Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 636/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.636/2009-
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Galeș Maria
- - - - judecător
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamanții și, ambii domiciliați în O, str. - -, camera 6, PARTER nr.1, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât, cu domiciliul în O,-,.1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 624/A din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr.2819 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect:partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru recurenții reclamanți și -ambii lipsă, reprezentantul lor, avocat, în baza împuternicirii nr.1 din 5.01.2009, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat și pentru intimatul pârât -lipsă, reprezentanta sa, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.29 din 9.04.2009, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 88 lei, achitată prin chitanțele seria - nr.-, nr.-/ambele din 6.02.2009, chitanța seria - nr.- din 5.01.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta intimatului pârât învederează instanței că din eroare i s-a comunicat părții pe care o reprezintă împuternicirea avocațială a avocatului și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care de altfel este aplicat pe ultima pagină a copiei recursului ce i-a fost comunicată, solicită a se lua act că le restituie și față de faptul că, în apel partea apelantă a fost obligată de a timbra apelul cu suma de 965 lei, recursul fiind supus aceleiași taxe de timbru, solicită ca partea recurentă să fie obligată a achita diferența.
Reprezentantul recurenților reclamanți solicită a se constata că recursul vizează numai modul de atribuire în natură a apartamentului, motiv pentru care consideră că recursul este legal timbrat.
INSTANȚA, constată că recursul vizează doar modul de atribuire în natură a apartamentului, motiv pentru care constată că recursul este legal timbrat.
Reprezentantul recurenților reclamanți învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților reclamanți susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în ce privește atribuirea în natură a apartamentului, în sensul atribuirii acestuia în favoarea recurenților, astfel după cum a hotărât și instanța de fond și dispunerea înscrierii dreptului lor de proprietate în cartea funciară cu titlu de moștenire și partaj și obligarea lor la plata unor sulte de 80.000 lei în favoarea intimatului, cu cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că, instanța de apel a modificat hotărârea primei instanțe și a atribuit apelantului apartamentul, cu motivarea că acestuia îi revine o cotă mai mare la dobândirea imobilului, ori, cu privire la acest considerent apreciază că, imobilul a fost dobândit nu de către partea apelantă, ci de către antecesorii părților, care au avut fiecare câte o cotă parte egală de fiecare, instanța de apel a considerat că recurenții nu-și pot uni cotele pentru a avea o cotă egală cu pârâtul în cazul atribuirii în natură, dar, în contradictoriu cu această motivare, la stabilirea sultei a stabilit că le revine sulta unită, nedivizată, pentru amândoi, în cuantum de parte din valoarea de 160.000 lei și nu în cuantum de pentru fiecare,adunând cotele de câte parte ce le revine fiecăruia, astfel, mergând pe acest raționament nu există nici un impediment, ca astfel cum s-a putut stabili sulta în bani cu părțile recurente unite, consideră că și partea ce le revine în natură amândurora, în urma antecesorului lor care deținea parte, să fie avută în vedere, unită la atribuirea în natură a imobilului. Referitor la atribuirea imobilului intimatului pârât, pe considerentul că reclamanții au domiciliul în Ungaria, fiind cetățeni, arată că pe lângă faptul că aceasta este în contradicție cu prevederile Tratatului de aderare al României la Uniunea Europeană, acest aspect și contravine normelor comunitare, iar de altfel, recurenții s-au aflat în Ungaria deoarece muncesc în această țară.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. În concluzie solicită a se constata că, intimatul încă din copilărie a locuit în acest imobil, fiind înscris în anexa contractului de închiriere, iar intimații reclamanți nu au locuit niciodată în acest apartament și nici nu doresc să locuiască, ei fiind cetățeni, cu domiciliul în Ungaria, unde de altfel fiecare posedă locuință proprie.
Reprezentantul recurenților reclamanți, în replică, precizează că recurenții se află în Ungaria, la muncă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.2819 din data de 15.04.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată si precizata de intimații - si, a anulat parțial cererea reconvenționala a apelantului ca insuficient timbrata în legătură cu capătul de cerere privind cota contributiva mai mare pretinsa de apelant și a admis-o în parte în legătură cu capetele de cerere referitoare la constatarea calității de moștenitori legali ai reclamanților după defuncta si a calității de succesor al paratului după defunctul, la dobândirea de către antecesorii acestora a imobilului litigios, a bunurilor mobile comune din anexa I, la partajarea masei succesorale.
Astfel, prima instanță a stabilită că antecesoarea intimaților si antecesorul apelantului, au dobândit in timpul căsătoriei, cu o contribuție egala, imobilul înscris in CF nr. 72963 O, nr.top. 744/1, in natura apartament, situat in loc. O,-, jud.B compus din doua camere, bucatarie, baie, WC, antreu, beci, magazie, cu o suprafață de 57 mp, cuprins in coala colectiva de CF colectiva nr. 1639 O, având o valoare de circulație de 160.000 RON conform raportului de expertiza întocmit, a constatat că în masa succesorala rămasă de pe urma defuncților fac parte bunurile enumerate in anexa I, respectiv: 1. o mobila de bucatarie; 2. masa de bucatarie cu 4 scaune; 3. aragaz cu 4 ochiuri si cuptor; 4. butelie aragaz; 5. congelator cu 4 sertare; 6. TV color; 7. masina de spalat; 8.un pat pentru doua persoane; 9. doua noptiere; 10. doua taburete; 11. o canapea extensibila; 12. o mașina de cusut mecanica; 13. un aspirator, bunuri care au fost dobândite de antecesorii părților cu o cota contributiva egala și a constatat ca bunurile enumerate in anexa II, respectiv: un dulap cu doua uși; un dulap cu 2 uși si vitrina; masa cu 4 scaune; canapea extensibila; alta de 40/20 cm reprezentând un taur; alta de 40 cm reprezentând un om cu pipa; statueta sculptata in lemn de 450 cm reprezentând un; alta de 30 cm reprezentând o fetita cu un cos cu fructe; un tablou din lemn reprezentând " Cina cea de "; mașina de cusut; un frigider Arctic, sunt bunuri proprii ale antecesoarei reclamanților,.
Prima instanță a dispus partajarea masei succesorale atribuind intimaților imobilul identificat anterior cu obligarea lor la plata sultei de 80.000.lei in favoarea apelantului si a dispus înscrierea dreptului de proprietate al acestora in cartea funciara cu titlu de moștenire si partaj, l-a obligat pe apelant sa le predea intimaților bunurile comune ale antecesorilor părților individualizate in Anexa I, fără plata vreunei sulte și l-a obligat pe apelant sa predea intimaților următoarele bunuri proprii ale antecesoarei acestora: un dulap cu doua uși; un dulap cu 2 usi si vitrina; masa cu 4 scaune; canapea extensibila; alta de 40/20 cm reprezentând un taur; alta de 40 cm reprezentând un om cu pip;statueta sculptata in lemn de 450 cm reprezentând un; alta de 30 cm reprezentând o fetita cu un cos cu fructe; un tablou din lemn reprezentând " Cina cea de "; mașina de cusut și un frigider Arctic.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut în sentința atacată că intimații sunt moștenitorii legali ai defunctei, decedata la data de 18 XII 2006, in calitate de fii iar apelantul este succesorul defunctului - decedat la data de 18 XII 2006, in calitate de fiu.
Apelantul nu s-a conformat dispozițiilor primei instanțe in ceea ce privește suplimentarea taxei de timbru aferenta capătului de cerere din acțiunea reconvențională referitor la cota mai mare deținută de antecesorul lui din imobil iar instanța a dispus anularea partiala a acesteia, pentru cota mai mare contributiva pretinsa, reținând cota contributiva egala a antecesorilor părților la dobândirea apartamentului litigios.
Prima instanță a reținut că apelantul nu a înțeles sa solicite administrarea unor probe din care sa rezulte cota superioara de 20 % a antecesorului sau ( respectiv cota totala de 70 % ), astfel încât a reținut cotă egală la dobândirea imobilului.
La stabilirea modalității de partajare a imobilului, prima instanță a avut in vedere ca in situația in care i-ar fi atribuit apelantului locuința, ar fi trebuit sa îl oblige la plata sultei in favoarea reclamanților, iar pentru a evita anumite piedici care s-ar fi ivit în a da eficiență hotărârii judecătorești din cauza stării materiale insuficiente a apelantului (aspect ce a rezultat din faptul ca acesta nu a reușit sa completeze diferența de taxa de timbru pentru cererea reconvenționala ), a optat pentru atribuirea imobilului in favoarea intimaților.
Având în vedere poziția de recunoaștere a părților prima instanță a constatat ca antecesorii părtilor au dobandit in cota contributia de cate parte fiecare, cu titlu de bunuri comune, bunurile descrise in anexa I, respectiv:: 1. o mobila de bucatarie; 2. masa de bucatarie cu 4 scaune; 3. aragaz cu 4 ochiuri si cuptor; 4. butelie aragaz; 5. congelator cu 4 sertare; 6. TV color; 7. masina de spalat; 8.un pat pentru doua persoane; 9. doua noptiere; 10. doua taburete; 11. o canapea extensibila; 12. o masina de cusut mecanica și 13. un aspirator.
În privința bunurilor proprii, prima instanță a reținut că potrivit art.31 lit.a din codul familiei, bunurile dobândite de către unul din soți inainte de incheierea casatoriei reprezinta bunuri proprii, iar deoarece intimații nu au solicitat efectuarea unei expertize a bunurilor mobile proprii ale antecesoarei lor, prin care sa se stabileasca existenta lor in natura, s-au retinut sustinerile apelantului in ceea ce priveste lipsa următoarelor bunuri: lazii pentru haine, a statuetei sculptate in lemn de 70 cm, a celei de 30 cm reprezentandu-l pe, a verighetei de aur, a ceasului si a bratarii medicale magnetice.
Prima instanță a reținut că defuncta nu a avut cont bancar deschis la BCR iar defunctul a avut cont deschis la BCR, dar acest cont fiind fără disponibilități bănești, a fost închis pentru lipsa de activitate, in termenul prevazut de normele bancare, fapt ce a rezultat din Adresa nr.11541 /16.07.2007 emisa de BCR -Sucursala Județeană
Astfel prima instanță a respins capatul de cerere al intimaților privitor la dobandirea de catre defunctii si in timpul casatoriei lor, a unei sume de bani in lei si valută, cu o contributie egala, sumă de bani care ar fi fost depusă la BCR -Filiala O precum si cel referitor la constatarea ca parte din suma la care s-a facut referire revine antecesoarei intimaților, numitei, parte ce li se cuvine acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelantul care a solicitat instanței, admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale, să se constate că antecesorul lui a avut o cotă mai mare de contribuție, respectiv 70% și să-i atribuie lui acest imobil, iar în subsidiar a solicitat ca imobilul respectiv să-i fie atribuit lui, așa cum a solicitat prin întâmpinare.
Prin decizia civilă nr.624/A din 17 decembrie 2008, Tribunalul Bihoraa dmis ca fondat apelul civil introdus de apelantul, în contradictoriu cu intimații - si, împotriva sentinței civile, nr.2819 din data de 16.04.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a atribuit in natura apelantului, imobilul nscris in CF nr.72963-O, nr.top. 744/1, situat in localitatea O,-, jud.B compus din doua camere, bucătărie, cămara, baie, WC, antreu, beci, magazie, cu o suprafață de 57 mp. cuprins in coala colectiva de nr. 1639-O, cu obligarea acestuia la plata sultei de 80.000 lei in favoarea intimaților si a dispus înscrierea dreptului de proprietate al acestuia in cartea funciara cu titlu de moștenire si partaj.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, ără cheltuieli de judecată.
În legătură cu anularea parțială a cererii reconvenționale doar în ceea ce privește cota contributivă mai mare solicitată de acesta la imobilul în discuție, datorită faptului că pârâtul reclamant reconvențional nu a plătit taxă de timbru, instanța de apel a constatat că reprezentantului pârâtului reclamant reconvențional, i s-a pus în vedere la termenul din data de 27.02.2008, să plătească taxa de timbru în sumă de 19.395 lei, dar acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței. La următorul termen de judecată, reprezentanta pârâtului reclamant reconvențional, a învederat instanței că acesta este bolnav dar nu a depus nici o dovadă în acest sens.
Prin motivele de apel, apelantul a arătat că a fost plecat din țară în acea perioadă și nu a putut lua legătura cu avocatul lui.
Instanța de apel a constatat că nu s-a depus nici o dovadă în sensul celor afirmate de către apelant nici în fața primei instanțe și nici în apel, acesta nu a dovedit că a fost plecat din țară și nici că fost bolnav.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că sentința primei instanțe este temeinică și legală sub aspectul anulării parțiale a cererii reconvenționale în ceea ce privește cota contributivă mai mare solicitată de apelant la imobilul în discuție, deoarece nu exista nici un motiv pentru a admite cererea de amânare a cauzei pentru motivul că apelantul a fost bolnav, reprezentantul său nefăcând nici o dovadă în acest sens.
În ceea ce privește atribuirea imobilului, instanța de apel a constatat că hotărârea primei instanțe e greșită deoarece la atribuirea imobilului intimaților a reținut situația ipotetică că apelantul nu ar avea disponibilități bănești în situația în care i-ar fi atribuit lui imobilul și l-ar fi obligat la plata sultei către intimați.
Prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile art.6739Cod procedură civilă, care prevăd că la formarea și atribuirea loturilor, astfel că, instanța de apel a ținut seama de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Situația ipotetică reținută de prima instanță, cum că apelantul nu ar dispune de sume de bani pentru a le plăti sultă intimaților,s-a apreciat de instanța de apel că nu este o situație dintre cele prevăzute de textul legal citat anterior și nici de o altă situație asemănătoare, în primul rând, prima instanță ar fi trebuit să țină seama de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia dintre coproprietari, așa cum prevede art.6739Cod procedură civilă.
Astfel, instanța de apel a reținut că prin sentința atacată s-a constatat că intimații sunt succesorii defunctei, iar apelantul este succesorul defunctului și, cu toate că nu s-a solicitat de către nici una dintre părți stabilirea cotelor de proprietate, prima instanță era obligată să le stabilească potrivit art.6735Cod procedură civilă, chiar numai pentru a se putea vedea care dintre acești are o cotă mai mare de care să țină seama la atribuirea imobilului.
Instanța de apel a constatat că trebuie să se stabilească mărimea cotei părți a fiecăruia dintre coproprietari, nu mărimea cotei părți a reclamanților și a pârâților, iar această cotă este de pentru fiecare dintre cei doi reclamanți, respectiv intimați, și de pentru pârât, respectiv apelant. La stabilirea acestei cote se are în vedere că defuncții, antecesori ai părților, au cote egale la dobândirea imobilului, iar cota de se împarte la cei doi reclamanți, respectiv intimați, pe când apelantului îi revine întreaga cotă de 1/2 a antecesorului său.
Prin urmare, instanța de apel a constatat că apelantului îi revine o cotă mai mare la dobândirea imobilului, el având parte, pe când reclamanții au câte fiecare. Reclamanții nu își pot uni cotele pentru a avea o cotă egală cu pârâtul și pentru a solicita pe acest criteriu atribuirea imobilului lor, deoarece dispozițiile art. 6735Cod procedură civilă se referă la mărimea cotei părți a fiecăruia dintre coproprietari.
Întrucât apelantului îi revine o cotă mai mare decât cota ce îi revine fiecăruia dintre cei doi intimați, tribunalul a reținut că atribuirea imobilului trebuie să se facă către acesta și nu către intimați, cu obligarea apelantului la plata sultei către aceștia din urmă.
De asemenea, instanța de apel a constatat că trebuie să se aibă în vedere la atribuirea imobilului, atât faptul că apelantul a locuit în imobilul în discuție o lungă perioadă de timp, fapt ce rezultă din contractul de închiriere nr.26621 din data de 16.10.1973, cât și faptul că după decesul antecesorilor părților, apelantul a preluat imobilul și a continuat să plătească taxele și impozitele către stat, el având domiciliul în localitatea unde se află situat imobilul, pe când reclamanții au domiciliul în Ungaria, fiind cetățeni, după cum recunosc chiar aceștia.
Având în vedere că apelantul are o cotă mai mare decât ceilalți coproprietari, a locuit în imobil și a preluat imobilul după decesul antecesorilor părților, în temeiul art.6739Cod procedură civilă, coroborat cu art.295 și 296 Cod procedură civilă, instanța de apel a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul împotriva sentinței civile, nr.2819 din data de 16.04.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a atribuit in natura apelantului, imobilul înscris in CF nr.72963-O, nr.top. 744/1, situat in localitatea O,-, jud.B compus din doua camere, bucătărie, cămara, baie, WC, antreu, beci, magazie, cu o suprafață de 57 mp. cuprins in coala colectiva de nr. 1639-O, cu obligarea lui la plata sultei de 80.000 lei in favoarea intimaților si a dispus înscrierea dreptului de proprietate al acestuia in cartea funciara cu titlu de moștenire si partaj, iar în rest a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța de apel a constatat că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată în cauză, iar cheltuielile de judecată solicitate de către intimați, instanța le-a respins întrucât apelantul nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs - și, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în ce privește atribuirea în natură a apartamentului în sensul atribuirii lui în favoarea recurenților astfel cum a hotărât instanța de fond, dispunând înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară cu titlu de moștenire și partaj, cu obligarea la plata sultei de 80.000 lei în favoarea intimaților.
În motivarea cererii de recurs, sunt învederare următoarele:
-cu privire la considerentul instanței de apel în sensul că apelantului i-ar reveni o cotă mai mare la dobândirea apartamentului, recurenții arată că imobilul a fost dobândit nu de către apelantul intimat, ci de către antecesorii părților, care au avut fiecare câte o cotă parte egală de parte fiecare, iar instanța de apel consideră că recurenții nu și-ar putea uni cotele pentru a avea o cotă egală cu pârâtul în cazul atribuirii în natură, dar în contradictoriu cu această motivare, la stabilirea sultei stabilește sulte ce le revine unită, nedivizată, pentru amândoi, în cuantum de parte din valoarea de 160.000 lei a imobilului, și nu în cuantum de parte pentru fiecare, adunând cotele de câte parte;
-mergând pe raționamentul menționat, recurenții arată că nu există nici un impediment ca, astfel cum s-a putut stabili sulta în bani cu părțile lor cuvenite unite, și partea care le revine în natură amândurora, în urma antecesorului lor care deținea parte, să fie avută în vedere astfel, unită, la atribuirea în natură a imobilului;
-intimatul a locuit în imobil o scurtă perioadă de timp, în perioada anilor 1970, când apartamentul era proprietate de stat fiind închiriat, iar recurentul a locuit și el în acest apartament începând cu anul 1990 de când avea 14 ani;
-intimatul are altă locuință tot în O, nu locuiește în apartamentul din litigiu,el împiedicând după decesul antecesorilor accesul recurenților în apartament;
-faptul că recurenții se află în Ungaria se datorează împrejurării că ei se află la muncă în această țară;
-hotărârea instanței de apel este criticabilă și pentru că nu s-a ținut cont de faptul că prevederile art.674/9 nu stabilește criterii stricte de atribuire a imobilului;
-pe lângă faptul că recurentul este handicapat, instanța de apel trebuia să țină seama și de posibilitatea recurenților de a achita sulta de îndată.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.9 și art.312 Cod procedură civilă.
Intimatul, prin concluziile formulate de avocatul său, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Conform art.673/9 din Codul d e procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz, de mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecărei părți ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere partajul, au făcut construcții, îmbunătățiri, sau altele asemenea.
În speță, criteriul avut în vedere de instanța de apel la atribuirea imobilului în favoarea intimatului l-a constituit mărimea cotei părți ce i se cuvine acestuia din bunul respectiv, cotă care este mai mare decât cota parte ce revine copartajanților recurenți, de câte parte fiecăruia. Împrejurarea că sulta la care a fost obligat acesta în favoarea celor doi recurenți este nedivizată nu este de natură a produce schimbări pe planul mărimii cotelor părți pe care recurenții le dețin în calitatea lor de moștenitori ai defunctei, fiecare deținând cota de parte din imobil, în timp ce cota intimatului, succesor al defunctului, este de parte.
Soluția de schimbare a dispozițiilor hotărârii instanței de fond în ceea ce privește modalitatea de partajare a imobilului se impunea a fi dată cu atât mai mult cu cât judecătoria a procedat la atribuirea acestuia în favoarea reclamanților fără a ține cont de vreunul dintre criteriile enumerate în articolul 673/9 din Codul d e procedură civilă, mărginindu-se a concluziona că nu poate fi atribuit pârâtului dată fiind starea materială insuficientă a acestuia, dedusă de instanță, în lipsa oricăror dovezi, doar din faptul că el nu a completat diferența taxei de timbru aferente cererii reconvenționale.
Cât privește aspectele vizând modul de locuire a imobilului de către părțile litigante, din actele depuse la dosar rezultă că intimatul pârât a locuit în perioada anilor 1970 în imobilul respectiv, ulterior o anumită perioadă ce a urmat încredințării recurentului spre creștere și educare mamei sale, și acesta a locuit în imobilul litigios, însă probatoriul administrat în cauză nu a relevat împrejurarea că imobilul s-ar fi aflat în folosința îndelungată a vreuneia dintre părți, pentru ca un astfel de criteriu să fie determinant în alegerea modalității de atribuire. De asemenea, nici faptul că recurentul a absolvit cursurile școlii speciale menționate la fila 52 din dosarul de fond nu constituie un motiv pentru a modifica modalitatea de partajare stabilită de instanța de apel, astfel cum s-a relevat mai sus, în considerarea mărimii cotei părți ce revine părților din imobilul litigios.
Alături de criteriul despre care s-a făcut vorbire anterior, instanța de apel a avut în vedere și împrejurarea că pârâtul are domiciliul în localitatea unde este situat imobilul, aspect de necontestat, recurenții locuind în Ungaria, iar faptul că aceștia au cetățenie română, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs, nu este de natură a schimba datele problemei, având în vedere criteriul prioritar al mărimii cotei părți prevăzut de textul de lege enunțat într-unul din alineatele de mai sus.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, decizia recurată urmând a fi păstrată în tot, iar în temeiul dispozițiilor art.274 din Cod, recurenții, cărora le aparține culpa procesuală, vor fi obligați la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând valoarea onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții - și, împotriva deciziei civile nr.624/A din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă - și să plătească părții intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.concept decizie -
Data:13.04.2009
Jud.fond
Jud.apel / Fl.
Dact.
Data:15.04.2009
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Trif Doina, Galeș Maria
