Anulare act. Decizia 505/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 505
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâtul -G și pârâta împotriva deciziei civile nr. 504 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 5861 din 5 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă STAȚIUNEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE TG.J și intimata intervenientă, având ca obiect anulare act ca fals.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns contabil șef pentru intimata reclamantă STAȚIUNEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE TG.J și intimata intervenientă, personal lipsind recurenții pârâți -G și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea de către recurentul pârât -G a concluziilor scrise prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 cod. proc. civ. și a răspunsurilor la întâmpinările formulate de intimata reclamantă STAȚIUNEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE TG.J și intimata intervenientă, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentant, pentru intimata reclamantă, a susținut că hotărârile pronunțate de instanța de apel și cea de fond sunt legale și temeinice, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Intimata intervenientă a susținut că în mod corect instanța de fond a apreciat că este întemeiată cererea sa de intervenție, anulând raportul de expertiză care a fost întocmit de expertul G cu încălcarea dispozițiilor art.260 Cod. penal. Cu privire la recursul pârâtei a considerat că motivele sunt neîntemeiate din moment ce a depus înscrisuri la dosar prin care si-a dovedit interesul legitim, direct și personal în formularea cererii de intervenție.
A solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față.
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Târgu -J, reclamanta Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare Târgu- chemat în judecată pe pârâții - G și, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța, să se constate că raportul de expertiză efectuat de expertul tehnic judiciar G, nr. 6071/civ/2004 al Curții de APEL CRAIOVA, nu corespunde realității, fiind un înscris fals.
A invocat reclamanta că în conținutul raportului de expertiză, în mod eronat pârâtul G, a identificat suprafața de teren revendicată de pârâta, incluzând o parte din terenul ce aparține familie G și, teren învecinat cu terenul din litigiu, identificând terenul pe baza afirmațiilor procuratorului pârâtei.
La data de 04.02.2008, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția lipsa capacității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată, solicitând respingerea cererii ca fiind inadmisibilă.
A motivat excepția capacității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată, întrucât reclamanta urmărește să susțină interesele familiei G și, ce au fost vătămați în dreptul lor de proprietate ca urmare a deciziei nr. 2979/2005 a Curții de APEL CRAIOVA, ce a avut la bază raportul de expertiză întocmit de pârât.
La data de 11.06.2008, s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al Judecătoriei Târgu J i u, o cerere de intervenție principală formulată de intervenienta,motivând că justifică un interes legitim, întrucât este proprietara terenului, care a fost introdus în mod incorect de expertul în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 6071/civ/2004 al Curții de APEL CRAIOVA, privind pe și Târgu-
Instanța, din oficiu, a dispus efectuarea unei adrese la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-.J pentru a înainta dosarul de urmărire penală nr. 2396/P/2007 în care a fost cercetat pârâtul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 alin.1 si 4.p în calitate de expert tehnic judiciar, dosar ce a fost înaintat la dosarul cauzei la data de 28.07.2008.
Pe baza probelor administrate Judecătoria Tg.J prin sentința civilă nr.5861 din 5.09.2008 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes în promovarea cererii de chemare în judecată formulate de pârâta, pe cale de întâmpinare.
Pe fond, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Târgu J cu sediul în Târgu-J, B, nr.71 bis. Județul G, în contradictoriu cu pârâta domiciliată în Târgu-J, Cartier, nr. 4 jud. G și pârâtul domiciliat în C,-, -. 1. 6, județul D.
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta domiciliată în Târgu-J, str. - -,. 6,. 5 jud. G și anulat actul fals reprezentat de raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar în specialitatea topografie G, în dosarul nr. 6071 /civ/2004 al Curții de APEL CRAIOVA.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, pe rolul Curții de APEL CRAIOVA, a existat înregistrat dosarul nr. 6071/CIV/2004 având ca obiect restituirea unui teren în suprafață de 4000 mp situat în Tg-J, preluat abuziv în perioada 1945 - 1989, cerere formulată de reclamanta. în contradictoriu cu pârâta Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Tg-J, iar în cauză s-a efectuat o expertiză în specialitatea topografie, ocazie cu care a fost desemnat în cauză pârâtul., care a întocmit un raport de expertiză, ce a fost avut în vedere de către instanță la pronunțarea deciziei nr. 2979/24.11.2005 în dosarul nr. 6071/CIV/2004 al Curții de APEL CRAIOVA, iar la data de 8.05.2007, numiții G și au formulat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-J o plângere penală împotriva expertului topograf, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
A mai reținut instanța că în urma cercetărilor efectuate în faza de urmărire penală, la data de 23.10.2007, împotriva pârâtului Gaf ost pronunțată ordonanță de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, reținându-se că prin aspectele consemnate de învinuit în conținutul raportului de expertiză și schița anexă, s-a constatat că a fost afectat dreptul de proprietate al părților vătămate G și, întrucât o suprafață de 600 mp ce le aparținea acestora a fost inclusă în proprietatea numitei.
De asemenea, s-a reținut că învinuitul a trecut suprafața aparținând intervenientei în proprietatea pârâtei, cu toate că s-a deplasat la terenul din litigiu și a observat că acesta era împrejmuit cu gard, de mult timp, de părinții părților vătămate, neluând în considerare actele prezentate ce dovedeau fără echivoc că terenul aparține familiei.
Referitor la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, s-a reținut de către instanță că, intervenienta în interes propriu, își justifică pe deplin interesul în promovarea cererii de intervenție, precum și temeinicia acestei cereri, având în vedere că prin întocmirea raportului de expertiză de către pârât și prin inserarea de către acesta în conținutul raportului de expertiză a unor date necorespunzătoare situației reale de fapt, i-a fost afectat intervenientei dreptul de proprietate.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul G și pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța în mod greșit a anulat întregul raport de expertiză și că a aplicat greșit legea în ceea ce privește rezolvarea excepțiilor ridicate întrucât reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Tg J nu avea interes în a formula o astfel de cerere și nici calitate procesuală activă, că, intervenienții își puteau valorifica interesul într-o acțiune în revizuire a deciziei civile 2979/2005 în baza art.322 pct 4.civ Cod Penal, iar raportul de expertiză reprezintă un mijloc de proba și nu un act juridic, nefiind vorba de un act juridic declarat fals.
Prin decizia civilă nr.504 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-au respins, ca nefondate, ambele apeluri.
Instanța de apel a motivat că nulitatea absolută a unui act poate fi invocată de orice persoană interesată, astfel că în mod corect prima instanță a respins excepțiile ridicate de pârâtă privitoare la lipsa interesului reclamantei și a intervenientei în interes propriu, ambele justificând un interes în cauză.
Pe fond a reținut că s-au aplicat corespunzător dispoz.art.184 pr.civ. - conform cărora, în situația în care nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea penală s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de către instanța civilă prin orice mijloc de dovadă.
În fapt a reținut că raportul de expertiză întocmit de apelantul pârât a produs consecințe juridice în sensul că a stat la baza formării convingerii instanței de judecată cu privire la temeinicia susținerilor reclamantei (în litigiul având ca obiect revendicarea) și la pronunțarea deciziei civile nr.2979 din 24.11.2005 a Curții de APEL CRAIOVA și că în considerentele sentinței penale nr.606 din 20.02.2008 a Judecătoriei Tg.J s-a reținut că s-a dovedit pe deplin vinovăția pârâtului în greșita identificare a terenului.
În privința soluției de admitere a cererii de intervenție s-a motivat că este justă, intervenientei fiindu-i afectat dreptul de proprietate prin inserarea în raportul de expertiză a unor date necorespunzătoare realității.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtul -G și pârâta.
Recurentul pârât a susținut că în mod greșit s-a dispus anularea în întregime a raportului de expertiză deoarece nu a fost condamnat penal pentru fals și a fost scos de sub urmărire penală și i s-a aplicat o amendă administrativă.
A arătat că terenul revendicat în dosarul în care a întocmit raportul de expertiză a fost inițial teren arabil extravilan - dar ulterior pe acesta s-a edificat gara CFR și a fost restituit reclamantei din acel litigiu în baza Legii 10/2001 - aceasta făcând dovada proprietății cu actul de vânzare-cumpărare nr.222/28.02.1940 și în calitate de expert l-a identificat în baza planului urbanistic al zonei și a acestui act.
A mai arătat că Stațiunea Tg.J a avut numai calitatea de administrator al terenului în litigiu - care de drept aparține foștilor proprietari și nu domeniului public, iar intervenienții u nu au fost părți în dosarul nr.6071/civ/2004 al Curții de APEL CRAIOVA - astfel că nu pot fi intervenienți nici în prezenta cauză - iar actul de care se prevalează s-ar fi încheiat în mod fraudulos.
Printr-un alt motiv invocat de către recurentul pârât, acesta a susținut că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, întrucât a anulat raportul de expertiză pentru întreaga suprafață de teren identificată, iar nu doar pentru suprafața de 600 mp. revendicată de intervenienți.
A invocat și lipsa de temei legal a deciziei recurate, și neexaminarea motivelor sale de apel.
Recurenta pârâtă a arătat că situația în speță nu s-ar circumscrie ipotezei art.184 pr.civ. - în sensul că un raport de expertiză ce are valoarea unui înscris sub semnătură privată nu este act juridic civil producător de efecte juridice, astfel că nu se poate invoca nulitatea lui și că în legătură cu întocmirea lui nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de fals, întrucât expertul și-a exprimat o simplă opinie care s-ar putea reaprecia în cadrul unei revizuiri.
O altă critică formulată de recurenta pârâtă se referă la faptul că instanța nu a administrat alte probe afară de Ordonanța Parchetului pentru a dovedi suprapunerea de terenuri prin încluderea terenului intervenientei în terenul ce i-a fost restituit pe baza actului de expertiză pârâtei.
A mai susținut că instanța nu a motivat respingerea excepției lipsei interesului reclamantei și intervenienților în promovarea acțiunii.
Intimata intervenientă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelor recursuri - arătând că întocmirea în mod fraudulos a raportului de expertiză și vătămarea drepturilor acesteia s-a stabilit prin sentința penală nr.606/2008 a Judecătoriei Tg.J și decizia penală nr.290/2008 a Tribunalului Gorj, care sub acest aspect au autoritate de lucru judecat fiind irelevantă sancționarea pârâtului doar cu amendă administrativă.
În privința interesului intimatei în formularea cererii de intervenție, a arătat că este pe deplin justificată anularea raportului de expertiză pe această cale reprezentând unica modalitate ce duce la restabilirea situației reale a terenului său.
Recursurile sunt nefondate.
Excepția lipsei interesului reclamantei și intervenientei în formularea acțiunii a fost respinsă de instanțe motivat, iar argumentarea soluției dată excepției este corectă.
Reclamanta Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare Tg.J a fost pârâtă în litigiul având ca obiect revendicarea terenului ce a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert -pârât în speță - raport ce a denaturat realitatea după cum s-a stabilit de către organele de urmărire penală și de către instanțele penale în soluționarea plângerii formulate de pârât împotriva ordonanței dată în dosar nr.2396/P/2007 - prin care i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ în baza art.10 lit.1pr.pen.
Nu are relevanță cu ce titlu a deținut reclamanta acest teren, fiind suficientă calitatea sa de pârâtă în acel litigiu de revendicare pentru a justifica un interes și calitate procesual activă în acțiune prin care se urmărește a obține în final o soluție de respingere a revendicării.
Intervenienții - chiar dacă nu au fost părți în acel litigiu justifică interesul de a se alătura reclamantei în acțiunea ce are scopul de a obține declararea în fals a raportului de expertiză care printr-o identificare greșită a terenului revendicat le-a afectat dreptul lor de proprietate.
Acțiunea și cererea de intervenție se circumscriu ipotezei avută în vedere de dispoz.art.184 pr.civ. conform cărora "când nu este caz de judecată penală falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloace de dovadă".
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu dispozițiile art.322 pct.4 din codul d e procedură civilă (în forma actuală) după modificările ce i s-au adus prin art.I pct.123 din OUG nr.138/2000, astfel cum acest punct a fost modificat ulterior prin art.I pct.55 din Legea nr.219/2005.
Potrivit acestor dispoziții, dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.
"înscris declarat fals în cursul judecății" are în vedere ipoteza în care falsul este stabilit de o altă instanță decât cea de revizuire.
Această ipoteză se circumscrie dispozițiilor art.184 pr.civ. respectiv situației în care falsul nu mai poate fi stabilit în cadrul procesului penal.
În practica judiciară s-a decis în mod constatat și deplin motivat că atunci când învederareaea infracțiunii nu mai este posibilă printr-o hotărâre penală din cauza unui impediment legal stabilirea acestei situații în vederea revizuirii trebuie să se facă de instanța civilă deoarece altfel ar însemna ca erorile judiciare să rămână în ființă, ceea ce este de neconceput.
Trebuie avute în vedere toate acele situații în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau nu mai poate fi exercitată pentru unul din cazurile prevăzute de art.10 pr.pen.- un asemenea caz fiind și cel prevăzut de art.10 lit.1pr.pen. - al scoaterii de sub urmărire penală și aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ.
În speță, prin acțiune și cererea de intervenție s-a cerut instanței să constate ca fiind fals raportul de expertiză întocmit de pârât întrucât prin acesta s-a denaturat adevărul în privința identificării terenului revendicat - fapt reținut atât în ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova din 23 oct.2007, cât și prin sentința penală nr.606 din 20.02.2008 a Judecătoriei Tg.J și deciziei nr.290/16.04.2008 date în dosarul nr- în soluționarea plângerii penale formulate împotriva ordonanței.
Din motivarea în fapt a cererilor formulate rezultă că s-a cerut nu constatarea nulității unui act juridic cum eronat susține recurenta pârâtă, ci constatarea falsului - în privința raportului de expertiză și în consecință anularea acestui act.
Legea nu circumscrie însă fapta infracțională a expertului, aceasta putând fi nu numai de fals ci și de mărturie mincinoasă. Ceea ce contează este că raportul de expertiză a consemnat date ce nu corespund realității.
Susținerile recurentului pârât potrivit cărora identificarea terenului prin raportul de expertiză ar fi corespunzătoare realității este în contradicție cu situația reținută în penal și chiar cu apărarea acestuia din cadrul procesului penal - prin care a recunoscut că a identificat terenul revendicat doar pe baza simplelor afirmații ale procuratorului reclamantei.
Nu se poate reține nici pronunțarea instanțelor plus petita.
Prin acțiune și cererea de intervenție s-a cerut anularea, ca fals, a întregului raport de expertiză și nu o anulare parțială și s-a reținut în penal că întreg conținutul raportului denaturează adevărul în privința identificării terenului revendicat.
Față de aceste considerente, nu se pot reține motive de modificare ori de casare a deciziei - urmând a se respinge, ca nefondate, ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursurile declarate de pârâtul -G și pârâta împotriva deciziei civile nr. 504 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 5861 din 5 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă STAȚIUNEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE TG.J și intimata intervenientă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
04.05.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Alexandrina Marica
