Anulare act. Decizia 500/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 500
Ședința publică din 12 mai 2008
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în P,-,.40,.D,.3,.75, jud.P împotriva deciziei civile nr. 616/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în,-, jud.
Recurs timbrat cu 43 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.-/6 mai 2008 și 0,15 lei timbru judiciar, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de avocat din Baroul d e Avocați P potrivit împuternicirii avocațiale nr.35/9.05.2008 și intimatul-pârât reprezentat de avocat din Baroul d e Avocați P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.602/2008 depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este motivat, iar prin intermediul serviciului registratură al instanței intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare.
Avocat pentru recurentul arată că a luat cunoștință de întâmpinarea depusă de intimatul-pârât și depune la dosar următoarele acte: copia xerox a citației nr.1327/1992 emisă de notariatul de Stat Județean P, sesizarea înregistrată sub nr. 53877/20.02.1992 emisă de Primăria Municipiului P pentru deschiderea succesiunii defunctului, declarația neautentificată a numiților și, datată 28 iunie 1980, hotărârea nbr.18/30 iulie 1996 a Comisiei Județene de aplicare a Legii 112/1995 D, sentințele civile nr.1887/11 octombrie 2001, nr.1888 din 11 octombrie 2001 și nr.2082/19 noiembrie 1992, toate pronunțate de Judecătoria Urziceni, declarațiile autentice nr.8810/7.05.1993 și 8809/7.05.1993, ambele emise de Notariatul de Stat
La solicitarea instanței, formulată în baza disp.art.129 alin.4 Cod procedură civilă, apărătorul intimatului-pârât, avocat, arată că nu solicită acordarea unui termen pentru a studia actele depuse astăzi de apărătorul recurentului-reclamant, întrucât are cunoștință de conținutul acestora.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant, arată că hotărârile pronunțate de instanțele anterioare sunt nelegale și netemeinice, fiind date cu încălcarea dispozițiilor legale și fără o analiză temeinică a probelor administrate.
Apreciază că în mod greșit acestea au reținut că recurentul nu este moștenitorul celor doi defuncți, întrucât acesta nu a acceptat succesiunea și precizează că s-a ajuns la această concluzie numai prin analizarea certificatelor de moștenitor din anul 1987, în care se menționează că recurentul este străin de succesiune pentru că nu s-a prezentat la această dezbatere.
Consideră că intimatului îi revenea sarcina de a face dovada citării recurentului și refuzul acestuia de a se prezenta,însă această împrejurare nu a fost dovedită, astfel încât aprecierile instanțelor au fost făcute doar pe baza unor deducții logice.
Precizează că în urma decesului cei doi defuncți nu mai aveau în proprietate bunuri, astfel că recurentului nu i se poate imputa faptul că nu a depus diligențele necesare pentru reducțiunea testamentului.
Referitor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, a cărui anulare se solicită, arată că aceasta s-a făcut cu încălcarea disp.art.948 Cod civil, în lipsa consimțământului expres al mamei recurentului care, datorită stării sale de sănătate nu a semnat, deși știa să scrie, dovada semnării actului fiind amprenta degetului acesteia, însă nu se menționează în actul respectiv motivul aplicării amprentei respective.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru o corectă cercetare a aspectelor invocate și pentru completarea probatoriilor.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-pârât, arată că motivele de recurs invocate de recurent sunt absolut imaginare, acestea neavând suport legal, iar hotărârile pronunțate de instanțele anterioare sunt legale și temeinice.
Mai arată că actul ce se cere a fi anulat a fost semnat de soț, iar soția și-a pus amprenta digitală pe acesta, situație confirmată de altfel și de notarul public care a constatat că aceasta era bolnavă și netransportabilă.
Precizează că după decesul soției, soțul a fost mulțumit de prestațiile celor doi cumpărători, aceștia având funcții importante astfel încât realizau câștiguri însemnate, ce le-au permis să-și ducă la îndeplinire sarcinile asumate prin contract și consideră că, din moment ce vânzătorii nu au cerut anularea contractului, cu atât mai mult aceasta nu poate fi cerută de o terță persoană.
Apreciază că certificatele de moștenitor sunt valabile, la dosar existând dovezi din care rezultă că a fost citat dar nu s-a prezentat, fiind astfel înlăturat de la succesiune prin neprezentare.
Solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, curtea constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 14277/09.11.2005 la Judecătoria Ploiești, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.5295/28.06.1980, încheiat între autorii săi și în favoarea pârâtului, a certificatelor de moștenitor nr. 3282/ 15.12.1987, 3281/15.12.1987 emise pe numele autorilor săi.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este moștenitorul defuncților și, fiind adoptat de către aceștia, iar autorii săi, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.5295/1980, care reprezintă o donație cu caracter de vânzare fictivă a imobilului situat în P,-, nu și-au exprimat consimțământul în mod valabil,atât timp cât a aplicat degetul, deși știa carte, iar era în vârstă și grav bolnav, pârâtul efectuând manopere frauduloase asupra vânzătorilor la momentul încheierii contractului.
Deasemenea, reclamantul a arătat că și cele două certificate de moștenitor sus-menționate sunt lovite de nulitate absolută întrucât nu a fost citat cu ocazia emiterii acestora, iar pârâtul și-a arogat în mod nelegal moștenirea ce-i aparține asupra bunurilor ce au rămas de pe urma defuncților, declarându-se moștenitor testamentar al defunctului.
La data de 03.01.2006, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că numele său de familie nu este, ci, și că toate documentele necesare soluționării cauzei se afla la pârât.
La data de 09.01.2006, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii în condițiile în care actele juridice contestate au fost încheiate în mod valabil, precum și o cerere reconventională prin care a solicitat sa se constate că monumentul funerar existent la locul de veci al celor doi defuncți, constând într-o cruce din marmură masivă, este bunul său propriu, efectuat pe cheltuiala sa.
La data de 07.02.2006, reclamantul a formulat un răspuns la cererea reconvențională a pârâtului, prin care a arătat că toate susținerile pârâtului sunt nefondate, fiind cel care posedă toate actele necesare cauzei.
La data de 08.02.2006, pârâtul a declarat că renunță la judecata cererii reconvenționale, ocazie cu care s-a luat act de această renunțare de către instanța de fond.
La data de 27.02.2006, reclamantul și-a precizat și completat acțiunea, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.5295/1980, a certificatelor de moștenitor nr. 3281/1987, 3282/1987, a testamentului autentificat sub nr. 7509/1982 și, în subsidiar, reducțiunea acestuia din urmă, motivându-se că, la data încheierii actului de vânzare-cumpărare, a lipsit consimțământul vânzătoarei, care, deși știa carte, nu a semnat actul, nu s-a menționat motivul pentru care nu poate semna, iar la data emiterii certificatelor de moștenitor nu a fost citat,
menționându-se că la data încheierii testamentului, semnătura de pe testament, nu aparține testatorului, care nu și-a exprimat astfel un consimțământ valabil.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, expertiză criminalistică, prin sentința civilă nr. 2279/09.03.2007 a Judecătoriei Ploiești, a fost respinsa acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.5395/1980, numiții și, au vândut pârâtului imobilul situat în P,-, în timp ce prin testamentul nr.7509/17.07.1982, numitul a testat toate bunurile sale mobile și imobile lui, caz în care de pe urma defunctei a rămas ca moștenitor legal în calitate de soț supraviețuitor și o masă succesorală compusă din cota de 1/2 din concesiunea unui loc de înhumare din cimitirul P, din construcția funerară, reclamantul fiind îndepărtat de la moștenire, prin neprezentare.
Deasemenea, s-a menționat că, potrivit certificatului de moștenitor nr.3281/ 1987, 1a data de 06.05.1987 a decedat,de pe urma căruia a rămas ca moștenitor pârâtul în calitate de legatar și nepot de frate și o masă succesorală compusă din concesiunea unui loc de înhumare situat în cimitirul din P și o construcție funerară, reclamantul fiind îndepărtat prin neprezentare, iar din probele administrate în cauză, nu reiese că reclamantul și-a manifestat dreptul de a accepta succesiunile autorilor săi, caz în care certificatele de moștenitor nu sunt lovite de nulitate absoluta și nu se poate dispune reducțiunea testamentului atât timp cât reclamantul nu a acceptat succesiunea.
Totodată, s-a precizat că ambele certificate de moștenitor și contractul de vânzare-cumpărare nr.5295/1980, au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materie, neexistând niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de lege, iar contractul de vânzare-cumpărare a fost însușit de către prin aplicarea degetului, în timp ce testamentul
nr.7509/1982 a fost semnat de către defunctul.
În baza acelorași considerente, prin decizia civilă nr. 616/23.10.2007, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2279/9.03.2007 a Judecătoriei Ploiești.
Prin aceeași decizie, a fost admis apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 2279/9.03.2007 a Judecătoriei Ploiești, pe care a schimbat-o în parte, în sensul obligării reclamantului la plata a 500 lei cheltuieli de judecată către pârât, la instanța de fond.
Împotriva deciziei Tribunalului Prahovaa declarat recurs reclamantul, susținând, în esență, că:
- în mod greșit, primele două instanțe au concluzionat că el nu a acceptat succesiunea autorilor săi și, deci, nu are calitatea de succesor al acestora. S-a analizat acest aspect doar prin existența unor certificate de moștenitor din anul 1987, în care se menționează că el este străin de succesiune întrucât nu s-a prezentat la dezbaterea acesteia. Deși pârâtul nu a făcut dovada citării sale și a refuzului său de a se prezenta la dezbaterea succesiunilor, în mod nelegal, s-a apreciat că el, reclamantul, nu are calitatea de moștenitor acceptant al moștenirii. Mai mult decât atât, nu s-a avut în vedere faptul că după apariția Legilor proprietății - după anul 1991, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, împrejurare în raport de care trebuie analizată acceptarea succesiunii de către el și, deci, și dreptul său de a solicita reducțiunea testamentului;
- legat de nulitatea actelor încheiate de autorii săi, instanța face aceeași analiză bazată pe logică și nu pe probe și dispoziții legale. În mod greșit, s-a apreciat că mențiunea făcută de notar, în sensul că autoarea sa nu a putut semna actul întrucât era bolnavă, este suficientă pentru valabilitatea actului. S-a ignorat faptul că nu există un certificat care să ateste împrejurarea respectivă. De altfel, nu s-a făcut dovada de către intimat că amprenta digitală de pe act aparține autoarei sale. Referitor la valabilitatea semnăturii de pe testament, instanțele nu au avut în vedere că expertizele efectuate sunt contradictorii.
Față de motivele invocate, recurentul a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea probelor ce trebuiesc completate.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Dispozițiile Codului civil condiționează calitatea de succesor de acceptarea moștenirii.
Ori, în cazul în speță, din conținutul certificatelor de moștenitor eliberate de pe urma autorilor reclamantului - nr. 3281/1987 și 3282/1987, se reține că, deși a fost citat în calitate de fiu al celor doi defuncți, nu s- prezentat la dezbaterea succesiunilor, împrejurare consemnată de notar în cuprinsul celor două acte autentice, la rubrica "străini de succesiune prin neacceptare, conform art. 700 Cod civil".
În aceste condiții, având în vedere că, constatările personale ale notarului, menționate într-un înscris autentic, cum sunt cele referitoare la prezența părților, modul de identificare a lor, nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals, susținerea recurentului în sensul că nu ar fi fost citat la dezbaterea succesiunilor nu poate fi reținută.
Pe de altă parte, atâta timp cât Legile proprietății stabilesc expres că repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii operează numai pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestor legi (art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991), nu are relevanță juridică, în cazul în speță, susținerea recurentului cum că ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza menționatelor legi.
Referitor la critica ce vizează contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5295/28.06.1980 de fostul Notariat de Stat Județean P, este de precizat că mențiunea notarului, în sensul că vânzătoarea, datorită stării sale de sănătate, nu a putut semna, aplicând amprenta digitală, face parte din categoria constatărilor personale ale agentului instrumentator și poate fi combătută numai prin înscrierea în fals.
În ceea ce privește verificarea autenticității semnăturii numitului de pe testamentul întocmit de acesta, în speță s-a efectuat o singură
expertiză criminalistică, la care reclamantul nu a formulat obiecțiuni (a se vedea în acest sens încheierea de ședință din 2.03.2007 a Judecătoriei Ploiești - dosar nr-).
Față de toate aceste considerente, curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat să plătească intimatului suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în P,-,. 40,. D,. 3,. 75, județul P împotriva deciziei civile nr. 616/23.10.2007 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în,-, jud.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex./15.05.2008
nr.14277/2005 Judecătoria Ploiești
nr- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
