Anulare act. Decizia 634/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.634/2009-R
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - -judecători
- - grefier
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de pârâta, domiciliată în, nr.11, județul S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în Carei, strada 1 - 2. nr.32,.3, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 294/Ap din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 930/8 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Carei,având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederând instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 108 lei achitată prin chitanța seria - nr. - din 23.03.2009 și timbru judiciar în valoare de 3,15 lei, precum și faptul că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 930/08.05.2007 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr. 1505/2006, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei, reclamanta fiind obligată la 350 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că înscrisul depus la fila 2 dosar, intitulat contract de vânzare-cumpărare, întocmit la data de 01.11.2000 prin care se arată că "subsemnata a cumpărat casa sub proprietatea lui de pe- din Carei și a plătit suma de 25.000.000 lei, în fața a trei martori", nu este semnat de nici o parte (vânzătoare și cumpărătoare), deși a fost consemnat că suma a fost încasată de pârâtă, iar la semnătura martorilor, numele sunt scrise cu litere de tipar, respectiv cu litere de mână.
Din extrasul CF nr. 3241 Carei, a reieșit faptul că proprietar tabular al imobilului înscris la nr. top. 548/1 este Statul Român conform Încheierii nr. 1168/1951 asupra casei și curții cu suprafața de 1252 mp.
Prima instanță a reținut că motivul invocat de reclamantă, respectiv că ulterior a aflat că imobilul aparține Statului Român și astfel a invocat nulitatea absolută, nu este printre cel prevăzut în mod expres de dispozițiile legale. În speță, arată instanța de fond, se aplică principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans - nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine ori imoralitate pentru a obține protecția unui drept. Reclamanta avea posibilitatea să se intereseze asupra proprietarilor imobilului la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, înainte de a încheia acest înscris și, eventual, să nu predea banii până nu există o înțelegere încheiată în scris și semnată de ambele părți în concret.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, criticând hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte:
În fața instanței de fond a prezentat martori, care au fost de față la încheierea contractului, care au văzut că recurenta a predat banii vânzătoarei, iar aceasta a plecat fără să semneze. Ulterior, a aflat că imobilul este proprietatea statului, conform CF nr. 3241 Carei, nr. top 541/2, considerând că au fost încălcate condițiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare și anume, condițiile de fond ale acestuia.
Prin încheierea ședinței publice din 21.11.2007 tribunalul a recalificat calea de atac din apel în recurs conform art. 282 indice 1.proc.civ.
Prin Decizia civilă nr. 817/R din 30.11.2007, Tribunalul Satu Marea admis recursul, a modificat în tot Sentința civilă nr. 930/2007 în sensul că a admis în parte acțiunea civilă a recurentei-reclamante în contradictoriu cu intimata-pârâtă, constatând nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 01.11.2000 și a dispus restituirea de către intimata pârâtă a sumei de 1000 lei cu titlu de preț, actualizat cu indicele de inflație la data plății.
În considerentele hotărârii pronunțe în recurs, tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probelor.
Față de probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, intimata nu a semnat antecontractul, dar a încasat banii de la recurentă. Cu privire la cuantumul acestei sume, au fost avute în vedere cele reținute de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei în cadrul dosarului nr. 1069/P/2005, respectiv 1000 lei, reținând că între părți a intervenit o promisiune de vânzare-cumpărare a imobilului din litigiu. Împotriva Deciziei civile nr. 817/R pronunțată de Tribunalul Satu Mare, reclamanta recurentă a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia în sensul modificării în parte a hotărârii instanței de recurs.
Curtea de APEL ORADEA, prin Decizia civilă nr. 966/2008-R, a admis ca fondat recursul declarat de reclamanta și a casat Decizia civilă nr. 817 din 30.11.2007, cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Satu Mare, în apel.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub dosar nr. 3097/83/31.07.2008.
Prin decizia civilă nr.294/Ap din 18 noiembrie 2008, Tribunalul Satu Marea admis apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 930/08.05.2007 pronunțată de Judecătoria Carei, în contradictoriu cu intimata.
A schimbat în tot sentința, în sensul că a admis acțiunea civilă exercitată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta și a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți la 1 noiembrie 2000 și a dispus pârâtei să restituie reclamantei suma de 2500 lei, reactualizată, la data plății efective, cu indicele de inflație.
A obligat intimata să plătească apelantei suma de 768 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prin decizia civilă nr. 817/2007 a Tribunalului Satu Mare, s-a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 01.11.2000 și s-a dispus restituirea sumei achitate cu titlu de preț, sumă stabilită la valoarea de 1000 lei, în baza rezoluției procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei, dată la 8 mai 2006 în dosarul de cercetare penală nr.1069/P/2005.
Din probele testimoniale administrate, a rezultat că vânzătoarea nu și-a dat consimțământul la încheierea antecontractului, nesemnând la final înscrisul constatator al convenției, fapt ce atrage nulitatea absolută a actului juridic prin prisma nerespectării condițiilor esențiale de valabilitate prevăzute de art.948 Cod civil.
Din analiza acelorași probe (declarația martorei fila 37, prezentă la redactarea înscrisului și predarea banilor), s-a reținut de tribunal că apelanta a achitat intimatei cu acea ocazie, suma de 2500 lei, iar intimata "a pus banii în poșetă după care a plecat și a spus că se întoarce să semneze actul, dar nu s-a mai întors". Prin apărările formulate în cadrul procesului, pârâta intimată nu a recunoscut existența convenției și, în consecință, nu s-a referit nici la cuantumul sumei ce i s-ar fi plătit cu acea ocazie, declarația martorei menționate trebuie coroborată cu lipsa răspunsului pârâtei la interogatoriu, refuz nejustificat, calificat de instanță ca început de dovadă în folosul părții potrivnice potrivit art.225 Cod procedură civilă.
Spre deosebire de instanța de recurs în primul ciclu procesual, s-a apreciat că suma ce se impune a fi restituită ca efect al nulității antecontractului și în aplicarea principiului restitutio in integrum, este suma de 2500 lei și nu cea de 1000 lei, pentru că acest cuantum nu rezultă din probele administrate nemijlocit în fața instanței, în condiții de contradictorialitate, ci dintr-un act al procurorului, întocmit în baza altor probe și în cuprinsul căruia se menționează suma de 100 lei și nu de 1000 lei care s-a reținut prin decizia ulterior casată.
În temeiul art.296 Cod procedură civilă, instanța de apel a admis apelul și a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis acțiunea în nulitatea actului juridic și a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 2500 lei actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În baza art.274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantei apelante cheltuieli de judecată la fond și în apel în cuantum de 768 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și menținerea sentinței civile pronunțată de Judecătoria Carei.
În motivarea cererii de recurs, sunt invocate următoarele critici:
-au fost încălcate prevederile legii civile, confundându-se instituțiile acesteia privind convenția dintre părți, respectiv dispozițiile art.948 din Codul civil, referitoare la consimțământul părții care se obligă, la obiectul convenției, dispozițiile art.1191 pct.2 din Codul civil potrivit cărora dovada actelor juridice peste 250 lei nu se poate face prin martori;
-recurenta a răspuns de fiecare dată prin întâmpinare, ca atare nu se puteau aplica sancțiunile prevăzute de art.225 din Codul d e procedură civilă;
-referitor la calificarea obiectului acțiunii, recurenta arată că dacă este vorba de o acțiune în pretenții, aceasta trebuia timbrată;
-nu s-a înțeles corect principiul "non reformatio in pejus", deoarece oricând se poate respinge un apel trimis chiar în rejudecare, fiind încălcate și prevederile privind prescripția extinctivă, actul înfățișat fiind din 1.11.2000, iar cererea a fost înaintată în anul 2006;
-recurenta nu a semnat niciodată nici un fel de contract cu numita, fapt recunoscut chiar de aceasta prin interogatoriu la Judecătoria.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata, legal citată, nu și-a exprimat poziția față de recursul declarat în cauză.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Soluția de admitere a apelului cu consecința schimbării în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii în constatarea nulității absolute a antecontractului și de restituirea către reclamantă a sumei de 2500 lei reactualizată, este legală, criticile aduse acestei hotărâri fiind găsite de instanța de recurs ca lipsite de temei.
În primul rând referitor la excepția privind prescripția dreptului la acțiune, este de subliniat că aceasta este nefondată, astfel este adevărat că prin acțiunea dedusă judecății se formulează și pretenții de restituire a prestațiilor executate rezultate din nulitatea actului juridic, fiind astfel în prezența unei acțiuni în realizare supusă prescripției extinctive, însă în speță a devenit operantă întreruperea cursului prescripției prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie. Elocvente sunt în acest sens probele testimoniale administrate în cauză care au reliefat faptul că intimata reclamantă locuiește și în prezent în casa care a făcut obiectul convenției intervenite între părți, de altminteri imobilul respectiv a constituit și în cursul derulării procesului de față adresa de unde această parte a fost citată.
Prin urmare, chiar dacă actul intitulat "contract de vânzare-cumpărare" privitor la vânzarea către intimată a casei situate în Carei,-, a fost întocmit la data de 1.11.2000, aceasta a continuat să locuiască în imobilul respectiv în perioada ulterioară momentului încheierii convenției, nefiind împiedicată de recurenta pârâtă, aceasta din urmă așadar recunoscându-i dreptul în mod tacit, pe cale de consecință, pretenția reclamantei la restituirea sumei de bani primită de partea cocontractantă cu ocazia încheierii actului aflat în discuție nu este prescrisă.
Cât privește problema privind admisibilitatea dovezii cu martori a actelor juridice, este de reținut că articolul 1191 din Codul civil prevede că dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei se poate face numai prin înscris autentic sau înscris sub semnătură privată, însă inadmisibilitatea probei cu martori în ipoteza sus-arătată operează numai atunci când una dintre părți se opune administrării acestei dovezi, or în speță reprezentanta pârâtei a precizat în ședința publică din 8 februarie 2007 că nu se opune la audierea martorilor propuși de partea adversă.
Tot pe plan probatoriu, este necesar a se face trimitere la prevederile articolului 225 din Codul d e procedură civilă, conform cărora instanța poate considera ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice neprezentarea la interogatoriu, iar dispozițiile precitate își găsesc aplicarea în condițiile în care pârâta, deși legal citată cu mențiunea personal la interogatoriu, nu s-a prezentat pentru a răspunde la acesta, prevederile legale aflate în discuție fiind operante chiar dacă pârâta a formulat întâmpinare în cauză.
Este adevărat că înscrisul întocmit la data de 1.11.2000 nu poartă semnătura recurentei pârâte, însă prin probele testimoniale administrate în cauză s-a dovedit pe deplin că acesteia i s-a plătit suma de 25.000.000 lei, prin urmare, prin coroborarea probelor respective cu aplicarea prevederilor art.225 din Codul d e procedură civilă, stabilirea în sarcina ei a obligației de plată a sumei datorate reclamantei reprezintă o soluție ce se impunea cu justețe.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, constatându-se totodată că nu s-a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta împotriva deciziei civile nr.294/Ap din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier
- - - - - -
Red.concept decizia -
Data:13.04.2009
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:15.04.2009
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
