Anulare act. Decizia 637/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR.637/2009-R

Ședința publică din 9 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța

- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif

- - -judecători

- - grefier

Pe rol fiind soluționarea contestațiilor în anulare formulate de contestatorii cu domiciliul în T, str. -, str. 7, județul T, ambii cu domiciliul în A,-, județul A, în contradictoriu cu intimații PACHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ORADEA, PRIMĂRIA O - COMISIA LOCALĂ O PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B, COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, cu sediul în O, P-cul, nr. 10, județul B, cu domiciliul în O,-, - 9,. A,. 19, județul B, și în, nr. 1, Ungaria, cu domiciliul în O,-/B, județul B, cu domiciliul în O,-, județul B, cu domiciliul în O, str. -, nr. 24, - 73,. 13, județul B, cu domiciliul în T,-, județul, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul B, ambii cu domiciliul în O,-/B, județul B, cu domiciliul în, nr. 242, județul B, împotriva deciziei civile nr. 1561/R din 04.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimații, -ambii personal, reprezentanta acestora, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 11/05.02.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentele contestații în anulare sunt legal timbrate, fiind achitate taxele judiciare de timbru în sumă de câte 10 lei, și timbru judiciar de câte 0,3 lei, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 8.04.2009, întâmpinare de către intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, după care:

Reprezentanta intimaților, invocă excepția de inadmisibilitate a contestațiilor în anulare, deoarece calea de atac a fost formulată împotriva unei hotărâri ce s-a pronunțat asupra unei cereri de revizuire, care la rândul ei este cale extraordinară de atac, nu mai are alte probe și solicită acordarea cuvântului asupra acestei excepții și asupra contestațiilor în anulare.

Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra excepției invocate și asupra contestațiilor în anulare.

Reprezentanta intimaților și solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a contestațiilor în anulare, iar pe fond solicită respingerea contestațiilor în anulare și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată justificate cu delegația de la dosar. În esență solicită a se constata că, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile prevăzute de art.318 Cod procedură civilă, articol ce are un câmp limitat de aplicație, astfel că, acesta trebuie să fie interpretat, în toate cazurile restrictiv, pentru a nu se deschide calea unui veritabil recurs, astfel că, contestația în anulare fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind de altfel inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra contestațiilor în anulare de față, instanța constată următoarele:

Prin decizia civilă nr.1561/R din 4 noiembrie 2008, Curtea de APEL ORADEAa respins ca nefondate recursurile civile declarate de revizuienta și respectiv de intervenienții, în contradictoriu cu intimații PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ORADEA, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O - COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 O, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, CONSILIUL JUDEȚEAN B - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 O, și, împotriva deciziei civile nr. 707 din 28 iunie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR pe care a menținut-o în întregime.

Au fost obligate părțile recurente să plătească părților intimate suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, în mod corect a apreciat TRIBUNALUL BIHOR că cererile de revizuire a sentințelor civile 4619/1990, 770/1990, 772/1993 și 2654/1999 formulate de petenți și de Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA ORADEA nu se încadrează în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă.

S-a reținut de curte că, înscrisul nou invocat de petenți, este contractul de vânzare cumpărare a unei cote părți din terenul identificat cu nr.22/2, obiectul sentințelor a căror revizuire se cere, fiind diferența de 0,29 ha. din suprafața aceluiași imobil, prin urmare, în mod corect a constatat TRIBUNALUL BIHOR că înscrisul nou privește alt teren și nu are legătură cu soluțiile pronunțate în dosarele a căror revizuire se cere.

Aspectele invocate de petenții recurenți, privind falsificarea convenției de schimb între defunctul G și CAP.,s-a apreciat de instanța de recurs că au fost corect dezlegate de instanța de apel, care a reținut că nu există nici o probă din care să rezulte falsificarea actului respectiv, reținându-se astfel valabilitatea convenției de schimb încheiate la data de 25 februarie 1966 între părțile mai sus arătate. Convenția de schimb a existat, clauzele acesteia au fost executate de părțile din contract, iar aspectele privind înlocuirea cifrei 4 cu cifra 7, necoroborate cu alte probe din care să rezulte că părțile, la încheierea convenției, au avut în vedere alt imobil decât cel din prezentul litigiu, situat pe-, nu pot duce la concluzia că actul juridic ar fi fals, așa cum susțin recurenții.

Referitor la adeverința nr.2244/1989, invocată de asemenea ca act nou de către petenții revizuienți, s-a reținut de instanța de recurs că aceasta nu reprezintă act nou în înțelesul art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, întrucât el a fost depus la dosarul 8353/1989 a Judecătoriei Oradea, în care s-a pronunțat sentința civilă 4619/1990 a cărei revizuire se cere.

Ori, condițiile esențiale de admitere a revizuirii întemeiată pe art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, sunt acelea că, înscrisurile doveditoare descoperite după darea hotărârii, trebuie să nu fi putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, iar aceste înscrisuri să fie hotărâtoare pentru soluționarea cauzei, nici una din aceste condiții, nefiind incidente în cauză, astfel, contractul de vânzare cumpărare dintre G și cumpărătorii și este nerelevant față de obiectul cauzelor a căror revizuire se cere, iar adeverința 2244/1989 a fost depusă într-unul din dosarele respective, prin urmare petenții avea cunoștință de existența acestui înscris.

S-a mai relevat de instanța de recurs că, sentințele civile 772/1993 și 770/1993 au stabilit că intimații și sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu, nu doar în temeiul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la 5 ianuarie 1967 cu G ci mai ales pentru că în speță erau incidente dispozițiile art. 22 din Legea 18/1991, care stipula că sunt și rămân în proprietatea membrilor cooperatori, terenurile aferente casei de locuit și anexelor acesteia. Or, terenul din litigiu este aferent casei în care locuiesc intimații și.

De asemenea, în mod corect a reținut TRIBUNALUL BIHOR, că instanța de fond, ignorând dispozițiile art. 327 al.1 Cod procedură civilă, admițând cererea de revizuire a petenților, a depășit cadrul procesual al cauzei, ignorând principiul potrivit căruia, reluarea judecății se poate face doar în cadrul procesual stabilit prin hotărârile revizuite.

Curtea, în urma verificărilor criticilor formulate de recurenta revizuientă, cu privire la neparticiparea procurorului la instanța de apel, potrivit art. 45 Cod procedură civilă, a reținut că această participare este una facultativă, iar neparticiparea acestuia nu este sancționată în nici un fel, nefiind fondate criticile recurentei nici cu privire la îngrădirea drepturilor sale procesuale, aceasta nici nu ar fi putut opera față de împrejurarea că această cauză trenează pe rolul instanțelor din anul 2003.

Împotriva recurentei nu operează o nouă expropriere așa cum susține aceasta, instanța de apel în considerente a apreciat în mod corect că autorul revizuienților a fost deposedat abuziv de imobilul din litigiu, dar acesta nemaiputând fi restituit în natură, succesorii fostului proprietar beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent, instituite prin Legea nr. 247/2005 modificată prin OUG 81/2007.

Nu sunt fondate nici criticile privind depășirea competenței instanței, instanța de apel în limitele propriei competențe pronunțând o hotărâre legală și temeinică, pentru considerentele pe care mai sus le-am expus.

S-a apreciat de instanța de recurs ca nerelevante și aspectele privind înscrierea în CF. a dreptului de proprietate al fostului CAP. precum și a defunctului G, cât timp Legea 18/1991 a permis persoanelor îndreptățite la constituire ori reconstituirea dreptului de proprietate, să facă dovada proprietății cu orice înscris și chiar cu martori.

De asemenea, recurenta a invocat drepturi procesuale ale altor părți, (lipsa calității procesuale pasive a intimaților și ) ceea ce este inadmisibil.

Cu privire la tardivitatea revizuirii formulate, instanța de recurs a reținut că, cererea de revizuire nu a fost soluționată nici de instanța de fond și nici de TRIBUNALUL BIHOR, în temeiul acestei excepții.

Pentru toate aceste considerente, Curtea de APEL ORADEAa apreciat că în mod corect TRIBUNALUL BIHORa respins cererile de revizuire din dosarul de față, motiv pentru care în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, recursurile au fost respinse ca nefondate.

În baza art. 274 Cod procedură civilă,au fost obligați recurenți la 1500 lei cheltuieli de judecată, în favoarea intimaților și.

Împotriva acestei decizii au introdus contestație în anulare și respectiv -.

1).Contestatorii și - și-au întemeiat contestația pe prevederile art.318 din Codul d e procedură civilă, solicitând admiterea contestației, casarea deciziei contestate, respingerea apelurilor și pe fond menținerea în totalitate a sentinței Judecătoriei Oradea.

În motivarea contestației, sunt învederate următoarele:

-înscrisul intitulat "contract de vânzare-cumpărare provizoriu" este lovit de nulitate;

-instanțele de apel și de recurs au răstălmăcit constatările din sentința civilă nr.1084 din 12.12.2003, deși nulitatea contractului de vânzare-cumpărare este evidentă;

-nu există nici o dovadă din care să rezulte că terenul din CF nr.3505 O ar fi constituit obiectul comasării la. iar așa zisa recunoaștere a proprietarului inițial, invocată de instanța de apel nu este o probă pertinentă, din moment ce schimbul dintre Gh.și nu are ca obiect terenul menționat.

2).Contestatoarea solicită admiterea contestației în anulare, arătând că au fost ignorate în totalitate aspectele relevate în baza probațiunii de la dosar. Precizează că terenul intravilan din CF nr.3505 -proprietatea familiei nu a fost cooperativizat și nici comasat, acesta nu se putea înstrăina și se transmitea doar prin moștenire, iar cât privește "convenția de schimb" din 25.02.1996 și "Contractul de vânzare-cumpărare provizoriu" din 1967, ele au fost supuse expertizării stabilindu-se că sunt falsificate. Referitor la tardivitatea stabilirii falsului, aceste fapte nu se prescriu, iar acțiunea din 1989 nu trebuia îndreptată împotriva contestatorilor. De asemenea, apelul Primăriei O era justificat dacă s-ar fi referit doar la terenul de sub blocuri în suprafață de aproximativ 2400. Nici instanța de apel, nici cea de recurs nu s-au pronunțat cu privire la efectele juridice ale deciziei recurate și anume cui rămâne suprafața de 2710. din CF nr.993.

Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate, instanța constată următoarele:

Cercetarea considerentelor deciziei pronunțate de instanța de recurs pune în evidență faptul că acaesta a cercetat inclusiv motivul de recurs invocat de contestatori, concluzionând că, în speță, niciuna dintre condițiile esențiale de admitere a revizuirii întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, nu este incidentă în cauză.

Astfel, temeiul de drept invocat în cadrul contestației în anulare formulată de contestatorii și - l-a constituit textul art.318 din Codul d e procedură civilă, părțile contestatoare susținând că instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de casare, susținere în sprijinul căreia au arătat că înscrisul intitulat "Contract de vânzare-cumpărare provizoriu" prin care Gaî nstrăinat terenul de la nr.16 este lovit de nulitate, fiind enumerate totodată motivele care, în opinia contestatorilor ar atrage nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.

Din considerentele deciziei contestate rezultă că instanța a cercetat motivele la care fac referire contestatorii, respectivul motiv nefiind însă însușit de instanța de recurs, aceasta reținând că intimații și sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu nu doar în temeiul antecontractului încheiat cu G, ci mai ales pentru că în speță erau incidente dispozițiile art.22 din Legea nr.18/1991, terenul din litigiu fiind aferent casei în care locuiesc intimații.

În considerentele deciziei contestate a fost examinat și aspectul privind convenția de schimb încheiată între defunctul G și CAP, concluzionându-se că tribunalul a reținut corect valabilitatea convenției respective.

Întrucât din considerentele deciziei atacate rezultă că instanța de recurs a analizat criticile formulate în cadrul recursului declarat de și, motivând concluzia la care a ajuns privind netemeinicia criticilor respective, se impune respingerea contestației în anulare formulate de aceștia.

II.Contestatoarea a invocat ca motive ale contestației în anulare dedusă judecății în esență aspecte privind fondul pricinii și care ar putea constitui eventuale greșeli de judecată. În cadrul contestației în anulare promovată de aceasta se aduc critici deciziei pronunțate de instanța de recurs, majoritatea acestora privind fondul cauzei.

Or, articolul 318 din Codul d e procedură civilă prevede două motive pentru exercitarea contestației în anulare și anume: dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale și respectiv omisiunea, din greșeală, a instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, pe această cale nefiind admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate.

Or, în speță, contestatoarea critică hotărârea atacată susținând că instanța de recurs ar fi ignorat în totalitate aspectele relevate prin probele administrate în cauză, prin care, arată contestatoarea, s-ar fi dovedit că terenul intravilan din CF nr.3505 nu a fost cooperativizat și nici comasat, tot din probatoriul cauzei rezultând și că înscrisurile intitulate "Convenție de schimb" din 25 februarie 1966 și respectiv "Contract de vânzare-cumpărare provizoriu" din 1967 au fost falsificate, contestatoarea precizând totodată că nici instanța de apel și nici cea de recurs nu s-a pronunțat cu privire la consecințele juridice ale deciziei recurate, respectiv cui rămâne suprafața de 2710. din CF nr.993 și că s-ar fi produs exproprierea prin instanță a contestatoarei.

Este evident că primele aspecte invocate sunt axate pe problema privind fondul litigiului, or neconstituind un mijloc de reformare a hotărârii date în recurs pe calea contestației în anulare nu se poate urmări repararea unor pretinse neregularități privind probleme de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul, pentru că altminteri s-ar deschide calea unui nou recurs la recurs.

Cât privește aspectele despre care se susține că nu ar fi fost analizate de instanța de recurs, este de reținut că prin hotărârea acesteia s-a subliniat faptul că împotriva recurentei nu operează o nouă expropriere, instanța de recurs împărtășind opinia tribunalului care a reținut că autorul recurenților din cauză a fost deposedat abuziv de imobilul din litigiu dar întrucât acesta nu poate fi restituit în natură, succesorii fostului proprietar beneficiază de măsurile reparatorii prin echivalent, instituite de Legea nr.247/2005 modificată prin nr.OUG81/2007.

În contextul sus-arătat, se impune a se mai sublinia că instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de recurs, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anume argument sau o afirmație a părții recurente nu deschide calea contestației în anulare prevăzută de art.318 din Codul d e procedură civilă.

Față de considerentele ce preced, instanța urmează a respinge ca neântemeiate ambele contestații în anulare, decizia atacată urmând a fi păstrată în totul.

Reținând culpa procesuală a contestatorilor, - și, în baza art.274 din Codul d e procedură civilă, instanța îi va obliga să le plătească intimaților și 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondate contestațiile în anulare declarate de contestatorii și și de împotriva deciziei civile nr.1561/R/2008 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.

Obligă părțile contestatoare, - și să plătească părților intimate și suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier

- - - - - -

Red.concept decizie -

Data:27.04.2009

Jud.recurs / /R Fl.

Dact.

Data:29.04.2009

2 ex.

Președinte:Moșincat Eugenia
Judecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 637/2009. Curtea de Apel Oradea