Anulare act. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZI A NR.53
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Aurelia Popa Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în B,--4,. 109,. 2,. 10,. 105, sector 6, Cod poștal - împotriva deciziei civile nr. 345 pronunțată la 18 septembrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în B,-, -. D,. 2,. 9, Cod poștal -, Județ
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns intimata-pârâtă - reprezentată de avocat din Baroul București, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este netimbrat și că intimata-pârâtă - a depus la dosar întâmpinare.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă -, solicită anularea recursului ca netimbrat, iar în situația în care se va timbra până la sfârșitul ședinței, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
supra cauzei civile de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr.3749/315 din d 13.06. 2007, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta - să constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.230/04.08.1998 întocmit de către Biroul Notarului Public numai în ceea ce privește mențiunile din acesta cu privire la terenurile intravilane și extravilane, precum și cu privire la cotitățile ce revin fiecărui moștenitor, urmare a decesului mamei reclamantei,.
În motivarea cererii reclamanta arătat ca este fiica autoarei, decedată la data de 01.04.1948, cu ultimul domiciliu în comuna, județul D că au rămas ca moștenitori ai defunctei reclamanta în calitate de fiică, soțul pârâtei, în prezent decedat în calitate de fiu și soțul supraviețuitor al defunctei, numitul, decedat în prezent. Reclamanta a mai precizat că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenurile agricole din comuna și i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha și 1000. sens în care s-a emis titlul de proprietate nr.10149/10.06.1993, că la 04.08.1998 s-a dezbătut succesiunea defunctei, ocazie cu care din eroare terenurile au fost incluse în certificatul de moștenitor și s-a stabilit și un mod de partajare a acestora. S-a specificat că în mod normal, succesiunea defunctei nu trebuia să vizeze decât cota de dintr-o casă construită din paiantă, acoperită cu internită, compusă din trei camere, restul de revenind soțului supraviețuitor.
In drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.36/1995 modificată precum și pe dispozițiile art.966 Cod civil.
Pârâta - a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei întrucât prin voința expresă a părților s-a convenit partajarea bunurilor imobile în 3 loturi, voința părților concretizându-se în partea a II-a a certificatului de moștenitor. Pârâta a învederat că părțile au stăpânit imobilele astfel cum ele au fost partajate, iar după decesul soțului său, prin certificatul de moștenitor nr.232/22.11.2000 au renunțat la succesiunea acestuia în favoarea pârâtei. Pârâta considerat că acțiunea a fost promovată cu rea credință în scopul anulării ulterioare a celui de al doilea certificat de moștenitor. Prin cererea reconvențională pârâta a cerut ieșirea din indiviziune. În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.794 și urm. din Codul civil, art.1704 și urm. din Codul civil și pe art. 274 din Codul d e procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.1786/10.04.2008 s-a respins cererea reclamantei, luându-se act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că motivul pentru care se solicită constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nu a fost precizat în concret de către reclamantă, deși la termenul de judecată din data de 01.11.2007 i s-a pus în vedere acest aspect apărătorului reclamantei, că în motivarea în drept a cererii de chemare în judecată, reclamanta a precizat dispozițiile art.966 Cod civil, dispoziții în conformitate cu care obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect.
De asemenea, judecătoria a reținut că în conformitate cu certificatul de moștenitor nr.230/04.08.1998, de pe urma defunctei a rămas o cotă de dintr-o casă construită din paiantă, acoperită cu internită, compusă din trei camere, casă construită în timpul căsătoriei cu soțul supraviețuitor, restul de 1/2 din construcție fiind cota soțului supraviețuitor, că terenul, aparține, conform aceluiași certificat de moștenitor, soțului supraviețuitor conform titlului de proprietate nr.10149/1993, moștenitori sunt soțul supraviețuitor cu o cotă de 2/8, și, în calitate de fii cu câte o cotă de 3/8 și că atât masa bunurilor de împărțit cât și cotele stabilite de către BNP sunt cele legale, conforme cu actele depuse de părți precum și conforme cu susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată.
În privința părții a doua a certificatului de moștenitor, s-a constatat că reprezintă un partaj de ascendent îmbrăcat în forma unei convenții între părți, partaj de ascendent prin care se împart terenurile din titlul de proprietate nr.10149/1993 și casa de locuit reținută în prima parte a certificatului de moștenitor.
S-a argumentat că nu există text de lege care să impună părților restricții în a proceda astfel dacă aceasta a fost voința lor liberă și că putea dispune pe cale separată, prin testament sau partaj de ascendent, de modul de împărțire a acestor bunuri, numai că părțile au înțeles să procedeze de această manieră, aspect rezultat din încheierea finală întocmită de notarul public, din mențiunile făcute de notar pe titlul de proprietate și din faptul că până la decesul lui actul nu a fost contestat.
Totodată s-a apreciat că susținerea reclamantei conform căreia lipsa semnăturii tuturor părților pe cea de-a doua pagină a încheierii finale întocmită de către notar ar duce la nulitatea convenției părților este lipsită de semnificație atâta vreme cât încheierea finală are o singură rubrică pentru semnături pe prima pagină, rubrică semnată de toate părțile prezente (fila 28), iar cea de-a doua pagină este certificată de notar prin semnătură și ștampilă și nu are rubrică pentru semnături. S-a subliniat că din compararea încheierilor finale ale celor doi notari publici, încheieri aflate la dosar reiese că fiecare notar își poate personaliza încheierea, aceasta trebuind să conțină în mod obligatoriu anumite elemente ce sunt respectate de ambii notari publici.
A concluzionat instanța de fond că la emiterea certificatului de moștenitor nr.230/04.08.1998 au fost respectate dispozițiile legale privind stabilirea masei succesorale și moștenitorii defunctei în prima parte a acestui certificat, iar în partea a II-a s-a făcut o partajare a bunurilor succesorale și a bunurilor lui, conform înțelegerii părților și nu s-a dovedit o cauză falsă sau o lipsă de cauză, astfel cum a susținut reclamanta, cererea de chemare în judecată fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, arătând că un certificat de moștenitor nu poate cuprinde, pe lângă mențiunile prevăzute de lege și un partaj de ascendent sau un testament, iar notarul public a greșit atunci când în documentația instrumentată cu privire la averea defunctei, a inserat și terenul înscris în titlul de proprietate nr.10149/10.06.1993 care aparține în exclusivitate soțului supraviețuitor, nefiind bun comun al soților și.
A mai susținut apelanta că lipsește semnătura lui de pe încheierea finală a notarului public, în condițiile în care aceasta există pe încheierea aflată la fila 28 din dosarul de fond, fapt ce semnifică lipsa voinței autorului de a se întocmi partajul voluntar și lipsa semnăturii de pe certificatul de moștenitor atrage anularea înscrisului. Din această perspectivă este criticată reținerea instanței de fond potrivit căreia fiecare notar public își personalizează documentele.
De asemenea, apelanta a considerat ca fiind greșită argumentarea instanței conform căreia aceasta nu a atacat actul până în momentul de față, susținându-se că înscrisul a cărui nulitate s-a solicitat, a fost reținut de către fratele decedat al apelantei, și a aflat despre existența acestuia în momentul în care soții și i-a cerut întocmirea actului autentic de întrăinare pentru casă și teren.
Prin decizia nr. 345 pronunțată la 18 septembrie 2008, Tribunalul Dâmbovița a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta, precum și cererea acesteia privind acordarea cheltuielilor de judecată, luând act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut, în primul rând, ă motivele suplimentare de apel depuse de reclamantă nu pot fi luate în considerare față de dispozițiile art.294 Cod procedură civilă care nu îngăduie în apel schimbarea cauzei cererii de chemare în judecată, or, prin motivele suplimentare de apel, reclamanta indică o altă cauză a acțiunii dedusă judecății.
În privința fondului litigiului dedus judecății, criticile apelantei au fost apreciate ca nefondate, reținându-se că deși apelanta susține că în cuprinsul certificatului de moștenitor nu pot fi inserate decât mențiunile referitoare la succesiunea ce face obiectul dezbaterii, așa cum bine a reținut instanța de fond, nu există o interdicție legală privitoare la partajarea voluntară a bunurilor succesorale, în cadrul aceluiași certificat de moștenitor, câtă vreme toate părțile sunt de acord, iar voința lor este liber consimțită, chiar dacă pe lângă bunurile ce făceau parte din patrimoniul succesoral, moștenitorii autoarei au convenit și cu privire la împărțirea imobilului teren, reconstituit în nume propriu numai soțului supraviețuitor al defunctei care a înțeles astfel să dispună cum dorește de bunul aflat în proprietatea sa exclusivă.
S-a mai reținut că nici pretinsa lipsă a semnăturii ascendentului de pe încheierea finală de la fila 30 nu este de natură a determina schimbarea soluției instanței de fond deoarece încheierea finală a fost semnată numai pe una dintre pagini, respectiv pe cea care poartă mențiunea referitoare la semnături, nefiind obligatorie semnarea de către părți a tuturor paginilor, împrejurare în care nu se verifică ipoteza inexistenței consimțământului autorului apelantei la întocmirea actului de partaj de ascendent.
tribunalul că nu se pot primi declarațiile martorilor în contra sau peste cuprinsul înscrisului, corespunzător dispozițiilor art.1191 alin.2 Cod civil, considerent pentru care nu poate fi primită critica privitoare la inexistența convenției de împărțeală prin bună învoială.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, arătând că cele două instanțe de judecată au interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând în mod nejustificat înțelesul și lămurirea acestuia, hotărârile pronunțate fiind lipsite de temei legal.
Având în vedere că recurenta, declarând recursul de față, nu a achitat taxa judiciară de timbru de 6 lei și nici timbru judiciar de 0,15 lei, deși a fost citată cu mențiunea referitoare la timbraj, așa cum rezultă din dovada de citare aflată la fila 6 din dosar, în baza art. 312 alin. 1 pr.civilă, coroborat cu art. 137 pr.civilă, cu aplicarea dispozițiilor art.20 din Legea nr. 146 /1997, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 din OG nr. 32/1995, potrivit cărora instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra cererilor înainte de a fi îndeplinit timbrajul, Curtea va admite excepția netimbrării și va dispune anularea recursului ca netimbrat.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B,--4,. 109,. 2,. 10,. 105, sector 6, Cod poștal - împotriva deciziei civile nr. 345 pronunțată la 18 septembrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în B,-, -. D,. 2,. 9, Cod poștal -, Județ
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Aurelia Popa Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red/dact.PJ
2 Ex./ 23.01.2009
f- Judecătoria Târgoviște
a- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Aurelia Popa Mioara Iolanda
