat, la 20 noiembrie 2006, sentința civilă nr.5722 prin care a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
În esență, s-a reținut că din actele dosarului a rezultat că încheierea celor două contracte de vânzare-cumpărare a căror nulitate s-a solicitat, s-a făcut cu respectarea condițiilor de fond și formă, astfel încât, în speță, nu sunt incidente disp. art.966 și 968 cod civil.
Împotriva acestei hotărâri declarat apel reclamanta.
În dezvoltarea motivelor de apel aceasta a arătat, în esență, că soțul său, la încheierea primului contract, se găsea într-o stare avansată de boală, iar sora și cumnatul său i-au convins că este bine să încheie actul întrucât fiica lor adoptivă i-ar lăsa pradă lipsurilor și nevoilor, că la semnarea actului au fost într- confuzie totală, că prețul a fost unul ridicol și neserios și că acesta nu s-a plătit în realitate, situație ce duce la nulitatea absolută, în conformitate cu art.6 alin.2 și art.17 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.618/1996 și nr.OG12/1998 și, deși actul a fost încheiat în fața unui notar public, este un act simulat.După vânzarea imobilului s-a comportat ca un real proprietar al imobilului, făcându-i unele îmbunătățiri.
A mai arătat apelanta că pretinsa întreținere stipulată în cel de-al doilea act de vânzare-cumpărare este una nelegitimă deoarece nu a fost pusă în practică, iar vânzarea a fost una frauduloasă, pârâtul fiind de acord la un moment dat cu rezilierea actului.
Prin decizia civilă nr.129 din 13 aprilie 2007, Tribunalul Buzăua respins apelul ca neîntemeiat, cu motivarea că motivele de nulitate nu se regăsesc în cauză.
Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei Tribunalului Buzău, pe care a casat- și a trimis-o spre rejudecare la instanța de apel, întrucât, nefiind motivată, aceasta echivalează cu necercetarea fondului pricinii.
Cauza fost reînregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-.
La data de 15.02.2008 -, în calitate de moștenitoare a defunctului, a precizat că își însușește acțiunea și apelul mamei sale, cerere apreciată de tribunal ca o cerere în interesul altei persoane și care a fost admisă în principiu în baza art.52 alin.1 pr.civilă.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr.61/21.02.2008, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta și a respins și cererea de intervenție formulată de -, fiind obligată apelanta, către intimați, la 500 lei cheltuieli de judecată, reținând următoarele considerente:
Potrivit art.1169 cod civil cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, or, în speță, reclamanta nu a făcut dovada că atât ea, cât și soțul său, au fost induși în eroare de către și la încheierea actului de vânzare cumpărare nr.1831 din 30.07.2003, iar această situație, cât și starea de confuzie pe care o invocă reclamanta în motivele de apel, ar fi putut reprezenta o nulitate relativă, care putea fi cerută în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 și nu reprezintă o nulitate absolută.
Se mai arată că existența unui act fictiv deoarece la încheierea actului de vânzare-cumpărare sus-menționat nu s-ar fi plătit prețul, este contrazisă de recunoașterea vânzătorilor în contract unde arată că "prețul pretins de noi cumpărătorilor, de 100.000.000 (o sută milioane lei), preț pe care l-am primit azi data autentificării". În aplicarea art.1171 cod civil mențiunile cuprinse în înscrisul autentic referitoare la faptele materiale săvârșite de agentul instrumentator - în speță notarul public-sau cele petrecute în fața sa și constatate de către acesta prin propriile simțuri, în timp ce se află în exercițiul funcțiunii și în limitele competenței sale, nu pot fi înlăturate decât prin înscrierea în fals.
Instanța de apel a apreciat că mențiunile făcute numai pe baza declarațiilor părților, cu referire în cauză la plata prețului anterior semnării contractului în formă autentică, fără a fi verificate personal de notar, sunt prezumate a fi autentice până la proba contrară. Eroarea cu privire la natura actului încheiat este, eventual, un motiv de nulitate relativă și nu absolută.
Susținerea că prețul a fost neserios, prin încălcarea dispozițiilor art.1303 Cod Civil, s-a reținut că este neîntemeiată deoarece, în sensul legii, prețul fiind o condiție de validitate a unei vânzări-cumpărări, trebuie să fie determinat în înscris, într-o cifră care nu se apreciază în funcție de factori extrinseci voinței părților contractante, cum ar fi cursul pieții, valoarea reală de circulație etc. prețul fiind neserios numai în ipoteza în care el este astfel exprimat, încât nu poate fi considerat ca existent.
De asemenea, s-a mai arătat că vilitatea prețului (deci un preț mai mic, care nu reprezintă echivalentul valoric al lucrului vândut) nu afectează validitatea convenției, un astfel de preț neputând fi considerat neserios. Dacă prețul stabilit este inferior valorii propriu-zise a obiectului vândut nu înseamnă că prețul este neserios, la stabilirea prețului putând fi avute în vedere și alte criterii.
Potrivit art.6 alin.1 și 2 din nr.OG12/1998, este nulă vânzarea prin care părțile se înțeleg, printr-un act secret, să se plătească un preț mai mare decât cel care se declară în actul autentic, iar nulitatea prevăzută la alin.(1) se extinde atât asupra actului secret, cât și asupra actului autentic. Nefiind dovedită existența actului secret și a unui alt preț decât cel înscris în contract, nu poate fi vorba de o nulitatea absolută. Faptul că și au stipulat în contractul de vânzare-cumpărare nr.2503 din 13.08.2003 obligația noilor cumpărători să dea întreținere reclamantei, această situație nu dovedește că primul act a fost simulat.
S-a mai arătat că existența unui contract de vânzare serios încheiat între părți, îl reprezintă și faptul că fiul cumpărătorilor, deși stătea în casa reclamantei după încheierea primului act, plătea chirie acesteia ca să nu se invoce că nu i se respectă dreptul de uzufruct de către cumpărători, situație recunoscută de apelantă chiar în motivele de apel. Chiar dacă pârâții intimați nu au respectat clauzele inserate în cel de-al doilea contract, aceasta nu constituie o cauză de nulitate întrucât reclamanta nu este parte în acesta și nu îi este opozabil.
instanța de apel că din declarațiile martorilor audiați în cauză nu reiese că la încheierea celor două acte a existat vreo cauză care să atragă nulitatea absolută a acestora. Chiar dacă pârâtul ar fi fost la un moment dat de acord cu rezilierea actului aceasta nu reprezintă o nulitate.De asemenea, îmbunătățirile aduse casei făcute de reclamantă, nu duc la nulitatea contractului ci la o despăgubire a ei în condițiile legii.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantele și pentru următoarele motive:
O primă critică este că au demonstrat, în toate fazele procesuale, că primul act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2503/2002 este un document fraudulos și chiar dacă nu îndeplinește condițiile simulației, în realitate, are toate elementele acesteia.
Se susține că, din considerentele hotărârii, se înlătură incidența normelor art. 966 și 968 Cod civil, fără să se analizeze și fără să se facă descrierea condițiilor acestor norme legale întrucât actul s- întemeiat pe o cauză ilicită și nu putea să-și producă efectele.
De asemenea, recurentele arată că între motivele lor s-au aflat condiții de nulitate absolută, dar și relativă, ceea ce nu înseamnă că acestea nu se pot interpreta ca un mod de examinare pe ansamblu, a lacunelor care au stat la baza întocmirii actului autentic.
O altă critică este că deși nulitatea prevăzută de art. 17 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.618/1996 și OG nr.12/1998 s-a demonstrat indubitabil, instanța de judecată nu face trimitere la condițiile de validitate față de aceste reglementări, că prețul este ridicol, neserios și neachitat în realitate.
Se consideră de recurente că împotriva lor se interpretează toate prezumțiile care guvernează întocmirea actului autentic, iar dispozițiile art. 1303 Cod Civil sunt interpretate peste datele și voința părților întrucât imobilul a suferit în timp o multitudine de transformări, are o valoare de circulație de cca. 1.000.000 RON, iar ei s-au comportat ca adevărați proprietari, intimații, în perioada când au locuit la ei, au plătit chirie și s-au comportat în consecință.
Se critică decizia tribunalului și pentru faptul că, deși în al doilea contract există condiția unei clauze de întreținere expresă pentru, intimații și nu au prestat niciodată, sub nici o formă, îngrijirea și asistența medicală la care s-au obligat, iar tribunalul conchide că nu există o asemenea obligație întrucât nu este parte în contract.
Intimații nu au formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea recursului, Curtea va reține că acesta este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Se va respinge critica referitoare la faptul că s-a demonstrat în toate fazele procesuale că primul act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2503/2002 este un document fraudulos și că, deși nu îndeplinește condițiile simulației, are elementele acestuia, întrucât recurenții nu au făcut dovada existenței concernului fraudulos la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat.
Susținerea recurentelor că actul s-a întemeiat pe o cauză ilicită, urmează a fi respinsă nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 968 Cod Civil, potrivit cărora "auza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice" și așa cum s-a mai arătat, recurenții nu au dovedit existența cauzei ilicite care să aducă atingere unui interes obștesc.
Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 968 Cod Civil, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 966 Cod Civil, potrivit căruia "obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea niciun efect".
Nu pot fi analizate, pe ansamblu, motivele de nulitate absolută și relative întrucât instanța se pronunță numai pe cererea de chemare în judecată, conform art.129 alin.6 pr.civilă, or, în cauza de față, obiectul cererii este nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare, situație în care, instanța este obligată să se pronunțe dacă există motive de nulitate absolută a contractelor invocate.
Critica întemeiată pe faptul că s-a demonstrat, indubitabil, nulitatea prevăzută de art. 17 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.618/1996 și nr.OG12/1998, iar instanța de judecată nu face trimitere la condițiile de validitate față de aceste reglementări, urmează a fi respinsă întrucât, pe de o parte, nu există Legea nr.618/1996, iar pe de altă parte, nr.OG12/1998 a fost abrogată prin Legea nr.343/2006, începând cu 1 ianuarie 2007.
Mai mult, recurenții nu au făcut dovada că există un act secret prin care intimații s-au înțeles cu vânzătorii imobilului în litigiu să plătească un preț mai mare decât cel declarat în actul autentic, astfel că, nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 1 și 2 din OG12/1998, potrivit cărora "ste nulă vânzarea prin care părțile se înțeleg, printr-un act secret, să se plătească un preț mai mare decât cel care se declară
în actul autentic, iar nulitatea prevăzută la alin. (1) se extinde atât asupra actului secret, cât și asupra actului autentic".
Conform art. 1303 "prețul vânzării trebuie să fie serios și determinat de părți".
În contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat între - și în calitate de vânzători și intimații din prezentul recurs, în calitate de cumpărători, s-a prevăzut că prețul constă în suma de 10.000.000 lei vechi, dar și obligația cumpărătorilor să o întrețină și să o îngrijească pe recurenta.
În schimb, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2503/2002, încheiat între și în calitate de vânzători și - și în calitate de cumpărători, s-a prevăzut că prețul vânzării este de 100.000.000 lei vechi, vânzătorii transmițând nuda proprietate, rezervându-și un drept de uzufruct viager asupra imobilelor vândute.
Din analiza celor două contracte de vânzare-cumpărare mai sus arătate, nu rezultă că există vreun motiv de nulitate absolută a acestora, în condițiile în care, recurenta nu poate să se prevaleze de propria incorectitudine sau imoralitate pentru a obține protecția unui drept, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2503/2002.
Se va respinge și ultima critică, referitoare la faptul că intimații nu au prestat întreținerea prevăzută în contract, din moment ce, obiectul acțiunii este nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare pentru alte motive decât pentru neîndeplinirea obligației de întreținere din contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantele și, ambele domiciliate în B,-, județ B împotriva deciziei civile nr.61 pronunțată la 21 februarie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții și, ambii domiciliați în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 8 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
2 ex/14.05.2008
4812/2006 Judecătoria Buzău
a- Tribunalul Buzău
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
