Anulare act. Decizia 570/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.570/R
Ședința publică din 1 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.884/A/31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții și și cu pârâtul, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul recurent asistat de avocat, iar pentru reclamanții intimați și se prezintă avocat, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 13,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că la dosar a fost depusă prin registratura instanței de către pârâtul intimat o cerere de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.
Reprezentanta pârâtului recurent se opune cererii de amânare formulată în cauză.
Reprezentantul reclamanților intimați, de asemenea se opune cererii de amânare formulată în cauză.
Curtea, in deliberare, respinge cererea de amânare formulată în cauză, având în vedere că dosarul se află pe rolul Curții de Apel Timișoara din anul 2007, pârâtul intimat având la dispoziție suficient timp pentru a-și angaja apărător și a-și pregăti apărarea.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită să li se pună în vedere reclamanților să depună la dosar contractul inițial prin care aceștia au devenit proprietari.
Reprezentantul reclamanților intimați se opune cererii de probațiune formulată în cauză.
Instanța respinge cererea de probațiune în baza art.305 pr.civ. considerând că această cerere este vădit nejustificată.
Reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar concluzii scrise și un set de înscrisuri din care se comunică 1 exemplar cu reprezentantul reclamanților intimați.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, desființarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, conform concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, conform întâmpinării depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5617/30.05.2007, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă cuprins în "Actul de împrumut sume de bani cu garanție imobiliară" autentificat în data de 18.02.2004 de catre BNP; s-a dispus radierea din CF nr. 61829 Tac ontractului de ipotecă și a interdicției de înstrăinare și grevare; au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată ale reclamanților, in sumă de 1280 de lei, reprezentând taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
In data de 18.02.2004 pârâtul si pârâtul au încheiat un contract de împrumut autentificat la BNP, prin care, primul împrumuta celui de-al doilea, suma de 30.500 USD și prin același act s-au consfințit in favoarea împrumutătorului, un drept de ipotecă și o interdicție de înstrăinare și grevare, asupra imobilului înscris in CF nr. 61829
Ulterior, prin decizia civilă nr. 1272 /2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, in dosar nr. 2752/2005, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către reclamant cu pârâtul de 1, având ca obiect imobilul înscris in CF nr. 61829 T și s-a dispus radierea dreptului de proprietate al reclamantului din CF.
Instanța de fond a reținut că legea civilă reglementează distinct modurile de stingere a ipotecii pe cale accesorie, ca urmare a stingerii raportului de obligație garantat sau pe cale principală când se stinge numai ipoteca, raportul principal de obligație rămânând in vigoare.
Una dintre modalitățile de stingere a ipotecii pe cale principală este și desființarea dreptului de proprietate al constituitorului.
Această modalitate de stingere a garanției dă aplicare principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis ( anularea actului principal atrage și anularea actului subsecvent).
Nu putut fi primită apărarea pârâtului referitoare la împrejurarea că ne aflăm intr-o situație de excepție in care nu se aplică principiul de mai sus, căci principiul ocrotirii bunei credințe despre care face vorbire pârâtul, i se aplica strict subdobânditorului cu titlu oneros al unui bun imobil.
Întrucât împrejurarea constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare principal, in virtutea principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, atrage si nulitatea contractului accesoriu de garanție, in speță ipoteca, acțiunea este întemeiată, fiind admisă ca atare; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă cuprins în "Actul de împrumut sume de bani cu garanție imobiliară " autentificat în data de 18.02.2004 la BNP, apoi s-a dispus radierea din CF nr. 61829 T contractul de ipotecă și interdicția de înstrăinare și grevare.
In temeiul art. 274.proc. civ. pârâții aflați in culpă procesuală au fost obligați la plata cheltuielilor de judecata ale reclamanților, in suma de 1280 de lei reprezentând taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocațial.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, înregistrat pe rolul Tribunalului la data de 06.08.2007, solicitând schimbarea în tot a hotărârii, iar pe fond, respingerea acțiunii.
În motivare, a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor apărărilor invocate prin întâmpinare și prin concluziile scrise, respectiv excepția de inopozabilitate deciziei civile nr. 1272/25.05.2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 2752/c/2005, principiu potrivit căruia nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția unui drept, principiul validității aparenței în drept. În al doilea rând, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, atunci când s-a reținut că principiul bunei credințe se aplică doar subdobânditorului cu titlu oneros al unui bun imobil. Acest principiu, grefat pe principiile opozabilității și publicității cărților funciare, se aplică tuturor terților care au dobândit drepturi reale asupra imobilelor. De asemenea, principiul general al dreptului civil accesorium sequitur principalae este paralizat de cele două principii speciale prevăzute de Legea nr.7/1996, acela al opozabilității drepturilor reale înscrise în cartea funciară, și acela al publicității, conform căruia un drept real înscris în cartea funciară în favoarea unei persoane creează prezumția că dreptul există. Această din urmă prezumție devine absolută și exclude proba contrară pentru terții de bună credință care au dobândit drepturi reale bazându-se pe starea tabulară oglindită de cartea funciară conform art. 31 din lege.
Apelantul a mai precizat că reclamanții, probabil de conivență cu pârâtul, au urmărit fraudarea intereselor sale, încercând să creeze aparent o falsă imagine patrimonială a pârâtului, neconformă cu realitatea și cu starea tabulară a imobilului. Astfel, deși reclamanții au cumpărat imobilul ca bun comun, în cartea funciară s-a înscris doar unul dintre proprietari, iar pârâtul care a pierdut în fața reclamanților dreptul de proprietate asupra imobilului, prin decizia pronunțată în apel d e Curtea de Apel Timișoara, nu a atacat cu recurs această hotărâre deși existau motive de nelegalitate a acestei decizii.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedire, apelantul pârât a depus în copie adresă din 21.05.2007.
Prin întâmpinare, intimații reclamanți au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare a fost promovată înainte de înscrierea ipotecii în cartea funciară, sens în care există o înțelegere secretă între pârâți, iar împrumutul și ipoteca nu sunt reale. Mai mult, din contract se observă că prețul nu a fost achitat, caz în care ar fi putut interveni rezoluțiunea, iar ipoteca ar fi fost lovită de nulitate. De asemenea, apelantul a declanșat executarea silită a apartamentului, fără a formula cerere de executare silită a lui, pe care de fapt, l-a împrumutat. Au mai arătat că instanța de fond a analizat cauza sub toate aspectele, a soluționat excepțiile invocate, astfel că toate susținerile din cererea de apel sunt nereale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1769-1777.civ. art. 36 pct.1 din Legea nr. 7/1996, art. 112 și următoarele pr.civilă.
Prin decizia civilă nr.884/A/31.10.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de apelantul, împotriva sentinței civile nr.5617/30.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.1885/2007, în contradictoriu cu intimații, și .
S-a luat act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că instanța de fond a aplicat corect principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, reținând că nu sunt incidente excepțiile de la acest principiu. Astfel, principiul ocrotirii bunei credințe presupune că pârâtul a înstrăinat, la rândul său, cu titlu oneros bunul dobândit de la intimații reclamanți, or contractul de ipotecă nu are un astfel de caracter. La fel, principiul asigurării stabilității circuitului civil, care este o nevoie de ordin general, social, nu poate fi reținut pentru că bunul a fost înstrăinat doar o dată, către pârâtul intimat, care a garantat restituirea împrumutului, fără a-l dobândi în proprietate.
Apelantul pârât a mai invocat și principiul error communis facit jus, al validității aparenței în drept, de natură să înlăture regula anulării actului accesoriu ca urmare a desființării actului principal. Dar acest principiu înlătură nulitatea unui act încheiat într-o situație de eroare comună, ceea ce nu este cazul în speță.
Cu privire la excepția de inopozabilitate, aceasta nu este propriu-zis o excepție, ci o apărare de fond, care nici ea nu poate fi reținută, întrucât hotărârea nu a fost pronunțată ca urmare a principiului opozabilității deciziei civile în care s-a dispus constatarea nulității absolute a contractului de vânzare de cumpărare, ci a principiului care guvernează nulitatea actelor juridice și efectele acestei nulități, precum și a regulilor care guvernează modul de stingere a contractului de garanție imobiliară. Mai mult, nulitatea absolută are efecte erga omnes, mai puțin față de persoanele care pot invoca excepțiile de la principiile efectelor nulității, așa cum s-a arătat anterior.
Instanța nu poate reține nici principiul conform căruia nimeni nu poate invoca propria culpă, întrucât neînscrierea în cartea funciară a caracterului de bun comun nu reprezintă culpa reclamanților intimați vânzători, ci eventual a lucrătorilor de carte funciară. De altfel, acest principiu nu reprezintă o excepție de la regula nulității reținută de prima instanță în considerentele sentinței.
Principiile opozabilității și publicității cărții funciare nu reprezintă nici ele excepții de la regulile aplicabile nulității actului juridic, instituind doar reguli și prezumții care privesc efectele înscrierilor în cartea funciară. Mai mult, mențiunile respective nu fac dovada absolută a dreptului de proprietate, care se stabilește doar pe baza titlurilor prezentate atât la notarul public care încheie actul juridic, cât și la serviciul de carte funciară.
Prin prisma acestor considerente, instanța a constatat că apelul este nefondat, și în baza art. 296.proc.civ. l-a respins ca atare.
În baza art. 274.proc.civ. a luat act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Impotriva deciziei civile nr.884/A/31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, la data de 07.12.2007, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și rejudecând pe fond, respingerea acțiunii civile formulată de reclamanții și.
In motivarea recursului, pârâtul a criticat ambele hotărâri ca nelegale întrucât, în mod greșit instanța a respins excepțiile și apărările invocate de el, în calitate de dobânditor de bună-credință, care a achiziționat imobilul bazându-se pe cartea funciară aferentă acestuia, iar în regim de carte funciară, principiul bunei credințe a dobânditorului unui drept real înscris în CF este consacrat prin principiul opozabilității și principiul publicității, prevăzute expres de Legea nr.7/1996.
Pârâtul-recurent a susținut că în ceea ce-l privește, în calitate de terț la cele două contracte de vânzare-cumpărare (primul - prin care a devenit unic proprietar reclamantul și cel de-al doilea prin care a devenit unic proprietar pârâtul ), prezumția că pârâtul este proprietarul imobilului și în această calitate poate greva imobilul, este absolută, conform art.31 din Legea nr.7/1996 întrucât: la data încheierii contractului de ipotecă nu a fost notată nici o acțiune prin care să fie contestat cuprinsul cărții funciare și prin compararea titlului de proprietate al pârâtului cu cuprinsul cărții funciare nu a rezultat nici o neconcordanță între aceasta și situația juridică reală a imobilului. In concluzie, susține recurentul, reținerea instanței cu privire la dovedirea dreptului de proprietate în regim de carte funciară este nelegală.
In ceea ce privește situația juridică a imobilului la momentul încheierii contractului de ipotecă și a notării acestuia în cartea funciară, a precizat că la data de 18.02.2004 a încheiat cu pârâtul, proprietarul imobilului, actul de împrumut pentru suma de 30.500 dolari, cu garanție imobiliară, înscriindu-se în favoarea lui dreptul de ipotecă și interdicția de înstrăinare și grevare asupra apartamentului în litigiu, în cartea funciară nefiind notat nici un proces. Actul de ipotecă a fost notat în cartea funciară la data de 19.02.2004 pentru ca ulterior, la 27.02.2004, reclamanții să promoveze o acțiune prin care se solicită nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâtul a devenit proprietar asupra apartamentului. Această acțiune a fost notată în cartea funciară la data de 5.08.2004, iar prin decizia civilă nr.1272/25.05.2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.2752/C/2005, s-a admis acțiunea soților, s-a constatat că acest imobil este bun comun al soților și soția -, constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, pentru lipsa consimțământului din partea unuia dintre coproprietari, respectiv -, dispunându-se totodată și rectificarea cărții funciare. Această decizie nu a fost recurată de pârâtul.
In acest context, pârâtul susține că buna sa credință este dovedită prin faptul că la data încheierii contractului de împrumut cu garanție imobiliară, unic proprietar in cartea funciară era pârâtul, fostul proprietar, la momentul vânzării imobilului către era unic proprietar în cartea funciară, iar anterior, pârâtul mai grevase imobilul în favoarea Eurom Bank, în cartea funciară nefiind notată nici o interdicție.
Recurentul susține și faptul că este culpa exclusivă a reclamanților în consemnarea în cartea funciară aferentă imobilului doar a reclamantului, aceștia având obligația să se preocupe de reglementarea situației scriptice juridice a apartamentului, înscrierea lui ca bun comun efectuându-se ulterior notării în cartea funciară a dreptului de ipotecă în favoarea sa.
In raport de această stare de fapt, lui nu i se poate imputa lipsa de diligențe pentru verificarea validității titlului de proprietate al pârâtului, cartea funciară aferentă imobilului pentru care a acordat împrumutul fiind liberă de orice sarcini.
Recurentul a criticat și înlăturarea de către instanțe a principiului asigurării stabilității circuitului civil, motivat de instanțe prin aceea că bunul a fost înstrăinat o singură dată, subliniind că în mod greșit s-a avut în vedere doar contractul de vânzare-cumpărare și nu și celelalte acte juridice în speță, contractul de împrumut cu garanție imobiliară înscrisă în favoarea sa.
Totodată, a susținut că titlul reclamanților nu îi este opozabil, decizia civilă nr.1272/25.05.2005 prin care s-a constatat calitatea de bun comun a apartamentului în favoarea celor doi reclamanți și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâtul a devenit proprietar, nefiindu-i opozabilă. Intrucât la data promovării acțiunii civile de către reclamanții - 27.02.2004, dreptul de ipotecă al său era înscris în cartea funciară aferentă imobilului, pentru opozabilitatea hotărârii, conform art.37 din Legea nr.7/1996 republicată, reclamanții trebuiau să se judece în contradictoriu și cu el, întrucât la acea dată era singurul titular al unui drept real înscris în cartea funciară a imobilului.
Pentru aceste motive, pârâtul recurent a solicitat admiterea recursului, desființarea ambelor hotărâri și, pe fond, respingerea acțiunii civile formulată de reclamanți.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul din 4.02.2008 (fila 12), intimații și au solicitat respingerea ca nefondat a recursului, susținând că acțiunea civilă ce a făcut obiectul dosarului nr.2289/C/2004 al Judecătoriei Timișoara și în care s-a pronunțat sentința civilă nr.9099/18.10.2004 de constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu pârâtul a fost notată în cartea funciară înainte de înscrierea ipotecii în favoarea recurentului, sens în care este evidentă înțelegerea dintre pârâți relativ la contractul de împrumut cu garanție imobiliară, ambele acte nefiind reale, ci fiind încheiate în scopul evident al fraudării reclamanților.
In acest sens, s-a subliniat faptul că din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare constatat nul, recurentul putea să observe cu ușurință că prețul vânzării nu a fost achitat, situație în care, în ipoteza neachitării s-ar fi dispus rezoluțiunea contractului, iar ipoteca ar fi fost lovită de nulitate. Intrucât prețul vânzării nu a fost achitat, recurentul nu poate invoca buna credință, întrucât în deplină cunoștință de cauză a acceptat o ipotecă asupra unui bun dobândit în baza unui contract de vânzare-cumpărare rezolubil. Un argument important al înțelegerii existente între pârâți, subliniază reclamanții, îl constituie chiar nerecurarea hotărârii Curții de Apel Timișoara de către pârâtul, și mai mult, pârâtul nu a vizitat niciodată bunul ipotecat, în acest apartament locuind reclamanții. Intimații au precizat că ambele instanțe au analizat cauza sub toate aspectele și în baza art.1769-1777.civ. art.36 pct.1 din Legea nr.7/1996 și art.112 și urm. pr.civ. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In cursul judecării recursului, pârâtul a formulat o cerere de strămutare a cauzei, respinsă de Inalta C de Casație și Justiție și de asemenea, a fost invocată o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1770 civ. raportat la art.44 alin.1 și 2 și art.61 din Constituția revizuită, cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul respingerii ca inadmisibilă.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate de pârât, în raport de actele depuse la dosar și dispozițiile art.299, 304 pct.9 pr.civ. raportat la art.30, 31, 37 din Legea nr.7/1996 republicată, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Intrucât prin decizia civilă nr.1272/C/2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.2752/C/2005, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantul, și pârâtul, dispunându-se radierea dreptului de proprietate a acestuia din urmă și intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâților-reclamanți reconvenționali și, cu titlu de bun comun, în mod corect instanța de fond a aplicat principiul anulării actului subsecvent ca urmare anulării actului principal.
In data de 18.02.2004, pârâtul și pârâtul au încheiat un contract de împrumut cu garanție imobiliară pentru suma de 30.500 dolari, instituindu-se în favoarea pârâtului o ipotecă și o interdicție de înstrăinare și grevare a apartamentului în litigiu, înscris în CF nr.61829
Printre modalitățile de stingere a ipotecii pe cale principală este înscrisă și desființarea dreptului de proprietate al constituitorului, această modalitate de stingere a garanției dând aplicare principiului rezolute jure dantis resolvitur jus accipientis (anularea actului principal atrage și anularea actului subsecvent).
In raport de această situație, în mod legal instanțele au înlăturat apărările pârâtului privind invocarea bunei credințe, principiu ce se referă la contractele cu titlu oneros, în speță contractul de ipotecă neavând un astfel de caracter.
Intrucât prin decizia civilă nr.1272/25.05.2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara in dosar nr.2752/C/2005, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare incheiat între pârâtul și, această nulitate are efect erga omnes, mai puțin față de persoanele care pot invoca excepțiile de la principiile efectelor nulității.
Nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare constatată prin hotărâre irevocabilă, are ca efect desființarea retroactivă a acestuia, ca și cum nu ar fi existat, consecința imediată fiind și nulitatea absolută a contractului de ipotecă subsecvent încheiat între pârâții și.
Curtea constată că excepțiile invocate de pârâtul-recurent prin motivele de recurs au fost invocate și în fața instanței de apel, examinate de aceasta și respinse motivat, astfel încât, nefiind incident nici unul din temeiurile de modificare ori casare a deciziei civile recurate, astfel cum sunt reglementate de art.304 pr.civ. în baza art.296 raportat la art.312 alin.1 pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.884/A/31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 iunie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, Ptr.JUDECATOR,
- - - - - -
-aflată în concediu de odihnă-
VICEPREȘEDINTE C DE APEL,
Ptr.GREFIER,
- -
-aflată în concediu de odihnă-
PRIM GREFIER C DE APEL
Red.: / 7.07.2009
Dact.:/ 2 ex./07.07.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Marinela Giurgincă, Erica Nistor
