Anulare act. Decizia 547/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR.547/2009-R
Ședința publică din 27 martie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de pârâtele domiciliată în B M,-, județul M și respectiv, domiciliate în S M, - -, - 12,. 22, și respectiv de reclamantul domiciliat în B M,-, județul M, în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliată în B M,-, județul M, domiciliat în,-, județul S M, domiciliat în B M,-, județul M, COMISIA LOCALĂ BMP ENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 și COMISIA JUDEȚEANĂ M PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, împotriva deciziei civile nr. 76 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 2824 din 24 aprilie 2002 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 5021/R/2000, având ca obiect: anularea actelor de proprietate.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 10 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 17 martie 2009, 24 martie 2009, 27 martie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1316/20.02.1998 pronunțată de Judecătoria Baia Mares -a respins acțiunea reclamantului pe excepția lipsei calității procesuale active, iar prin decizia civilă nr.628/A/19.06.1998 a Tribunalului Maramureșs -a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Baia Mare.
Prin sentința civilă nr.861/15.02.1999 pronunțată de Judecătoria Baia Mares -a admis acțiunea reclamantului, dispunându-se modificarea titlurilor de proprietate nr.44118/13.1997 și -/14.02.1996 în sensul că alături de G va fi trecut la titlul comun și reclamantul.
Prin decizia civilă nr.1208/2000 a Curții de apel Clujs -a dispus casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță.
Prin sentința civilă nr.2824/24.02.2002 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în urma reluării ciclului procesual s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului, ca succesor al def. și în consecință s-a constatat că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1966 între vânzătorul și cumpărătorul s-a vândut cota de 3/8 părți din imobilul înscris în 197 cu nr. top 1033, 1034 în natură teren intravilan și casa de locuit, bucătărie de vară și lemnărie, situat în B M- și nou nr.19 cu suma de 7000 lei.
A constatat vânzarea cumpărarea încheiată în anul 1970 între vânzătorul și cumpărătorul, cu privire la casa de locuit construită în anul 1967 și cota de 3/8 părți din imobilul înscris în 197 cu nr. top 1033 și 1034, în natură teren intravilan și casă de locuit, bucătărie de vară și lemnărie, imobil situat în B M- și nr. nou 19 cu suma de 50.000 lei.
A dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului în conform prezentei sentințe.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că prin hotărârea nr.8975/29.05.1997 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii fondului funciar, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,60 ha teren situat în B M, str. - -, identificat prin expertizele tehnice judiciare efectuate ca făcând parte din terenul înscris în 197 cu nr. top 1033 și 1034 în suprafață totală de 17220.
Prin titlurile de proprietate nr. 44118/1/13.01.1997 și nr.6014/86/14.02.1996 s-a reconstituit dreptul de proprietate def. G-jr. antecesorul pârâților de rândul 1-4 pentru suprafața de 5300. și respectiv 3800. teren identificat în același cu nr.197 cu nr. top 1033.
Din același teren s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâtei, prin titlul de proprietate nr.60666/72/213.08.1993, pentru suprafața de 3400. intabulat în nr.197, cu nr. top 1033/1 și 1034/1, teren ce a aparținut părinților săi și care au figurat în registrul agricol din perioada anilor 1959-1962, conform adeverinței eliberată de Primăria B
Cu privire la acest titlu a conchis instanța că este temeinic și legal, pârâta, fiind îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Referitor la titlurile de proprietate eliberate în favoarea def. G-jr, instanța a reținut că, terenurile cuprinse în titlu au aparținut antecesorilor săi -sen, care s-a înscris în CAP cu teren, în registrul agricol figurând cu suprafața de 0,91 ha teren.
Subliniază judecătoria în continuare că G-sen decedat la data de 08.-12.1965 avut doi fii pe G-jr și, ambii în viață la data apariției Legii 18/1991, în prezent decedați și ai căror moștenitori sunt pârâtele, și.
Cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate a formulat numai def. G-jr, care profitând de identitatea de nume a solicitat întreaga suprafață de teren care a aparținut tatălui său, declarând că este unicul moștenitor și că a intrat cu terenul în CAP.
Prin titlul de proprietate nr.4411/8/1 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3800. teren, situat în același loc între vecinii: la nord -, la est -, la sud - și la vest -.
O parte din aceste terenuri au fost înstrăinate de către pârâții succesori prin acte autentice pârâților G, și.
C de al doilea fiu al def. G-sen, tatăl pârâtului, conform declarației autentificate la data de 11.02.1997, a recunoscut că nu a solicitat terenul care a aparținut tatălui său, pentru că și-a înstrăinat cota parte de 3/8 din teren și casa de locuit prin actul sub semnătură privată încheiat în anul 1966, la numitul, care la rândul său a înstrăinat terenul și casa reclamantului în anul 1970.
Prin sentința civilă nr.2314/30.03.1998, definitivă s-au validat vânzările succesive pentru cota de 3/8 părți din suprafața totală de teren înscris în 197 cu nr. top 1033 și 1034.
Reține instanța că prin înstrăinarea cotei sale de proprietate în anul 1966, la un interval de un an după decesul tatălui său, echivalează cu acceptarea succesiunii autorului comun, cota sa revenind reclamantului în temeiul unui mandat tacit ratificat prin acceptarea consecințelor juridice produse.
Arată apoi judecătoria că părțile interesate și anume, succesorii în drepturi nu au atacat actele de vânzare cumpărare succesive pentru că la data încheierii acestora nici autorul lor nu era proprietar tabular, acesta dobândind terenul în suprafață de 1,38 ha în anul 1954 de la proprietarul înscris în, care era proprietar împreună cu -, G și în cote ideale nedeterminate din suprafața totală de 17220.
Pe de altă parte se arată că, la decesul tatălui lor, cei doi fii au înțeles să-și împartă în mod egal averea rămasă, dispunând de cota sa de 3/8 parte, cota de 3/8 revenind fratelui său G-jr, iar restul cotei de 2/8 revenind numitei, soție supraviețuitoare.
Mai arată instanța că, din dispozițiile art.785 și 786 din civil, rezultă că în cazul în care se vinde un bun aflat în coproprietate de către una copărtaș, vânzarea nu este nulă, ci doar supusă condiției rezolutorii, soarta înstrăinării atârnând de rezultatul partajului.
De asemenea, se reține că, pentru validarea împărțelii prin bună învoială trebuie îndeplinite dispozițiile art.730, al.1 din civil putându-se realiza fără îndeplinirea vreunei formalități în orice formă inclusiv verbală, dovada urmând a fi făcută potrivit dreptului comun conform art.1191 din civil.
A considerat instanța că din actul juridic cu dată certă încheiat în anul 1966 de, rezultă că a existat o înțelegere în ceea ce privește împărțeala moștenirii def. G-sen.
A conchis instanța că, întinderea dreptului la reconstituirea proprietății care a aparținut autorului titularului celor două titluri de proprietate se rezumă la cota de 3/8 părți din suprafața totală de 17220. teren p. identificat în 197 cu nr. top 1033 și 1034.
În continuare se arată că, prin intabularea titlurilor de proprietate în pentru suprafața de 9100. terenul care a mai rămas în 197 este de 4720. nr. top după dezmembrare 1033/2, 1034/2 și 1033/8.
Prin expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză s-a identificat terenul în litigiu obiect al titlurilor de proprietate eliberate def. G-jr și a hotărârii nr.8975/1997, concluzionându-se că o parte din suprafața de teren validată reclamantului este cuprinsă în aceste titluri de proprietate, propunându-se variante de amplasare fără a afecta dreptul de proprietate dobândit de pârâții, și și cu privire la care reclamantul a renunțat la judecată, și a cotei de proprietate care revine titularului celor două titluri.
Conform variantei nr.1 din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză rezultă că suprafața de teren cuprinsă în cele două titluri emise def. G-jr care revin reclamantului, este amplasată astfel:2114 din suprafața totală de 3800. cuprinsă în titlul de proprietate nr.6014/86, teren înscris în nr.197, 1036, nr. top 1033/5/1 și suprafața de 896. din terenul cuprins în titlul de proprietate nr.44118/1, transcris din 197 în nr.1973, nr.top 1033/7/2/1.
A concluzionat astfel instanța că, cele 2 titluri se impun a fi anulate parțial pentru suprafața totală de 3100. arătându-se totodată că diferența de teren până la 6000. validată reclamantului este amplasată pe nr.top 1033/8, 1033/2 și 1034/2.
Astfel, conform variantei amintite, reclamantului îi revine suprafața de 1795. din nr.top 1033/8, iar din nr.top 1034/2 în suprafață totală de 1309. reclamantului îi revine suprafața de 1009. precum și terenul în suprafață de 96. aferent nr.top 1033/2.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții, și.
Apelanții, și prin apelul formulat au solicitat admiterea apelului declarat, schimbarea în totalitate a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții au criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, instanța de fond nu a ținut cont de îndrumările date de instanța de casare, care arată că sentința civilă 2314/1998, nu le este opozabilă pârâtelor apelante, și că nu s-au stabilit succesiunile succesive ale def. G-sen și G-jr cât și a lui, cu stabilirea drepturilor antecesorilor apelantelor.
Arată astfel apelanții că, suprafața de 0,91 ha teren este proprietatea exclusivă a def. G-jr primit donație de la tatăl său, susținând că reclamantului nu i s-a înstrăinat întreaga suprafață de 0,60 ha teren, ci numai 0,23 ha.
În acest sens învederează aceștia că în condițiile în care contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat în anul 1966, acesta nu mai putea avea ca obiect o suprafață de teren care fusese cooperativizată.
Apelanta prin apelul formulat a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a sentinței civile apelate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Aceasta arătată că, suprafața de 0,48 ha teren îi aparține în calitate de moștenitoare a def. G, motiv pentru care a formulat plângere împotriva hotărârii 9647/10.12.1998 prin care s-a respins contestația privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață.
Arată astfel apelanta cu privire la dovada dreptului de proprietate că prin testamentul autentificat cu nr.819/02.08.1960 Gat estat soției sale cota de parte din casă și anexe, cât și suprafața de 4924. grădină, testament în care se menționează că cei doi copii ai def. au fost excontentați.
prin testamentul autentificat cu nr.2693/22.06.1973 a lăsat întreaga avere mobilă și imobilă în favoarea sa și a defunctului său soț G, eliberându-se certificatul de moștenitor nr.1114/01.11.1982.
Apelantul nu și-a motivat apelul, depunând la dosar un înscris intitulat declarație prin care arată că tatăl său nu a vândut întreaga suprafață de 0,60 ha teren, astfel că titlul de proprietate este legal emis.
Prin încheierea nr.3823/01.11.2002 a Curții Supreme de Justiție s-a dispus strămutarea judecării apelului civil declarat în cauză în favoarea Tribunalului Bihor.
Prin decizia civilă nr. 76/A din 30 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții din B M- jud. M, din B M- jud. M, din S M-/23, și, ambele din S M-/40, din B M-/27 jud. M, din loc. - jud. S M în contradictoriu cu intimații din B M- jud. M, din B M- jud. M, Comisia locală pentru aplicarea Legii 18/1991 B M, Comisia județeană pentru aplicarea Legii 18/1991 M împotriva sentinței civile nr.2824/24.04.2002 pronunțată de Judecătoria Baia Mare pe care a păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Astfel cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, în speța dedusă judecății, tema pretențiilor și probațiunii vizează în principal constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate nr.44118/-/86 emise în favoarea def. G-jr pentru suprafața de 0,60 ha reprezentând cota de 3/8 parte din terenul situat în BMs tr. - -, înscris în 197 cu nr.top 1033 și 1034.
În susținerea cererii sale, reclamantul arată că a cumpărat această suprafață de teren prin contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 24.05.1970, de la numitul, care la rându- a dobândit imobilul prin contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată din 30.04.1966, de la def., antecesorul pârâtului, respectiv fratele def. G-jr în favoarea căruia s-au eliberat cele două titluri de proprietate.
De cealaltă parte pârâții, succesori ai defuncților G-jr și susțin că obiect al transmisiunii nu l-a format întreaga suprafață de 0,60 ha teren cum susține reclamantul ci numai suprafața de 0,23 ha teren aferent casei de locuit.
Prin hotărârea nr.8975/29.05.1997 dată de Comisia județeană pentru aplicarea Legii 18/1991 Mis -a recunoscut reclamantului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,60 ha teren, cu privire la care acesta a solicitat anularea parțială a celor două titluri, iar prin hotărârea 9647/10.12.1998 a aceleiași comisii s-a respins cererea pârâtei apelante de reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,48 ha teren, cu privire la care aceasta susține că-i aparține.
S-a impus așadar, a se stabili care a fost întinderea suprafeței de teren ce a format obiect al convenției părților din momentul vânzării.
În acest sens se vor avea în vedere mențiunile cuprinse în contractul de vânzare cumpărare încheiat între def. și numitul, în care se precizează expres că se înstrăinează alături de o casă de locuit și cota indiviză de 3/8 părți din imobilul cuprins în 197 B M, cu nr.top 1033 și 1034.
În contract se mai menționează că o cotă indiviză de 3/8 părți din același imobil reprezintă proprietatea indiviză a fratelui vânzătorului, și anume a def. G-jr, iar restul de 2/8 reprezintă proprietatea indiviză a lui, soția supraviețuitoare a def. G-sen (tatăl celor doi frați).
De asemenea, în contractul de vânzare cumpărare încheiat între def. și reclamantul din prezenta cauză se menționează de asemenea că i se înstrăinează acestuia casa de locuit situată în B M-, precum și cota de 3/8 parte din imobilul înscris în 197 B M cu nr. top 1033 și 1034.
Tot în același sens, s-a impus a se lua în considerare și declarația dată de vânzătorul inițial, autentificată cu nr.80/11.02.1997, prin care recunoaște înstrăinarea cotei de 3/8 părți din terenul cu nr.top 1033 și 1034 către numitul.
Declară totodată acesta că nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe acest teren, întrucât l-a vândut în integralitate.
Cu privire la înstrăinarea cotei de 3/8 parte din imobilul mai sus arătat s-a pronunțat și Judecătoria Baia Mare care prin sentința civilă 2314 constatat înstrăinarea succesivă a imobilului dispunând înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului în
De asemenea, cu privire la dreptul de proprietate al acestuia asupra întregii suprafețe de 0,60 ha teren s-a pronunțat și Judecătoria Oradea care prin sentința civilă 8018/04.12.1006, menținută prin decizia civilă nrt.687/R/2007 a Tribunalului Bihora respins plângerea formulată de petenta (apelanta din prezentul dosar), menținând hotărârea nr.8975/29.05.1997 a Comisiei Județene de fond funciar M prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantului asupra suprafeței de 0,60 ha teren, statuând astfel în mod irevocabil asupra întinderii dreptului de proprietate supus reconstituirii în favoarea acestuia.
Prin urmare, temeinic a reținut judecătoria că, reclamantul trebuie să primească în proprietate tot ceea ce s-a avut în vedere de părțile convenției de înstrăinare, respectiv întreaga suprafață de 0,60 ha teren și nu 0,23 ha teren cum susțin apelanții.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.296 din pr.civil, apelurile au fost respinse ca nefondate, menținând ca legală și temeinică hotărârea apelată.
Întrucât cheltuielile de judecată solicitate de intimatul nu au fost dovedite, acestea nu i s-au acordat.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat a declarat recurs pârâta, solicitând în principal modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului declarat de ea și schimbarea sentinței civile nr.2824/2002 a Judecătoriei Baia Mare, cu consecința respingerii acțiunea formulată de reclamant, iar în subsidiar, casarea deciziei și desființarea sentințe, cu trimitere spre rejudecare aceleași instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că toate hotărârile pronunțate în cauză, au nesocotit un element primordial, și anume, dezbaterea succesiunii după defunctul G senior, având în vedere dispozițiile art. 728 Cod civil.
Astfel, recurenta susține că se impunea a se stabili masa succesorală după acest defunct, moștenitorii legali sau testamentari precum și cotele lor de moștenire, ceea ce în speță nu s-a făcut.
Prin modul cum a fot soluționată cauza, recurenta susține că i-au fost încălcate drepturile sale de moștenire testamentară, fiind în imposibilitate să-și mai valorifice aceste drepturi.
Pe de altă parte, se susține că recurenta a formulat cerere de restituire la Legea nr.245/2005, la Comisia Județeană M, cerere care a fost respinsă, fiind pe rol litigiul cu acest obiect.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și următoarele, art. 304 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleași decizii, în termen și legal timbrat, cu declarat recurs și pârâtele, și, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului lor, schimbarea hotărârii primei instanțe, iar pe cale de consecință, a respinge acțiunea formulată de reclamant.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că atât instanța de fond cât și de apel au omis faptul că, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este inadmisibilă, astfel, deși se recunoaște faptul că sentința civilă nr.2314/1998, prin care se validează vânzările succesive, nu le este opozabilă pârâtelor, soluțiile date de aceste instanțe s-au bazat tocmai pe această hotărâre.
De asemenea se susține că, încă de la început s-a făcut greșita interpretare a contractului de vânzare - cumpărare sub semnătură privată încheiat în 1966, întrucât fracția de 3/8 s-a referit la cota de 3/8 părți din moștenirea defunctei, la succesiunea căreia, prin partaj voluntar cu fratele și tatăl său, lui i-a revenit 3/8 părți și nu cota de 3/8 părți din terenul înscris în CF. 197 -, nr. top. 1033 și 1034.
Situația de fapt a fost foarte clară, susțin recurentele, la data încheierii celor două contracte succesive, astfel că, atât primul cumpărător, cât și cel de-al doilea cumpărător, intimatul, au știut exact ce cumpără și niciodată, cumpărătorii nu au folosit 6000. deoarece suprafața terenului respectiv, aferent casei este de doar 2600 mp. mai puțin de
Un aspect important susțin recurentele este și acela că, intimatul reclamant a solicitat atribuirea terenului din litigiu, abia după decesul lui G junior, care a fost pentru el un impediment, cunoscând foarte bune situația faptică și juridică a celor două terenuri.
Se mai arată că, în mod eronat instanța de fond a reținut că G junior a profitat de identitatea de nume cu autorul său, declarând că este singurul moștenitor, aspecte contradictorii, mai ales că, din cererea adresată de către aceasta Comisiei de aplicare a Legii nr.18/1991, rezultă că a formulat cererea, nu în nume propriu ci în calitate de moștenitor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleași decizii a declarat recurs și reclamantul, solicitând modificarea acesteia în parte, în sensul obligării apelanților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport la instanță.
La data de 18 martie 2008, recurenta a mai depus și alte motive de recurs, care în raport de data comunicării deciziei atacate, - 21 februarie 2008 (fila 199 apel), se constată că sunt depuse peste termenul prev. de art. 301 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat în principal respingerea ca inadmisibile a recursurilor declarate de pârâte, deoarece criticile invocate vizează doar aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârilor atacate, iar în subsidiar, respingerea ca nefondate a ambelor recursuri, cu cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârile atacate, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prev. de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr.6014/2006 emis de Comisia Județeană de stabilirea dreptului de proprietate al Județului M, la data de 14.02.1996, s-a reconstituit în favoarea defunctului G junior, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3800 mp. teren intravilan, iar prin titlul de proprietate nr.4418/1/13.01.1997, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea aceluiași defunct, asupra suprafeței de 5.300. teren situat de asemenea în intravilan.
Din copia " memoriului explicativ" depuse la fila 3 fond, adresat de G junior, Comisiei de Aplicare a Legii 18/1991, la data de 10 martie 1991, rezultă că, acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe seama sa, în calitate de moștenitor al părinților săi, decedați, (decedată în 1959) și G senior (decedat în 1965) care s-au înscris cu terenul în CAP.
Este adevărat că cele două titluri de proprietate s-au emis pe numele solicitantului, după cum reiese din datele de identificare (adresa de domiciliu a acestuia) și nu în calitatea sa de moștenitor, însă acest aspect prin el însuși nu este de natură a atrage nulitatea celor două titluri de proprietate.
Pe de altă parte, câtă vreme din scriptul indicat mai sus și depus în copie la fila 3 - fond, rezultă că G junior a precizat că este fiul foștilor proprietari, motivarea instanței de fond în sensul că acesta ar fi profitat de identitatea de nume cu autorul său, este total eronată, acesta precizând în mod expres calitatea în baza căruia solicită reconstituirea dreptului de proprietate.
Pe de altă parte, este greșită și aprecierea făcută de către aceeași instanță cu privire la eliberarea titlului de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor, chiar dacă numai unul dintre ei a formulat cerere.
În acest sens, dispozițiile art. 8 alin. (3) din Legea nr.18/1991, republicată și actualizată, sunt neechivoce, "Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate".
Aceeași prevedere este reluată apoi și de art. 11 al. (3) iar la alineatul (4) al textului se prevede și termenul de depunere a cererii.
Este adevărat că, potrivit art. 13 alin. (3) din același act normativ, "titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor", însă, pentru a fi incident acest text de lege este necesar ca în prealabil acel moștenitor să se fi adresat Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar, cu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termenele impuse de lege.
Or, o asemenea cerere nu a fost formulată de către celălalt fiu al foștilor proprietari, respectiv de către numitul, în prezent decedat, după cum rezultă din chiar declarația dată de acesta și autentificată sub nr.80/11.02.1997 de (fila 4 fond).
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 11.11.1997 pe rolul Judecătoriei Baia Mare, reclamantul, a solicitat a se constata nulitatea parțială a celor două titluri de proprietate, pentru suprafața de 0,34 ha. teren, cu motivarea că această suprafață de teren ar fi fost cumpărată de către el.
Potrivit copiei contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată (fila 9 fond) încheiat la data de 30 aprilie 1966, numitul se obliga să înstrăineze numitului, cota indiviză de 3/8 părți din imobilul înscris în CF. nr.197 B M, nr.top. 1033 și 1034, cu prețul de 7000 lei.
Potrivit aceluiași înscris, vânzătorul făcea mențiunea că, vinde terenul și casa de locuit ce le-a moștenit de la părinții săi, iar o altă cotă de 3/8 ar reveni fratelui său G și 2/8 parte, soției supraviețuitoare a tatălui lor, numita, cumpărătorul intrând de drept și de fapt în stăpânirea imobilului pe porțiunea indiviză, proprietatea vânzătorului, începând cu data încheierii contractului.
Ulterior, la data de 24 mai 1970, numitul, prin contractul depus în copie la fila 10 fond, vinde, la rândul său casa și 3/8 din imobilul cuprins în CF. nr.197 - B M, nr. top. 1033 și 1034, reclamantului din prezenta cauză cu prețul de 50.000 lei, care urma să intre în posesia imobilului la data de 8-10 iulie 1970.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în fața instanței de fond de către inginer expert, recurentul reclamant folosește din terenul înscris în CF. nr.197, suprafața de 2.200 mp.
Acest lucru este relevant, deoarece reclamantul nu a susținut niciodată și nici nu s-a confirmat prin probe că, el sa-u primul cumpărător ar fi folosit suprafața de 6000 mp. pe care o solicită în prezent și care susține că ar fi fost cumpărată de către el.
În acest sens mai este de precizat că, la data când a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare de către, nu era dezbătută succesiunea după părinți pentru ca acesta să poată înstrăina în concret bunuri din masa succesorală.
Apoi, la acea dată terenurile nu se aflau în circuitul civil, și ce este mai relevant, nici unul din cel doi cumpărători, și reclamantul, nu au folosit niciodată suprafața de 6000 mp. din imobilul din litigiu, decât suprafața de 2.200 mp. așa cum s-a arătat deja mai sus, suprafață acceptată ca fiind înstrăinată de către defunctul G junior.
Cu toate că, instanța nu a fost investită cu soluționarea vreunui capăt de cerere care să vizeze stabilirea masei succesorale după defunctul G senior, prin modul cum a fost soluționată cauza nu s-a făcut altceva decât s-au stabilit cotele de moștenire care ar reveni celor doi fii ai acestuia.
Or, obiectul prezentului litigiu vizează legalitatea sau nelegalitatea celor două titluri de proprietate emise pe numele defunctului G junior.
Terenul din litigiu a făcut obiectul Legii nr.18/1991, iar stabilirea dreptului de proprietate se face potrivit art. 8 alin. (1) din lege, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
Potrivit alineatului (2) din același text de lege, de prevederile acestuia beneficiază în primul rând membrii cooperatori care au adus pământ în fostele CAP - uri, precum și în condițiile legii, moștenitorii acestora.
Beneficiarul titlurilor de proprietate a căror nulitate parțială se solicită, a îndeplinit toate cerințele prevăzute de lege pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu.
Este greșită de asemenea și motivarea reținută de ambele instanțe, în sensul că sentința civilă nr.2314/30.03.1998 rămasă definitivă, ar constitui un temei legal pentru nulitatea titlurilor de proprietate din litigiu.
Potrivit acestei sentințe, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr.328/1998, a fost admisă, într-adevăr acțiunea formulată de același reclamant împotriva numitului și s-a constatat că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat în 1966 între și s-a vândut cota de 3/8 părți din imobilul din CF. nr. 197, iar apoi, prin contractul încheiat în anul 1970, același imobil a fot vândut reclamantului.
Litigiul respectiv s-a pronunțat însă doar între reclamantul din prezenta cauză și moștenitorul celui care i-a vândut lui, fără ca pârâții din prezenta cauză să fie atrași în proces, astfel că această hotărâre nu le este opozabilă.
Apreciind că, ambele hotărâri sunt lipsite de temei legal, Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 312 al.(1) coroborat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă, cu referire la art. 304 pct.9, va admite ca fondate recursurile declarate de pârâte, va modifica în parte decizia civilă nr.76/2007 a Tribunalului Bihor, în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr.2824/2002 a Judecătoriei Baia Mare, pe care o va schimba în parte, iar pe cale de consecință, va respinge în întregime acțiunea formulată de reclamant, și va păstra restul dispozițiilor din hotărârile atacate.
Ca urmare a admiterii celor două recursuri, în baza art. 312 al. (1) Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată, acțiunea acestuia urmând a fi respinsă.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, nefiind justificate cu acte doveditoare la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de reclamantul domiciliat în B M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 76 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor;
ADMITE ca fondate recursurile civile introduse de pârâta domiciliată în B M,-, județul M și pârâtele, domiciliate în S M, - -, - 12,. 22, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în B M,-, județul M, cu intimații pârâți domiciliată în B M,-, județul M, domiciliat în,-, județul S M, domiciliat în B M,-, județul M, COMISIA LOCALĂ BMP ENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 și COMISIA JUDEȚEANĂ M PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, împotriva deciziei civile nr. 76 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că: admite apelurile declarate de pârâții arătați mai sus împotriva sentinței civile nr.2824/24.04.2002 a Judecătoriei Baia Mare, pe care o schimbă în parte iar în consecință: respinge în întregime acțiunea formulată de reclamantul și menține restul dispozițiilor din hotărârile atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 27 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /24.04.2009
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./24.04.2009
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
