Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 545/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.545/2009-
Ședința publică din 27 martie 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanții, R, C, toți cu domiciliul în S M, 25 Octombrie, nr. 1,. X, jud. S M, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI cu sediul în B,- - 24, sector 1 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1434 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă - drepturi bănești.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 24 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 27 martie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1434/D din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-au espins ca fiind prescrise pretențiile reclamanților pentru perioada 01.11.2000-29.05.2005.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI.
Au fost respinse pretențiile reclamanților pentru perioada iulie 01.11.2000-29.05.2005.
S-a respins acțiunea reclamanților, R, C, -, toți cu domiciliul ales în S M, P-ța 25 Octombrie, nr.1, etaj X, formulată împotriva pârâților CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,- - 24, sector 1, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata despăgubirii echivalente cu sporul de stabilitate și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică neacordate începând cu data de 01.11.2000 și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să includă în buget sumele necesare plății despăgubirilor solicitate.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect restituirea sumelor solicitate de către reclamanți.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
supra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată, instanța a reținut, că potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958, privind prescripția extinctivă, "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", iar potrivit art.7 "Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".
În conformitate cu art.3 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă "termenul prescripției este de 3 ani" dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art.283 alin.1 lit. c din Legea nr.53/2003, cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
În aceste condiții, în raport de data introducerii acțiunii, precum și în considerarea prev.art.12 din decretul menționat mai sus, potrivit cărora "în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită", instanța a considerat că dreptul reclamanților la acțiune este prescris pentru perioada anterioară datei de 29.05.2005, în considerarea datei introducerii acțiunii - 29.05.2008.
Dreptul la obținerea unui spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, precum și sporul de stabilitate a fost prevăzut inițial de art.56 din Legea nr.50/1996. Acest articol a fost modificat prin art.1 pct.46 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, care nu mai conținea prevederi referitore la controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi.
Ulterior drepturile controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi au fost prevăzute la art. 8 din OG83/2000, prin care legiuitorul a completat anexa nr. III/2 "Curtea de Conturi" la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, și a stabilit că aceștia beneficiază de spor de fidelitate, precum și de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
G nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, prin art.6 alin. 2, dispune în mod expres că anexa nr. III/2 la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, se abrogă. Prin urmare, de la data intrării în vigoare a OG nr.160/2000, părțile reclamante nu mai beneficiază de dreptul enunțat și, evident, solicitarea lor de acordare a sporului pe cale judiciară este lipsită de suport legal.
Relativ la cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, tribunalul a decis să o respingă ca fiind lipsită de interes, în condițiile în care acțiunea reclamanților a fost refuzată.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.281-291 Codul muncii și art.70-82 din Lg.nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, a respins acțiunea reclamanților și pe cale de consecință a respins ca fiind lipsită de interes și cererea de chemare în garanție promovată de Curtea de Conturi a României împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei sentințe, în termen au formulat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond urmare a respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune.
În motivarea recursului s-a arătat că petenților li se cuvine sporul de risc și suprasolicitare, potrivit Legii 50/1995 și Legii 104/1999, dispoziții neabrogate până în prezent.
Se cuvine reclamanților acest spor și pentru păstrarea echilibrului dintre autoritatea judecătorească și curtea de conturi, în acest sens fiind și decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție din 10 martie 2008, prin care s-a recunoscut judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, dreptul la sporul de 50 % și după intrarea în vigoare a OG. 83/2000.
S-a mai motivat că Legea 104/1999, prin care s-a recunoscut sporul solicitat, a fost abrogată prin OG. 160/2000 această ultimă normă având un inferior legii și astfel neputând să o abroge.
S-a mai invocat că prin neacordarea acestui spor, reclamanții sunt discriminați față de autoritatea judecătorească și alți funcționari publici și demnitari care beneficiază de sporul respectiv.
Recurenții au arătat că nu este prescrisă cererea lor pentru perioada 2000 - 2005, cât timp aceștia nu au cunoscut că sunt prejudiciați de angajator care a fost singurul în culpă pentru încălcarea legii.
Intimata Curtea de Conturi s-a opus admiterii recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele.
În ce privește prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2000 - 2005, instanța apreciază că aceasta a fost corect soluționată de Tribunalul Satu Mare, motivele invocate de recurenți pentru întreruperea acestuia, nefiind unul din cele expres și limitativ prevăzute de art. 16 din Decretul Lege 167/1958.
Sub aspectul fondului cererii, Curtea apreciază că și acesta a fost corect soluționat de instanța de fond.
Sporul de risc și suprasolicitare solicitat de reclamanți, a fost reglementat prin Legea nr.104/1999, care a modificat Legea 50/1996 și OUG. 24/2000.
Prin OUG. 160/2000, aprobată prin Legea 711/2001, s-a emis o lege specială pentru salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, lege prin care nu a mai fost prevăzut sporul de risc și suprasolicitare pentru această categorie.
Chiar dacă Legea 711/2001 nu a adoptat dispoziții exprese privind abrogarea actelor normative prin care a fost introdus sporul pentru reclamanți, și prin care aceștia au fost asimilați cu magistrații, prin apariția legii speciale de salarizare exclusivă a controlorilor financiari, au fost abrogate implicit orice dispoziții contrarii.
Ori, așa cum am învederat, Legea specială 711/2001 nu mai prevede sporul de risc și suprasolicitare pentru controlorii financiari, astfel că în mod corect Tribunalul Satu Marea apreciat acțiunea ca fiind nefondată.
Pe de altă parte, prin Decizia Curții Constituționale nr.1325/2008 s-a statuat că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de această decizie, sunt nefondate și criticile recurenților, privind discriminarea lor raportat la alte categorii de bugetari.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanții, R, C, toți cu domiciliul în S M, 25 Octombrie, nr. 1,. X, jud. S M, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI cu sediul în B,- - 24, sector 1 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1434/D din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec. R /02.04.2009
Jud.fond. -
Dact./02.04.2009
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
