Obligație de a face. Decizia 52/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 52
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Aurelia Popa Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei civile nr. 588 pronunțată la 10 noiembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta COMUNA - prin primar - com., Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 18 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant, personal, lipsind intimata-pârâtă Comuna.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimata a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, arată că nu este de acord cu amânarea cauzei.
Curtea, având în vedere că intimata a primit citația pe data de 22 decembrie 2008, apreciază că aceasta a avut timp suficient să-și angajeze un apărător și respinge cererea pentru lipsă de apărare, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 156 pr.civilă.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Câmpina, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Primăria și Consiliul Local, solicitând instanței ca prin sentința ce o
va pronunța să fie obligați pârâții să repeare și să modifice jgeaburile de la acoperișul Primăriei, să construiască parapezi pentru ca apa de ploaie și zăpada să nu mai cadă pe casa sa, să desființeze puțul absorbant aflat între proprietăți, care i-a inundat beciul și i-a produs igrasie pe pereți și să platească despăgubiri pentru daunele provocate.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că în anul 1925 fost construită casa sa, iar la o distanță foarte mică de aceasta a fost construită, în anul 1978, clădirea Primariei, acoperișul acestei clădiri având panta apei spre acoperișul casei sale, astfel încât, atunci când plouă, apa cade de la înalțime pe acoperișul său și stropește zidul casei.
Reclamantul a mai susținut că primăria a construit un puț absorbant pe terenul său, care, fiind la o distanță foarte mică de casă, i-a inundat beciul și i-a produs igrasie în casă, din cauza pârâților producandu-se distrugerea paziei în trei camere, a fost inundat beciul și s-a temelia.
Prin sentința civila nr. 364/01.02.2008, Judecătoria Câmpinaa admis în parte acțiunea precizată, a obligat pârâta sa repare jgheaburile și burlanele existente la clădirea ce constituie sediul primariei, să doteze panta învelitorii dinspre reclamant a clădirii primariei cu parapezi și să desfiinteze căminul de pe proprietatea reclamantului, să construiască alt cămin pe proprietatea sa, să etanșeze îmbinarea tuburilor de beton din componența dintre proprietăți și a conductei de preaplin și în exterior instanlația sanitară pe traseul dintre cele 2 proprietăți și să plateasca reclamantului suma de 2155,42 lei cu titlu de despăgubiri.
La pronunțarea soluției, instanța de fond a reținut că din certificatul de moștenitor nr. 162/2003 rezultă că reclamantul a primit, în deplină și exclusivă proprietate, de pe urma defunctei, imobilul situat în com., compus din teren în suprafață de 300 mp și locuința ce se află pe acesta, construită din paiantă, de peste 70 de ani, cu suprafața de 56 mp, dotată cu lumină electrică, dobândit de defunctă prin actul dotal nr. 5471-1945.
S-a mai reținut că, potrivit filei din Registrul agricol, în perioada 1974-1980 imobilul construcție avea suprafata de 32 mp, în prezent fiind înregistrat în evidențele agricole cu suprafața de 93 mp, iar din Hotărârea Consiliului Local nr. 33/13.08.1999 pentru însușirea inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al comunei, rezultă că Primăria aparține domeniului public al comunei fiind construită în perioada 1977-1980.
De asemenea, s-a arătat că susținerile reclamantului, în sensul că jgheaburile și burlanele de pe acoperișul Primariei necesită reparatii, că se impune construirea de parazăpezi pentru ca apele pluviale și zăpada să nu se mai scurgă pe proprietatea sa, sunt confirmate de către concluziile raportului de expertiză construcții întocmit de către expert -, în care se recomandă efectuarea unor asemenea lucrări și necontestate de către pârâtă, care, în notele scrise și prin adresa nr.7143/2007, recunoaște existența deficiențelor semnalate și arată că se vor realiza lucrări de reparații și revizia jgheaburilor și burlanelor.
Instanța de fond a reținut, totodată, că din raportul de expertiză rezultă că pe traseul scurgerii spre cele trei fose septice care deservesc Primăria comunei există două cămine de preaplin intermediare, unul pe proprietatea reclamantului și unul între proprietăți, acesta din urmă fiind construit din tuburi de beton de 800
cu conductă de preaplin din tuburi de 200. Cele două cămine și conductele de scurgere se află în stare precară datorită vechimii instanlației de canalizare, iar remedierea situației se poate realiza, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză construcții, prin desființarea de pe proprietatea reclamantului și edificarea altuia pe proprietatea primăriei.
S-a mai arătat că defecțiunile existente la căminele de preaplin și la conducte, starea necorespunzatoare a burlanelor și jgheaburilor de la clădirea primăriei și de la clădirea reclamantului, precum și lipsa de parazăpezi au produs infiltrații care au deteriorat parțial zugrăveala la 2 camere ale reclamatului.
Având în vedere că daunele provocate de infiltrații se datorează atât scurgerilor din canalizarea pârâtului, cât și din apele pluviale provenite de la reclamant și pârât, instanța a apreciat că repararea prejudiciului se impune a fi efectuat de pârâtă proporțional cu propria sa culpă, respectiv în limita sumei de 2155,42 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, susținând că este nelegală întrucât instanța de fond în mod greșit a împărțit despăgubirile pe J, considerând că este și culpa reclamantului pentru daunele provocate de infiltrații, cu toate că, la dosar, nu exista o cerere din partea pârâtei în acest sens,
A mai susținut apelantul că infiltrările din beci provin de la canalizarea pârâtei prin zidul de la beci și că umezeala urcă pe pereți și ajunge în interiorul casei.
Prin decizia civilă nr. 588 pronunțată la 10 noiembrie 2008, Tribunalul Prahova a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 364 pronunțată la 1.02.2008 de Judecătoria Câmpina.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat că susținerea reclamantului, în sensul că în mod greșit prima instanța, în lipsa unei cereri reconventioanale, a stabilit cuantumul despăgubirilor la J, este neîntemeiată întrucât, după cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit de expert, daunele provocate de infiltrații se datorează atât scurgerilor din canalizarea pârâtului, aspect recunoscut de către acesta prin adresa 7143/2007, prin care și-a luat angajamentul de a aloca sume în vederea realizării deficiențelor la instalația de canalizare, cât și din apele pluviale provenite de la reclamant și pârâtă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și arătând că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind întrunite dispozițiile art. 304 pct. 6 pr.civilă.
A mai arătat recurentul că, deși pârâta a recunoscut și a promis că va remedia stricăciunile produse, tribunalul a reținut că și reclamantul ar avea o culpă, deși acest lucru nu s-a cerut.
Pe de altă parte, arată recurentul, nimic nu justifică reținerea unui procent de culpă de 50%, câtă vreme pagubele evaluate de expert se refereau la urmările directe ale infiltrațiilor de la canalizarea aparținând pârâtei și aflată pe terenul său.
xaminând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
În speță, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.6 pr.civilă, câtă vreme instanța de fond a reținut, iar cea de apel a menținut soluția, fără a exista cerere
reconvențională în acest sens, un procent de 50% la producerea daunelor în sarcina reclamantului, reducând proporțional suma calculată de către expert.
Chiar dacă se constata o vină a reclamantului în producerea anumitelor degradări, urma ca instanța să verifice în mod concret care anume degradări sunt produse din vina pârâtei și care din vina reclamantului, urmând a obliga pârâta la plata numai a daunelor produse în mod direct de către ea, și nu la plata unui procent apreciat în mod aleatoriu din toate degradările constatate.
Din interpretarea cererii de recurs formulată, rezultă că recurentul critică hotărârile anterioare și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 998 cod civil și art. 1002 Cod civil, în sensul reținerii unui procent de culpă de 50%, deși prejudiciul produs de reclamantă reprezintă întreaga sumă reținută în expertiză cu titlu de despăgubiri, astfel că, făcând aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. 3.pr.civilă, instanța, procedând la încadrarea acestor motive printre cele strict și limitativ prevăzute de art. 304.pr.civilă, constată că sunt aplicabile și dispozițiile art. 304 pct.9 pr.civilă referitoare la pronunțarea unei sentințe cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, potrivit art. 998-999 Cod civil, text de lege invocat de reclamant în cererea inițială, oricine cauzează unei alte persoane un prejudiciu, este obligat a-l repara, fiind necesar a se constata în mod cumulativ existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu dar și a legăturii de cauzalitate dintre acestea.
Tot astfel, art. 1002 Cod civil, prevede că proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când aceasta este urmarea lipsei de întreținere sau a unui viciu de construcție.
Din raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond, a rezultat în mod clar că pârâta, ca unitate administrativ-teritorială în patrimoniul căreia este înregistrată clădirea în litigiu, a produs reclamantului un prejudiciu concret constând în deteriorarea parțială a zugrăvelii în două camere și producerea de infiltrații în pereții beciului (pct.3 din raport, fila 32).
A arătat expertul că aceste degradări s-au datorat lipsei de întreținere și unor vicii de construcție ale imobilului alăturat, proprietatea pârâtei, cum ar fi amplasarea greșită a jgheaburilor și burlanelor sau lipsa parazăpezilor, amplasarea unor cămine de preaplin intermediare în cadrul instalației de canalizare, în mod impropriu.
Deși într-un paragraf ulterior expertul a apreciat că și la casa reclamantului este necesar construirea unei rigole care să preia apele, se constată că acesta a arătat anterior, în mod clar, că în sarcina pârâtei se impune a fi reținute efectuarea anumitor lucrări pentru a înlătura pe viitor producerea deteriorărilor constatate la casa reclamantului.
În mod greșit au apreciat instanțele anterioare că procentul de culpă de 50% din producerea acestor degradări îi aparține și reclamantului, câtă vreme nu s-a identificat, în mod clar, în ce măsură prejudiciul cauzat se datorează proastei întrețineri a jgheaburilor și burlanelor.
Or, în doctrina și practica judiciară, s- arătat în mod constant că între prejudiciu și faptă este necesară existența unei legături directe de cauzalitate.
Reiese clar din raportul de expertiză că viciile de construcție ale
imobilului aparținând pârâtei sunt cauza directă a degradărilor casei reclamantului, astfel încât, reținerea unei culpe a acestuia nu era justificată.
Pronunțând o soluție cu încălcarea art. 998-999 și 1002 Cod civil, hotărârile instanțelor anterioare sunt lovite de nelegalitate, urmând a fi supuse modificării, potrivit art. 312 alin. 3 pr.civilă, ca urmare a admiterii recursului conform art. 304 pct.9 pr.civilă.
Pe cale de consecință, va fi admis recursul declarat, va fi modificată în tot decizia și schimbată în parte hotărârea instanței de fond, numai sub aspectul obligării pârâtei la plata întregii sume reținute în raportul de expertiză ca fiind contravaloarea despăgubirilor cuvenite reclamantului, respectiv suma de 4310,84 lei.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței, iar în baza dispozițiilor art. 274.pr.civilă, va fi obligată intimata-pârâtă la plata sumei de 18,15 lei către recurent, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei civile nr. 588 pronunțată la 10 noiembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta COMUNA - prin primar - com., Cod poștal -, Județ
odifică în tot decizia și în parte sentința, în sensul că obligă pârâta-intimată la plata sumei de 4310,84 lei, cu titlu de despăgubiri.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata-pârâtă la plata sumei de 18,15 lei cheltuieli de judecată, către recurentul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Aurelia Popa Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.PJ
3 ex/3.02.2009
f- Judecătoria Câmpina
-
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Aurelia Popa Mioara Iolanda
