Anulare act. Decizia 496/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 496
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Mona Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de reclamanta - - P împotriva deciziei civile nr. 835 din 26 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta - " " - P și avocat pentru intimatul,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al zecelea termen de judecată,se solicită judecata în lipsă; s-a atașat fișa de site a dosarului nr- din care rezultă că prin încheierea nr. 7192 din 18 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a respins cererea de strămutare.
La interpelarea instanței,apărătorii recurentei - - P și intimatului arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul cu privire la excepția inadmisibilității recursului raportat la dispozițiile art. 282 indice 1 Cod procedură civilă invocată de intimatul prin cererea aflată la fila 53 dosar.
Avocat pentru intimatul având cuvântul,susține că hotărârea pronunțată de Judecătoria Pașcani se referă la acțiunea în nulitate cu privire la un contract a cărui valoare nu depășește un miliard de lei vechi,astfel încât recursul este inadmisibil. Solicită respingerea recursului ca inadmisibil,cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru intimatul având cuvântul,solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului,având în vedere că în anul 2005 au intervenit modificările în ceea ce privește articolul 282 indice 1 Cod procedură civilă. Acțiunea a fost promovată în anul 2004,înainte de modificările aduse articolului 282 indice 1 Cod procedură civilă,astfel încât nu îi sunt aplicabile noile dispoziții intervenite în anul 2005.
Apărătorul susține de asemenea că obiectul principal al acțiunii este constatarea nulității contractului de ipotecă,capăt de cerere ce nu este evaluabil în bani,iar capătul de cerere ce are ca obiect constatarea nulității contractului de garanție imobiliară nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 282 Cod procedură civilă.
Solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului.
Interpelată fiind de instanță,avocat arată că și în raport de contractul de credit apreciază că acțiunea are un capăt principal,respectiv constatarea nulității contractului de garanție ce garantează contractul de credit.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 466 din 01.03.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcanis -a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul și s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât și drept urmare s-a respins cererea promovată de reclamanta "" în contradictoriu cu pârâtul, ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă. Totodată, s-a respins acțiunea civilă promovată de reclamanta "" în contradictoriu cu pârâții " & CO " prin lichidator judiciar și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 1.000 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția privind inadmisibilitatea acțiunii, s-a reținut că această excepție are o natură juridică mixtă, caracteristică principală deoarece nu antamează fondul dreptului. Ori, prin motivarea excepției invocate, pârâtul a pus în discuție și a formulat apărări asupra fondului dreptului care se referă la temeinicia acțiunii, astfel încât instanța a constatat că excepția privind inadmisibilitatea acțiunii este neîntemeiată.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul instanța constată că aceasta este întemeiată având în vedere următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și C presupus obligat în raportul juridic dedus judecății. Pentru a avea calitate procesuală pasivă în cauză pârâtul ar fi trebuit să aibă calitatea de parte în contractele de garanție imobiliară nr. 178/10.01.1995 și de credit nr. 74/12.07.1995 sau de succesor în privința drepturilor și obligațiilor ce decurg din cele două contracte, or acesta nu a avut nici calitatea de parte în cele două contracte și nici de subdobânditor al drepturilor și obligațiilor ce decurg din aceste, el dobândind imobilul în litigiu prin ordonanța de adjudecare - sentința civilă nr. 1584/1998 data de Judecătoria Pașcani, ce este rămasă definitivă, iar potrivit art. 558 Cod procedură civilă, așa cum era acesta în vigoare la acea dată a rămânerii definitive a ordonanței de adjudecare, imobilul rămâne liber de orice privilegiu sau ipotecă la care era supus. Așadar bunul a trecut în baza ordonanței de adjudecare în proprietatea pârâtului liber de orice sarcini.
În raport de cele expuse instanța constatând întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul, admis-o și a respins acțiunea civilă promovată de reclamantă în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei instanța constată neîntemeiată acțiunea civilă promovată de reclamantă având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de garanție imobiliară nr. 158/10.01.1995 și contractului de credit nr. 74/12.07.1995 pentru următoarele considerente:
Reclamanta "" a solicitat instanței să constate nulitatea absolută celor două contracte menționate fără însă a invoca vreun motiv clar de nulitate absolută a acestora și fără a preciza în cerere care este cauza ce atrage nulitatea absolută a celor două contracte, făcându-se doar o descriere cronologică a unor situații de fapt, fără a se desprinde cauza ce conduce la nulitatea actelor juridice.
Astfel în primul rând se arată că între "" și " & CO " s-a încheiat la data de 10.01.1994 contractul de vânzare-cumpărare nr. 62 având ca obiect spațiul comercial situat în mun. P, str. -,. 29, parter, cumpărătorul achitând la data încheierii contractului un avans de 500 Ron, deferenta de preț urmând să o achite în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului, neplata diferenței de preț ducând la rezoluțiunea de drept a contractului conform art. 4 lit."d" din contract, cumpărătorul neachitând diferența de preț, astfel că prin sentința civilă nr. 4605 din 30.10.1998 dată de Judecătoria Pașcanis -a dispus desființarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 62/1994 și repunerea părților în situația anterioară, întrucât pârâta " " cu rea- credință și în complicitate frauduloasă cu Banca Agricolă, au încheiat contractul de credit nr. 2/298/10.01.1995, Banca Agricolă nesolicitând societății comerciale dovada achitării diferenței de preț din contractul de vânzare-cumpărare nr. 62/1994, deși avea cunoștință că dreptul de proprietate al Societății Comerciale este sub condiție rezolutorie.
Se mai precizează de reclamantă că pentru contractul de credit nr. 2/298/12.01.1995 s-a încheiat contractul de garanție imobiliară 178/10.01.1995
Aceste motive invocate de reclamantă nu constituie motive de nulitate absolută și nu sunt de natură a atrage o asemenea sancțiune, faptul că Banca Agricolă a încheiat contractul de credit nr. 2/298/12.01.1995 și contractul de garanție imobiliară nr. 178/10.01.1995 tară a solicita " & CO " dovada achitării diferenței de preț nu atrage nulitatea absolută a celor două contracte și nu a adus nici un prejudiciu reclamantei.
Încheierea celor două contracte în condițiile arătate privește doar pe creditoarea Banca Agricolă care și-a asumat astfel riscul ca împrumutul acordat să fie lipsit de garanție imobiliară, mai exact ca respectivul contract de garanție imobiliară să fie lipsit de obiect.
Mai mult la data încheierii celor două contracte, nu fusese constată rezoluțiunea de drept a contractului de vânzare-cumpărare nr. 62/1994, ci ulterior s-a constatat acest fapt prin sentința civilă nr. 4605/30.10.1998.
Mai precizează reclamanta în cerere că respectivul contract de credit nr. 178/10.01.1995 este realizat și întocmit în urma săvârșirii unor infracțiuni, constatate de organele de cercetare penală, astfel prin rezoluția dată la 24.07.2002 în dosar nr. 79/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, s-a reținut că Notarul Public a comis infracțiunea de fals în legătură cu acest act juridic, constatându-se de asemenea că și o funcționară de la fostul notariat de Stat Pac omis infracțiuni de fals în legătură cu același act juridic, că respectivul contract de ipotecă nr. 178/10.01.1995 nu putea fi încheiat anterior contractului de credit nr. 2/298/12.01.1995 deoarece conformdisp. art. 1746Cod civil, ipoteca este un drept real accesoriu, că în realizarea aceleiași intenții frauduloase pârâta " & CO " a înstrăinat o parte din spațiul comercial familiei și, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.7441/19.06.1995, pentru încheierea acestui contract pârâta " & CO ", beneficiind din nou de complicitatea frauduloasă a Băncii Agricole, astfel la data de 19 iulie 1995 Banca Agricolă a emis adresa nr. 3706 prin care preciza că " & CO " nu are datorii față de bancă, rambursând în totalitate creditul acordat, același conținut fals având și adresa nr. 839/29.02.2000, pentru comiterea acestor infracțiuni de fals, abuz în serviciu. (administratorul societății) a fost condamnată penal, iar funcționarii băncii au fost scoși de sub urmărire penală prin ordonanța dată la 21 august 2002 în dosarul nr. 948/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani, fiind sancționați cu amendă administrativă, creditul obținut prin contractul de credit nr. 2/298/12.01.1995 " & CO ", achitând ultima la data de 04.07.1995.
De asemenea, instanța constată că nici aceste motive invocate de reclamantă nu sunt de natură a atrage nulitatea absolută a celor două contracte.
Astfel faptul că respectivul contract de garanție imobiliară nr. 178/10.01.1995 a fost încheiat anterior contractului de credit nr. 2/298/12.01.1995 nu schimbă cu nimic caracterul de drept real accesoriu al ipotecii.
Ca drept accesoriu ipoteca însoțește obligația pe care o are debitorul față de creditor, a cărei soartă o împărtășește integral, existând posibilitatea instituirii unei ipoteci pentru garantarea unei obligații, care nu există însă dar care ar putea să se nască în viitor, cum este cazul garanției pentru gestionariprev. delegea nr. 22/1969.
Prin rezoluția dată la data la data de 24 iulie 2002 în dosar nr. 79/P/2002 al Curții de Apel Iași s-a reținut că la data încheierii contractului de garanție imobiliară autentificat de Notarul, sub nr. 299/11.01.1995 în registrul de inscripțiuni și transcripțiuni ținut la fostul Notariat de Stat P la poziția 142 figurează ca gaj un dozator și un spațiu comercial, însă aceste mențiuni nereale nu sunt de natură a atrage nulitate absolută a contractului de garanție imobiliară fiind vorba de mențiuni ce privesc exclusiv formele de publicitate imobiliară și ce eventual pot pune în discuție valabilitatea acestor forme de publicitate imobiliară, necesare pentru opozabilitatea față de terți și nicidecum valabilitatea contractului.
De asemenea, împrejurarea că o parte din spațiul comercial în litigiu a fost înstrăinat deși era ipotecat și s-au emis de către Banca Agricolă - două adrese prin care se specifică faptul că " CO " a rambursat în totalitate creditul, iar creditul a fost achitat în întregime ulterior și că secretara la fostul Notariat de Stat P, numita a eliberat certificatul nr. 11096/19.06.1995 prin care a menționat nereal că spațiul comercial pe care " & CO " - urma să-i înstrăineze către numiții și, este liber de sarcini nu impietează cu nimic asupra valabilității contractului de garanție imobiliară nr. 178/10.01.1995 și contractul de credit nr. 74/12.07.1995, acestea neconstituind motive de nulitate absolută a celor două contracte menționate, respectiv nu privesc aceste contracte ci C mult pune în discuție valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între " & CO " și și și privesc doar părțile contractuale și doar acestea se pot prevala de ele.
Ipoteca nu constituie un impediment la vânzare, respectiv o indisponibilizare a bunului, bunul ipotecat putând fi înstrăinat, chiar dacă acest lucru s-a interzis a se face fără acordul beneficiarului ipotecii și doar acesta în cazul de înstrăinare a bunului ipotecat poate invoca această nulitate.
Se mai specifică de către reclamantă că pârâta " & CO " a mai încheiat cu Banca Agricolă un alt contract de credit, nr. 4/12.07.1985 pentru suma de 2000 RON care este și el rezultatul comiterii unor infracțiuni de fals, întrucât la pct. 6.1 se menționează că împrumutatul se obligă să garanteze creditul cu contractul de garanție imobiliară nr. 3706/19.07.1995, întocmindu-se în fals întrucât acest contract de credit este întocmit la data de 12.07.1995 și în cuprinsul său nu se putea indica un contract de garanție încheiat ulterior încheierii sale și cu contractul de garanție imobiliară nr. 178/10.01.1995 ce reprezintă de asemenea un fals intelectual întrucât împrumutul în sumă de 1500 RON contactat prin contractul de credit nr. 2/298/12.01.1995 fusese restituit în întregime la data de 04.07.1995, fiind stinsă astfel la acea dată ipoteca potrivitdisp. art. 1800pct. l cod civil și prin urmare pentru contractul de credit nr. 74/12.07.1995 trebuia încheiat un alt contract de credit.
Instanța reține că nici aceste motive invocate de reclamantă nu constituie motive de nulitate absolută și prin urmare nu sunt de natură a atrage nulitatea absolută.
Astfel faptul că în contractul de credit nr. 74/12.07.1995 se menționează un contract de garanție imobiliară încheiat la o dată ulterioară încheierii contractului de credit nu este de natură a atrage nulitatea absolută a contractului și nu constituie motiv ce poate fi invocat de către reclamantă care este terț față de contract, și nu este de natură a produce nici un prejudiciu acesteia.
Faptul că în cuprinsul contractului de credit s-a indicat ca o garanție contractul de garanție imobiliară nr. 178/10.01.1995, deși la data încheierii contractului de credit nr. 74/12.07.1995 ipoteca constituită se stinsese, creditul pentru garantarea căreia fusese constituită fiind rambursat în totalitate, de asemenea nu este de natură a atrage nulitatea absolută a contractului de credit nr. 74/1995 sau a contractului de ipotecă nr. 178/1995, ci doar în ipoteza în care acest drept de ipotecă era stins la data încheierii contractului de credit, singura consecință a acestei situații de fapt, fiind împrejurarea că respectivul contract de credit este lipsit de garanție, sau mai exact de o garanție valabilă, fără consecințe asupra valabilității contractului.
In raport de cele expuse instanța constatând că motivele invocate de către reclamantă nu sunt de natură a atrage nulitatea absolută a celor două contracte (de garanție imobiliară și de credit), că nu rezultă în cauză alte motive care să atragă nulitatea absolută a acestora și nu s-a dovedit că prin încheierea acestor acte juridice s-a urmărit fraudarea intereselor reclamantei, nerezultând acest fapt din probele administrate în cauză, s-a respins acțiunea civilă promovată de aceasta ca fiind neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta "" criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 835 din 26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins apelul formulat de reclamanta "" împotriva sentinței civile nr. 466 din 01.03.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani,sentință pe care a menținut-o, apelanta fiind obligată să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
În pronunțarea soluției, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta apelantă a solicitat ca instanța să constate nulitatea contractului de garanție imobiliară nr. 178/10.01.1995 și a contractului de credit nr. 74/12.07.1995 invocându-se frauda la lege și cauza ilicită a intimaților " " și Banca Agricolă P la încheierea acestora cu scopul evident al fraudării intereselor acesteia. A susținut reclamanta-apelantă că prin încheierea contractelor indicate mai sus s-au comis infracțiuni, s-a încălcat legea, fiind astfel încheiate prin frauda în sensul unei complicități frauduloase evidentă între bancă și împrumutat, iar cauza contractelor ar fi ilicită și imorală.
Potrivit art. 968 Cod civil cauza este ilicită când este prohibită de lege sau când este contrarie ordinii publice ori bunelor moravuri.
Cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care constă în obiectul urmărit la încheierea unui asemenea act. În structura cauzei actului juridic intră două elemente: scopul imediat și scopul mediat. poate fi doar scopul mediat care constă în motivul determinat al încheierii actului juridic.
Ori în cazul contractului de credit și a celui de garanție imobiliară, motivul determinant al încheierii acestora îl constituie obținerea de către " & CO " a unui credit de la Banca Agricolă și nu C invocat de reclamanta-apelantă respectiv fraudarea intereselor acesteia.
Astfel, cauza sau scopul încheierii contractelor mai sus indicate nu este ilicită astfel după cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Un alt motiv de nulitate absolută invocat de reclamanta-apelantă îl constituie frauda la lege.
Frauda la lege constă într-o manoperă nelegitimă făcută cu scopul de a eluda aplicarea unor norme care sunt în mod normal aplicabile, pentru a putea promova ilegal unele interese sau a ocoli consecințe legale care nu convin. În materie contractuală, frauda la lege constă în acea operațiune prin care anumite persoane aflate în conivență încheie un contract nu pentru a-și exercita drepturile ce ar rezulta din acesta potrivit naturii sale, ci exclusiv pentru a dobândi o situație juridică ce atrage incidența unor dispoziții favorabile ale legii de care nu ar fi putut să beneficieze pe o altă cale.
În speța de față, părțile contractelor respective nu au obținut aplicarea unor dispoziții legale favorabile, nu au dobândit o situație juridică care să le fie favorabilă. Practic intimata " " a obținut un credit de la Banca Agricolă, ori obținerea unui credit de la bancă nu înseamnă obținerea unei situații favorabile.
De asemenea, nici complicitatea frauduloasă a părților la încheierea contractelor nu a fost dovedită. Existența unor infracțiuni săvârșite pe de o parte de notarul public sau de salariații Băncii Agricole nu a fost dovedită. Astfel nu se poate reține existența unei infracțiuni decât numai atunci când suntem în prezența unei hotărâri penale de condamnare rămasă definitivă și irevocabilă. În cazul notarului public s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
În cazul angajaților Băncii Agricole, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru fapta de neglijență în serviciu constând în aceea că în anul 2000 au emis o adresă prin care se atesta că la data de 04.07.1995 " & CO " nu ar fi avut datorii către bancă, iar pentru celelalte infracțiuni s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
În ceea ce privește pe, administrator al intimatei " & CO ", aceasta a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art. 215 alin. 3, părți vătămate fiind și și a infracțiunii de fals în declarații, constând în aceea că "la data de 19.06.1995 cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 7441 declarat în fals că imobilul pe care l-a vândut părților vătămate și se afla în circuitul civil și nu era grevat de sarcini, deși în realitate făcea obiectul ipotecii autentificate nr. 178/10.01.1995.
Deci condamnările penale expuse mai sus ale angajaților Băncii Agricole și ale numitei nu au nici o legătură cu încheierea celor două contracte, persoanele de mai sus au fost condamnate pentru fapte ulterioare încheierii contractelor sau anterioare.
Referitor la raportul temporal între contractul de credit și C de ipotecă, încheierea anterioară a contractului de ipotecă nu contrazice cu nimic caracterul accesoriu al garanției ipotecare. Dimpotrivă, încheierea contractului de ipotecă anterior contractului de credit este impusă de împrejurarea că orice credit bancar poate fi încheiat numai în condițiile existenței unei garanții reale care să-i asigure rambursarea. În cazul acesta de încheiere anterioară a contractului de garanție imobiliară, dat fiind caracterul accesoriu al garanției, efectele acesteia nu se vor produce decât condiționat de încheierea valabilă a contractului de credit. Deci nașterea ipotecii este în relație cu constituirea valabilă a raportului juridic de împrumut bancar, iar aspectul invocat de reclamanta-apelantă nu constituie un motiv de nulitate a celor două contracte.
În ultimul rând, reclamanta-apelantă a mai invocat și faptul că prin sentința civilă nr. 4605 din 30.10.1998 s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 62/10.01.1994 ca urmare a neplății prețului de către " & CO " Se poate observa că din punct de vedere temporal acest moment intervine ulterior încheierii celor două contracte.
În principiu este adevărat că urmare a desființării unui contract, părțile sunt supuse în situația existentă anterior încheierii contractului iar toate actele juridice subsecvente sunt și ele desființate. Însă de la acest principiu consacrat " resoluto jure dantis" sunt și excepții. O excepție este cea a subdobânditorului de bună-credință și cu titlu oneros al bunului imobil.
În acest caz anularea sau desființarea titlului de proprietate al transmițătorului cu titlu oneros al unui bun nu este de natură să atragă în mod automat desființarea actului în ceea ce-l privește pe terțul subdobânditor în cazul în care acesta este de bună-credință. Doar în cazul în care a fost de rea-credință - ceea ce trebuie dovedit operează regula de drept potrivit căreia nevalabilitatea titlului de proprietate al vânzătorului atrage și nulitatea titlului subachizitorului.
De asemenea, conform art. 1369 Cod civil "acțiunea rezolutorie creată prin art. 1365 este supusă la același mod de conservare ca și privilegiul vânzătorului. Ea nu poate fi exercitată după stingerea acestui privilegiu cu vătămarea unei a treia persoane care a câștigat de la cumpărător drepturi asupra imobilului vândut și care s-a conformat legilor ca să păstreze acele drepturi. În conformitate cu disp. art. 1740 Cod civil, privilegiul vânzătorului de imobile se conservă prin transcrierea în registrul de transcripțiuni în același moment cu transcrierea contractului de vânzare-cumpărare.
Deci, concluzionând în cauză reclamanta-apelantă nu a dovedit existența unor motive de nulitate absolută care să conducă la constatarea nulității celor două contracte după cum în mod corect a reținut prima instanță.
În considerarea celor expuse, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă a respins apelul și a păstrat ca legală și temeinică sentința apelată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs la data de 25.02.2008 reclamanta "" P criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică arătând că în mod greșit instanța de apel a apreciat că motivele de nulitate pe care le-a invocat nu ar putea fi reținute pentru constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă nr. 178/1995 și a contractului de credit nr. 74/1995.
Se arată de către recurentă că a invocat prin acțiune și prin motivele de apel frauda la lege ca motiv de nulitate absolută a contractului de ipotecă nr. 178/1995 întrucât la încheierea acestuia s-a încălcat de către debitorul ipotecar " " și P dispozițiile înscrise în art. 1769 Cod civil. Arată că la data încheierii contractului "" știa că nu este proprietarul spațiului ipotecat și că contractul de vânzare-cumpărare nr. 62/1994 își încetase existența. Consideră că garantarea unui împrumut cu un bun proprietatea acestuia trebuie apreciată ca o fraudă în dauna bunului și sancționată cu nulitatea absolută.
Arată recurenta că a invocat cauza ilicită ca motiv de nulitate absolută a contractului de ipotecă nr. 178/1995 deoarece la data instituirii ipotecii debitoarea știa că nu este proprietara bunului și că nu ar putea preda proprietatea. recurenta că în cauză este dovedită și complicitatea frauduloasă a celor două părți la încheierea contractelor, aspect ce rezultă din încălcarea cu bună știință a disp. art. 1746 Cod civil.
Susține recurenta că nulitatea contractului de ipotecă trebuia analizată și reținută și ca urmare a desființării titlului debitorului ipotecar. Prin sentința civilă nr. 4605/1998 a Judecătoriei Pașcanis -a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 62/1994, contract ce constituia titlul " ". Anularea acestui titlu atrage anularea actelor subsecvente. Greșit instanța de apel a reținut buna-credință a subdobânditorului spațiului atâta timp cât s-a făcut dovada că a cunoscut situația reală a spațiului.
În drept s-a invocat disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate, iar pe fond admiterea acțiunii formulate.
Intimata " & CO " prin lichidator Compania experților lichidatori I, a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Se arată că în mod corect instanța de apel a respins apelul formulat de "", întrucât instanța a analizat și s-a pronunțat asupra motivelor pe care recurenta le invocă prin recursul formulat, apreciind corect că motivele invocate nu sunt de natură a atrage nulitatea absolută a contractelor de garanție imobiliară și a contractului de credit. Nu s-a făcut dovada că prin încheierea acestor contracte s-a urmărit fraudarea intereselor reclamantei.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat. Intimatul a reiterat excepția inadmisibilității acțiunii - respinsă greșit de prima instanță - privind constatarea nulității absolute a contractului de garanție imobiliară nr. 178/1995 și a contractului de credit nr. 74/1995. Pe fondul recursului, intimatul solicită respingerea ca nefondată a căii de atac exercitată. În mod greșit recurenta pretinde în motivele de recurs că s-ar putea reține săvârșirea unei infracțiuni în sarcina notarului la încheierea contractului de ipotecă și de împrumut întrucât nu există vreo hotărâre penală de condamnare rămasă definitivă. Prin rezoluția nr. 79/P/24 iulie 2002 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pe motivul îndeplinirii termenului de prescripție a răspunderii penale. Din considerentele rezoluției nu se poate reține existența vreunei nereguli în activitatea sectorului de stat la momentul întocmirii contractului de ipotecă.
Nu se poate reține existența unor infracțiuni în sarcina salariaților unității creditoare Banca Agricolă,cu prilejul încheierii contractului de ipotecă. În mod eronat se susține că salariații băncii ar fi pretins la momentul constituirii ipotecii dovada plății prețului, întrucât în condițiile în care nu a fost realizată plata " & CO " nu ar fi dobândit calitatea de proprietar. Arată că aplicabile în cauză sunt disp. art. 1295 Cod civil întrucât cumpărătoarea a devenit titulara dreptului de proprietate la momentul încheierii contractului. Împrejurarea că avea calitatea de debitoare pentru o parte din prețul vânzării, nu afectează transferul dreptului de proprietate. La momentul încheierii contractului de ipotecă și la momentul derulării procedurii de executare silită imobiliară, debitoarea " & CO " avea calitatea de proprietar al imobilului, iar desființarea ulterioară a calității sale de proprietar prin admiterea acțiunii în rezoluțiune nu este opozabilă subdobânditorului datorită lipsei opozabilității privilegiului vânzătorului de imobile.
În ce privește pe, administrator al " & CO " aceasta a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin convenții și o infracțiune de fals în declarații pe care le-a săvârșit în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare prin care a înstrăinat către și o parte din imobilul ipotecat, aspect care nu afectează valabilitatea contractului de ipotecă.
Susține intimatul că recurenta încearcă să inducă în eroare instanța, ignorând faptul că prin decizia civilă nr. 903/2001 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins atât recursul declarat de " & CO " împotriva ordinului de adjudecare nr. 1584/1998 a Judecătoriei Iași, cât și cererea de intervenției în interes propriu formulată de "" Ordonanța de adjudecare a fost recurată și numiții și, recursul acestora fiind respins ca tardiv prin decizia civilă nr. 2023/2002 a Tribunalului Iași. Totodată și prin sentința civilă nr. 2228/2004 a Judecătoriei Pașcani (irevocabilă) a fost respinsă acțiunea prin care "" a solicitat constatarea nulității ordonanței de adjudecare. intimatul că aspectul privind apartenența dreptului său de proprietate a fost tranșată cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 6108/2001 prin care s-a admis acțiunea în revendicare pe care a promovat-o împotriva pârâților "", și.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului promovat de reclamanta ""
Prin cererea depusă la dosar prin intermediul serviciului de registratură al instanței (fila 53) intimatul a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiilor art. 2821Cod procedură civilă întrucât hotărârea Judecătoriei Pașcani se referă la acțiunea în nulitate cu privire la un contract a cărui valoare nu depășește 100.000 lei Ron, excepție dirimantă în privința căreia se rețin următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Pașcani sub nr. 1237 din 22.03.2004, urmare a disjungerii, reclamanta "" Pas olicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară (contract de ipotecă) nr. 178/1995 autentificat sub nr. 299/11.01.1995, transcris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni sub nr. 142/1995 și a contractului de credit nr. 74/12.07.1995.
La data de 01 martie 2007 când Judecătoria Pașcania pronunțat sentința civilă nr. 466, articolul 2821alin. 1 Cod procedură civilă avea următorul cuprind: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect au o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv (100.000 Ron) atât în materie civilă, cât și în materie comercială.".
Potrivit textului citat, hotărârile date în primă instanță în litigii al căror obiect au o valoare de până la 1 miliard lei (100.000 Ron) inclusiv nu sunt supuse apelului.
În prezenta cauză, hotărârea Judecătoriei Pașcani se referă la acțiunea în nulitate cu privire la un contract de credit și un contract de garanție imobiliară pentru garantarea unei obligații a cărei valoare nu depășește un miliard lei Rol (100.000 Ron), astfel încât la stabilirea căii de atac are relevanță valoarea ce face obiectul contractelor a căror desființare se solicită.
De aceea, față de valoarea cuprinsă în contractele ce fac obiectul litigiului, valoare ce nu a fost contestată de părți pe parcursul judecării cauzei, se constată că hotărârea instanței de fond va fi supusă conform dispozițiilor art. 2821alin. 1 și art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă căii de atac a recursului care se soluționează de tribunal, conform art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, ca instanță imediat superioară celei ce a pronunțat hotărârea atacată.
În atare situație, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, constituie o încălcare a principiului legalității și al celui constituțional al egalității în fața legii și a autorităților.
Va fi înlăturată ca nepertinentă apărarea recurentei potrivit căreia calea de atac trebuie stabilită în funcție de normele procesuale civile incidente la data introducerii acțiunii, respectiv martie 2004. Susținerea nu poate fi primită având în vedere dispozițiile înscrise în art. 725 Cod procedură civilă care consacră principiul aplicării imediate a legii noi. Potrivit textului, hotărârile judecătorești sunt supuse căilor de atac și termenelor reglementate de legea în vigoare la momentul pronunțării. Or, la data pronunțării sentinței civile nr. 466 din 01.03.2007 a Judecătoriei Pașcani erau incidente dispozițiile înscrise în art. 2821alin. 1 Cod procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005, text potrivit căruia hotărârile date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei, inclusiv, nu sunt supuse apelului.
În consecință, potrivit dispozițiilor articolului 2821Cod procedură civilă hotărârea primei instanțe este supusă numai căii de atac a recursului întrucât se referă la acțiunea în nulitate a unor acte juridice ce nu depășește valoarea de 1 miliard lei. Pentru aceste considerente va fi înlăturată ca nefondată și susținerea recurentei potrivit căreia obiectul principal al acțiunii l-ar constitui nulitatea contractului de ipotecă,acesta fiind un capăt de cerere accesoriu în raport cu cererea principală referitoare la contractul de credit,fiind cunoscut caracterul accesoriu al garanției ipotecare.
Întrucât recurenta "" Pau zat de calea de atac recunoscută de lege ce a fost soluționată de tribunal, ea nu mai poate exercita un nou recurs la curtea de apel, astfel încât urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă să se respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta "" P împotriva deciziei civile nr. 835 din 26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
Reținând culpa procesuală a reclamantei-recurente, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă aceasta va fi obligată să plătească intimatului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamanta "" împotriva deciziei civile nr. 835 din 26 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
17.12.2008
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Georgeta Pavelescu, Mona Maria
