Anulare act. Decizia 569/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.569
Ședința publică din 1 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
GREFIER: - -
S- luat în examinare contestația în anulare formulată de către contestatorul împotriva deciziei civile nr.245/16.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru contestatorul, avocat, iar pentru intimații, și, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost declarată în termen legal și este legal timbrată cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică 1 exemplar de pe motivele contestației în anulare cu reprezentanta intimaților, care nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorul, avocat solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile nr.245/16.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr-, rejudecând cauza, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului și respingerea cererii reconvenționale, conform motivelor invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților, și, avocat solicită respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei civile nr.245/16.03.2009 a Curții de Apel Timișoara, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.371/59 din 31 martie 2009, contestatorul a solicitat anularea deciziei civile nr.245/16.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, cu argumentul că în cauză sunt incidente ambele ipoteze ale art.318 pr.civ. în sensul că instanța de recurs a săvârșit atât o gravă eroare materială, după cum aceeași instanță a omis să se pronunțe asupra tuturor motivelor de recurs formulate de către recurent, actualul contestator.
În concret, referitor la eroarea materială, contestatorul s-a referit la o mențiune din considerentele deciziei pronunțate în recurs, în care se atestă că "din probatoriul administrat în cauză a rezultat că tatăl părților a suportat cheltuielile de ridicare și de tencuire a casei", iar această aserțiune, în opinia contestatorului este eronată întrucât există o multitudine de probe care indică contrariul.
Din perspectiva celei de-a doua ipoteze a art.318 pr.civ. contestatorul a susținut că instanța de recurs nu a cercetat motivele de recurs cu care a fost investită și nu s-a pronunțat asupra celor prevăzute de art.304 pct.8 și 9.pr.civ. în sensul că argumentația Curții de apel nu face altceva decât să reitereze considerentele deciziei nr.347/18.11.2008 pronunțate în apel.
Curtea, analizând contestația în anulare, în raport cu motivele de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.320 pr.civ. rap.la art.318 pr.civ. va constata că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, Curtea va constata că pentru a putea fi admisibilă contestația în anulare specială întemeiată pe dispozițiile art.318 pr.civ. și pentru a determina instanța de recurs să își retracteze propria hotărâre, este necesar să se demonstreze fie că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale - (prima ipoteză) fie să se demonstreze că instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare ( a doua ipoteză).
În continuare, Curtea va reaminti că pentru a fi incident primul motiv de contestație specială, respectiv prima ipoteză, este necesar să se ateste existența unor erori materiale, care au fost calificate de doctrină și de jurisprudența constantă ca fiind acele erori/greșeli care poartă asupra unor elemente cuantificabile/identificabile ca greșeli de nume, de adrese, erori de socoteli și unde nu pot fi incluse ori asimilate eventuale erori de judecată ori de interpretare.
De aceea, Curtea va constata că în cauză nu pot fi incidente disp.art.318 - ipoteza I pr.civ. în sensul indicat de către contestator întrucât o eventuală interpretare eronată a probelor/dovezilor administrate nu echivalează nicidecum cu eroare materială la care se referă textul care permite în circumstanțe excepționale retractarea deciziei pronunțate în recurs.
Pe de altă poarte, Curtea va constata că în cauză nu sunt incidente nici motivele de contestație în anulare specială prev. de ipoteza a II-a a art.318 pr.civ, în sensul că instanța de recurs nu se face vinovată de ignorarea sau nesocotirea unor motive de recurs cu care a fost investită.
Din această perspectivă, Curtea va constata că art.304 pct.8 pr.civ. ar fi presupus analizarea de către instanța de recurs a modului în care instanțele inferioare ar fi trebuit să interpreteze un act juridic, în sens de negotium juris, care să fi intervenit între părți, ori recurentul nu a indicat în motivele sale de recurs existența unei asemenea situații, respectiv nu a indicat și identificat un contract/o convenție între domnia sa și intimați, care să fi stabilit anumite raporturi juridice între părțile litigante și care să fi fost interpretat greșit de către instanțele de judecată, în defavoarea recurentului-contestator.
În plus, din considerentele decizie civile nr.245/16.03.2009 rezultă că instanța recurs a verificat respectarea de către instanța de apel a disp.art.315 pr.civ. respectiv a dispozițiilor obligatorii inserate în decizia anterioară de casare și a concluzionat motivat că în rejudecare, instanța de apel a respectat aceste instrucțiuni.
Sub al doilea aspect susținut de către contestator, potrivit cu care instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra motivului de recurs prev. de art.304 pct.9 pr.civ. Curtea va constata că și această aserțiune este nejustificată întrucât din conținutul considerentelor deciziei civile nr.245/2009 rezultă că instanța de recurs a analizat legalitatea deciziei pronunțate în apel și în particular, modul în care Tribunalul Arada interpretat și aplicat disp.art.1203 civ. referitor la prezumții, acest text asociindu-se disp.art.1169 civ. precum și art.1171 și art.1176 civ. referitoare la probele cu înscrisuri, precum și art.1191 și urm. pr.civ. referitoare la proba testimonială, chiar dacă instanță nu a făcut decât o referire implicită la toate aceste texte, pe care le-a tratat grupat, incluzând în analiza sa și modul în care s-a administrat și interpretat proba cu expertiza tehnică, iar această modalitate de abordare și de răspuns a instanței de recurs este îngăduită inclusiv prin prisma jurisprudenței în materia art.6 - a se vedea cauzele Torrejo vs. Spania, Vs. Spania sau Hiirvisari vs. Finlanda.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.320 pr.civ. rap.la art.318 pr.civ. va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de către contestatorul împotriva deciziei civile nr.245/16.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
În temeiul prev. art.274 pr.civ. va obliga contestatorul să plătească intimatului suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr.387/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de către contestatorul împotriva deciziei civile nr.245/16.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Obligă contestatorul să plătească intimatului suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr.387/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.CP/10.06.2009
Dact.GK/2 ex./11.06.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Inst.rec:jud.;;
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Marinela Giurgincă, Erica Nistor
