Anulare act. Decizia 607/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr. 149/63/200 ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 607
Ședința publică de la 01 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții, și pârâții, împotriva deciziei civile nr. 431 din 17 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații intervenienți, și intimata intervenientă moștenitoare, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant, recurenții pârâți, reprezentați de avocat și intimata intervenientă, asistată de avocat, lipsind recurenta reclamantă, intimatul intervenient și intimata intervenientă moștenitoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Recurentul reclamant, solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
Avocat pentru recurenții pârâți și arată că, se opune la cererea de amânare a cauzei formulată de recurentul reclamant.
Avocat pentru intimata intervenientă, lasă la aprecierea instanței.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurentul reclamant, întrucât a avut posibilitatea să își angajeze un apărător care să-i reprezinte interesele încă de la termenul din data de 20 mai 2008, fiind prezent în instanță.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul formulat de pârâții și, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat pentru recurenții pârâți și, arată că, instanța de apel a interpretat în mod eronat materialul probator administrat în cauză și, pe cale de consecință a făcut o aplicare greșită a legii.
Susține că, instanța nu a intrat în cercetarea fondului cu privire la cererile principale de constatare a nulității absolute a chitanței de mână cu care a fost investită, soluționând cu prioritate cererea accesorie și schimbând astfel cadrul procesual prin modificarea obiectului dosarului, lucru ce nu poate fi admis în faza de apel, fiind îndeplinite astfel dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Solicită în principal admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii.
Avocat pentru intimata intervenientă, solicită admiterea recursului formulat de recurenții reclamanți, și respingerea ca nefondat recursului formulat de recurenții pârâți și, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurenții pârâți și, pune concluzii de respingerea recursului formulat de recurenții reclamanți, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
La data de 26.10.2004, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată denumit "chitanță", încheiat între numitul și pârâți, având ca obiect imobilul-casă și teren - în suprafață de 1700 mp. - situat în C,-, jud.
Motivând în fapt cererea, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului situat în C,- (fostă nr.164 A), conform contractului de donație nr.347/27.10.1998, că întreaga suprafață de teren au dobândit-o prin contractul de donație întocmit de donatoarea care deținea titlu de proprietate nr.1685-44675/1996, iar la data încheierii contractului de donație în 1998 terenul a fost împrejmuit și l-au stăpânit public până în anul 2004, când pârâții i-au deposedat.
S-a precizat că pârâții au contrafăcut actul sub semnătură privată denumit "chitanță", l-au antedatat 20.07.1968, iar ulterior au solicitat instanței printr-o acțiune în constatare să se constate valabilitatea acestei chitanțe, Judecătoria Craiova pronunțând sentința civilă nr.19177/24.11.1999 prin care a admis acțiunea.
Ulterior, au fost chemați în judecată de pârâți în cadrul obligației de a face pentru a fi obligați să lase cale de acces la imobilul situat în - -, nr.168.
În apărare, pârâții au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii promovate de reclamanți.
S-a invocat lipsa calității procesuale active a reclamanților, întrucât nu ocupă nici o suprafață din terenul reclamanților, și ca atare aceștia nu au calitate de a cere nulitatea absolută a chitanței, precum și lipsa de interes a reclamanților, arătând că proprietățile lor sunt despărțite de un drum și nu sunt vecine propriu-zis.
Mai arată că nu au revendicat nici o suprafață de teren de la reclamanți, cii numai au solicitat ca reclamanții să fie obligați să respecte calea de acces la proprietățile lor pe care reclamanții o închiseseră în mod nelegal.
În cauză a fost formulată cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienții, și, care au fost admise în ședința publică din 11.02.2005.
Intervenienții au solicitat constatarea nulității absolute a actului sub semnătură privată intitulat "chitanță" și obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1700 mp. situat în C,-, pentru care dețin titlu de proprietate, după autoarea.
Prin sentința civilă nr.4128 din 25.04.2005, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea formulată de reclamanți.
S-a motivat de către instanță că sunt îndeplinite cerințele art.948 civil, astfel că antecontractul denumit "chitanță" îndeplinește cerințele de validitate prevăzute de lege.
Referitor la cererea de intervenție în interes propriu, instanța a reținut că terenul inclus în titlu este distinct de terenul în suprafață de 1700 mp. având alte vecinătăți, astfel că intervenienții nu au făcut dovada îndeplinirii cerințelor prev. de art-.480.civil.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că terenul care face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare intitulat "chitanță" include și o suprafață de 246 mp. cuprinsă în contractul de donație nr.3470/27.10.1998, în, p18.
Invocând nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare, reclamanții au arătat că interesul lor în promovarea cererii care are ca obiect nulitatea absolută derivă din faptul că sunt proprietarii suprafeței de 246 mp.
S-a criticat insuficiența probatoriului administrat la instanța de fond, întrucât nu a fost proba administrată proba cu expertiza tehnică, pentru a se stabili cu certitudine suprafața ocupată de intimați, precum și proba cu interogatoriul pârâților.
S-a susținut că nu s-au avut nici în vedere nici actele aflate la dosarul 18394/1999, având ca obiect acțiune în constatare, din care ar fi rezultat că hotărârea respectivă a vizat un teren care aparținea altor persoane și mai mult, nu s-a întemeiat pe proba cu expertiza tehnică, declarațiile martorilor din dosarul menționat fiind contrazise de declarațiile date de martorele C și (fiicele vânzătorului menționat în antecontract), acestea declarând că tatăl lor nu a deținut niciodată teren.
Apelanții au arătat că terenul în litigiu a fost bun propriu al donatoarei, căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin 1685-44675/1996, terenul a fost stăpânit public de către apelanți până în anul 2004, când au fost deposedați de către intimați urmare a executării silite din dosarul nr.23033/2000.
De asemenea, apelanții au susținut că antecontractul de vânzare-cumpărare are o cauză ilicită, întrucât terenul menționat în acesta nu a fost proprietatea lui și mai mult decât atât, acțiunea în constatare s-a soluționat în contradictoriu cu, care era decedat din anul 1986.
Prin motivele de apel formulate de intervenienții, s-a criticat insuficiența probatoriului la instanța de fond, neadministrarea probei cu expertiza tehnică, reținerea greșită de către instanța de fond a faptului că vecinătățile terenului de 1700 mp. (antecontractul de vânzare-cumpărare) nu corespund cu vecinii terenului menționați în nr.622-5904/1993.
Apelanții-intervenienți au susținut la fel ca și apelanții reclamanți că sentința civilă nr.19177/1999, nu le este opozabilă, fiind pronunțată ulterior decesului vânzătorului și ulterior emiterii pentru apelanții intervenienți.
S-a încuviințat efectuarea unei expertize specialitatea topografie, având ca obiective: identificarea terenului cuprins în actul intitulat "chitanță", identificarea terenului cuprins în al intervenienților,verificarea dacă între cele două terenuri există suprapuneri, stabilirea de către expert a vecinătăților terenului cuprins în nr.622-5904/1993, și precizarea dacă acestea corespund cu cele din, expertul să stabilească dacă suprafața de 246 mp. situată în, p18, conform contractului de donație 2470/1998, care face parte din suprafața totală de 2551 mp., să determine suprafața de teren ocupată în prezent de intervenienți, verificarea regimului juridic al terenului cuprins în antecontractul de vânzare-cumpărare.
Raportul de expertiză întocmit de exp. a fost depus la termenul din 20.10.2006, fiind formulate obiecțiuni la raportul de expertiză de către intimații-pârâți și, în sensul că expertul nu a avut în vedere actele lor de proprietate: sentința civilă, documentația cadastrală și încheierea de înscriere în Cartea funciară, plan urbanistic.
Răspunsul la obiecțiuni a fost depus la termenul din 2.04.2007 de către expertul, invocându-se nulitatea acestuia, întrucât era necesară o nouă deplasare a expertului în teren iar aceasta s-a realizat fără citarea părților.
Expertul a depus răspunsul la obiecțiuni la termenul din 2.07.2007, la același termen expertul asistent, depunând și o completare la raportul de expertiză.
Prin decizia civilă nr.431 din 17 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelanții intervenienți, - decedată și continuat de moștenitoarea, împotriva sentinței civile nr.4128 din 25.04.2005, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.23360/2004, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
S-a respins apelul declarat de apelanții reclamanți și, împotriva aceleiași sentințe.
S-a dispus schimbarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul că s-a admis cererea de intervenție în interes propriu și au fost obligați pârâții și să lase în deplină proprietate și liniștită posesie intervenienților suprafața de 857. învecinată la - cu terenul intervenienților în suprafață de 5543. la -, la V- și la -.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că reclamanții nu justifică un interes în promovarea acțiunii în constatare nulitate absolută a antecontractului de vânzare - cumpărare, în raport de conținutul raportului de expertiză care a evidențiat că reclamanții se învecinează în partea de nord cu pârâții.
În privința cererii de intervenție, s-a reținut că titlul de proprietate al intervenienților este mai bine caracterizat, sentința civilă prin care s-a soluționat acțiunea în constatare nefiindu-le opozabilă intervenienților, fiind totodată pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată.
Prin cererea formulată la data de 13 noiembrie 2007, petenta a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în decizia civilă nr.431 din 17.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, iar prin decizia civilă nr.68 din 11 februarie 2008, Tribunalul Dolja respins cererea de completarea a dispozitivului deciziei civile nr.431 din 17 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, formulată de către petenta, în contradictoriu cu intimații, și.
S-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale și s-a dispus îndreptarea erorii materială strecurată în dispozitivul decizie civile nr.431 din 17 septembrie 2007 Tribunalului Dolj, în sensul că suprafața de teren de 857. prezintă următoarele vecinătăți: la - suprafața de 5543., la -, la - la - și.
Împotriva decizie civile nr.431 din 17.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, au declarat recurs reclamanții și, precum și pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs formulate de reclamanți s-a susținut că în mod eronat s-a reținut că aceștia nu justifică un interes în formularea acțiunii, în condițiile în care pârâții ocupă o suprafață de 246. din terenul reclamanților, deținut în baza contractului de donație.
S-a invocat faptul că instanța nu a reținut că suprafața de 246. este înscrisă în contractul de donație, arătându-se totodată că există contradicție în considerentele deciziei din apel, atât timp cât se reține, pe de o parte că hotărârea în constatare nu le este opozabilă, iar pe de altă parte, că reclamanții se învecinează cu pârâții.
S-a criticat decizia și în privința lipsei rolului activ al instanței în administrarea unui supliment la raportul de expertiză.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr. civilă.
În primele două motive de recurs formulate de pârâții și, s-a criticat decizia atât în privința admiterii și a apelului intervenientei, ce nu există ca parte în dosar, cât și în privința omisiunii instanței de apel, de a se fi pronunțat asupra cererii principale, formulată și de intervenienți privind constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare - cumpărare, aceasta pronunțându-se numai asupra cererii accesorii în revendicare, invocându-se art. 312 alin.3 Cod pr. civilă, în raport de care s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
În ultimul motiv de recurs s-a criticat decizia în privința soluționării pe fond a cererii în revendicare prin comparare de titluri, susținând pârâții că în mod nejustificat s-a dat preferință titlului de proprietate al intervenienților, în condițiile în care hotărârea judecătorească în constatare a intrat în puterea lucrului judecat, fiind opozabilă " erga omnes" prin înscrierea în cartea funciară încă din anul 2002, conform încheierii nr.1675 din 12.02.2002.
S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței de fond.
La data de 20 mai 2008 intimații pârâți au depus întâmpinare la motivele de recurs formulate de reclamanți, prin care au solicitat respingerea recursului acestora, ca nefondat.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Pentru promovarea unei acțiuni în justiție, părțile trebuie să justifice existența unui interes legitim, condiția interesului concretizându-se în folosul practic și moral pe care l-ar putea obține oricare dintre părți.
În speță, prin acțiunea formulată reclamanții și au solicitat constatarea nulității absolute înscrisului sub semnătură privată intitulat "chitanță", invocând atât lipsa obiectului convenției și existența cauzei ilicite în raport de art. 948 Cod civil, cât și sentința civilă nr.- din 24 noiembrie 1999 Judecătoriei Craiova, prin care s-a soluționat acțiunea în obligație de a face promovată de actualii pârâți, fiind obligați reclamanții să lase pârâților cale de acces la imobilul proprietatea acestora.
S-a susținut totodată că suprafața de 246. este proprietatea reclamanților înscrisă în actul de proprietate al acestora, fiind ocupată de către pârâții în baza înscrisului sub semnătură privată.
Prin hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea litigiului anterior existent între părți ( filele 15 - 23 dosar fond), respectiv prin sentința civilă nr.9929 din 24 aprilie 2002 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.23033/2000, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții și, fiind obligați pârâții și, să lase liberă calea de acces evidențiată cu culoarea roșie în schița anexă a raportului de expertiză întocmit de expert, depus la dosar la 28.01.2001, reținându-se în considerentele hotărârilor judecătorești că pârâții au blocat accesul pe DE 2, drum de exploatare folosit și de către instituții publice, suprafața de aproximativ 260. reprezentând cale de acces, nefăcând parte din terenul proprietatea pârâților.
Expertiza tehnică efectuată în prezenta cauză a evidențiat de asemenea, că terenul în litigiu în suprafață de 246. reprezentând cale de acces se învecinează în partea de nord cu terenul proprietatea pârâților, nefăcându-se dovada că această suprafață de teren s-ar include în terenul proprietatea reclamanților, care să fie ocupat de către pârâți.
Se constată că în mod corect instanțele au reținut că reclamanții nu justifică existența unui interes legitim în formularea cererii privind constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat de pârâți, ce a stat la baza pronunțării hotărârii judecătorești în constatare, neputându-se reține existența vreunei contradicții în considerentele deciziei din apel, în ceea ce privește faptul că hotărârea în constatare nu le este opozabilă reclamanților.
Atât în fața instanței de fond, cât și în apel instanțele au administrat proba testimonială, proba cu înscrisuri și expertiza tehnică, neputându-se reține că s-ar fi încălcat principiul rolului activ al judecătorului în administrarea altor probe, fiind astfel neîntemeiată și această critică din recurs.
Examinând decizia atacată în raport de primele două motive de recurs formulate de pârâții și, se constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă, în raport de care s-a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Prin menționarea în dispozitivul deciziei civile atacate a numelui intervenientei " ", în loc de, nu s-a produs o vătămare recurenților pârâți, existența unei erori materiale privind menționarea corectă a numelui părților, putând face obiectul unei cereri de îndreptare eroare materială întemeiată pe art. 281 Cod pr. civilă, în condițiile justificării existenței unui interes.
În privința criticii referitoare la omisiunea instanței de apel dea se fi pronunțat și asupra cererii în constatarea nulității absolute a chitanței de mână încheiată între pârâți și numitul, se constată că pârâții recurenți nu justifică existența vreunui interes în formularea acestui motiv de recurs, în condițiile în care acest capăt de cerere a fost formulat de către intervenienți, situație în care numai aceștia ar justifica un interes în criticarea deciziei sub aspectul omisiunii instanței de a se fi pronunțat și asupra acestui capăt de cerere.
Așadar, nu se justifică aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă, în raport de care s-a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Este nefondat și motivul de recurs formulat de pârâți, în privința soluționării fondului cererii de intervenție.
Pentru soluționarea cererii în revendicare, instanța de apel a procedat corect la compararea titlurilor de proprietate deținute de intervenienți și pârâți, reținând întemeiat că titlul de proprietate nr.622-59084 din 9.11.1993, prin care li s-a reconstituit intervenienților dreptul de proprietate pentru suprafața de 6400. situată în C, este mai bine caracterizat decât titlul invocat de pârâți, constând în hotărârea judecătorească în constatare, respectiv sentința civilă nr.19177 din 24.11.1999 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă, ce nu le este opozabilă intervenienților și care a fost pronunțată în baza unui înscris sub semnătură privată intitulat "chitanță", în care s-a prevăzut vânzarea terenului în suprafață de 1700. pe care vânzătorul nu l-a avut în proprietate, așa cum rezultă din probele administrate în cauză.
Față de considerentele menționate, constatând că decizia atacată s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii, nefiind incidente prevederile art. 304 pct.7,8 și 9 Cod pr. civilă, invocate de recurenți, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă se vor respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții, și pârâții, împotriva deciziei civile nr. 431 din 17 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații intervenienți, și intimata intervenientă moștenitoare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.-
Tehn./2 ex.
08.07.2008
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
