Anulare act. Decizia 66/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.208.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 66/
Ședința publică din 17 martie 2008
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1506/18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, Municipiul A prin Primar, și, pentru anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul-apelant avocat, iar pentru intimații, și se prezintă avocat, lipsă fiind intimatul Municipiul A prin Primar.
Procedura completă.
Apelul a fost declarat în termen legal, și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reprezentanta intimaților depune la dosar concluzii scrise pentru a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamantului-apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței civile apelate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, pentru motivele invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților-intimați solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, conform concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Arad la data de 20.07.2006, reclamantul a chemat în judecată pârâții, Municipiul A prin Primar, și, solicitând anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr.3809/1998, nr.4609/2000 și nr.3348/1998 având ca obiect imobilul din A,-,.5, 2 și 3 înscrise în CF nr.58343 A, 58340 și 58341 A, să se constate nelegală trecerea imobilului în proprietatea Statului Român în temeiul art.6 din Legea nr.213/1998 și să se restituie imobilele în deplină proprietate și posesie, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii s-a arătat că aceste imobile au fost revendicate de foștii proprietari, astfel că vânzarea acestora era interzisă conform art.9 din Legea nr.112/1995.
La termenul din 10.10.2006 reclamantul a formulat o precizare de acțiune prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare datorită lipsei totale a consimțământului proprietarului tabular în temeiul art.948 pct.2 civil.
Prin sentința civilă nr.6104/28.11.2006 Judecătoria Arada admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Tribunalului Arad judecarea acestei acțiuni, în considerarea competenței după valoarea obiectului care depășește 5 miliarde lei vechi și a dispozițiilor art.2 pct.1 lit.b pr.civ.
Tribunalul Arad prin sentința civilă nr.267/27.02.2007, pronunțată în dosarul nr-, a constatat necompetența sa materială și a declinat în favoarea Judecătoriei Arad competența de soluționare constatând conflictul negativ de competență.
S-a reținut de către tribunal că modificarea valorii obiectului cererii introductive nu determină competența altei instanțe față de valoarea de la data introducerii acțiunii și nici conexarea celor trei dosare nu influențează competența materială a instanței față de dispozițiile art.18/1 pr.civ. care stabilesc că instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă ulterior investirii intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii.
Curtea de Apel Timișoara în soluționarea conflictului negativ de competență prin sentința civilă nr.16 din 21.05.2007, pronunțată în dosar nr.- a stabilit competența soluționării acțiunii în favoarea Tribunalului Arad cu motivația că nu se poate reține că valoarea indicată inițial în fiecare dosar care reprezintă valoarea unui apartament determină aplicarea dispozițiilor art.18/1 pr.civ. și menține competența instanței investite inițial.
In cauză, pârâtul Municipiul A, reprezentat de Primar, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de termenul special reglementat de art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Instanța, în raport cu disp.art. 137.pr.civ. a respins această excepție ca nefondată, întrucât, temeiul de drept al prezentei acțiuni îl constituie disp.art.948 alin.2 civ. iar acțiunea pentru constatarea nulității absolute este imprescriptibilă.
Pe fond, prin sentința civilă nr.1506/18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a respins acțiunea civilă formulată și precizată ulterior de reclamantul, reținându-se în motivarea hotărârii că proprietarul tabular al apartamentelor nr.2, 3 și 5 din A,-, este Statul Român, iar la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută se solicită a se constata, (1998 - 1999 - 2000), pârâții, și, erau dobânditori de bună-credință. In acest sens, s-a reținut că ei au dobândit un drept real prin contractul de vânzare-cumpărare cu titlu oneros și cu încrederea că mențiunile din CF sunt reale, respectiv că Statul Român este proprietar.
Reclamantul nu face dovada că aceste apartamente s-au preluat de stat fără un titlu valabil sau prin vicierea consimțământului potrivit art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998, respectiv nu face dovada dacă naționalizarea imobilelor pe care le solicită la restituire s-a făcut cu respectarea art.I pct.1-5, interdicției prevăzută de art.II din Decretul nr.92/1950 și a identității despre care face vorbire art.1 pct.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995.
De asemenea, reclamantul nu făcut dovada că a depus cererea de restituire in termenul de 6 luni prevăzut de art.14 din Legea nr.112/1995.
Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar ori din extrasele de CF rezultă că pârâții sunt proprietarii și posesorii imobilelor solicitate la restituirea în natură de către reclamant.
O astfel de acțiune în revendicare pe calea dreptului comun este nefondată, deoarece s-ar încălca dreptul de proprietate al dobânditorului de bună-credință.
Impotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel în termen legal, la 30 ianuarie 2008, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile și pe fond, admiterea acțiunii civile.
In motivarea apelului, reclamantul a criticat sentința civilă ca nelegală, întrucât, din actele depuse la dosar rezultă fără dubiu că nu există identitate între persoana proprietarului tabular al imobilului, la momentul naționalizării lui, prin moștenire și cel de la care s-a preluat efectiv, soțul acesteia, nefiind deci respectate dispozițiile Decretului nr.92/1950.
In ceea ce privește nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de Statul Român prin SC SA A și pârâții-chiriași, aceasta rezultă, pe de o parte, din încheierea lor de către un neproprietar (întrucât actul preluării este nul), iar pe de altă parte, derivă din disp.art.9 din Legea nr.112/1995 și art.12 lit."b" și "c" din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, care exceptează de la vânzare către chiriași, imobilele revendicate de foștii proprietari.
Nu în ultimul rând, s- invocat jurisprudența CEDO, relativ la nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, în sensul că, nefiind vorba de contracte de vânzare-cumpărare obișnuite, cumpărătorii aveau obligația să verifice, printr-o simplă cerere, dacă imobilul nu a fost revendicat de fostul proprietar.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la termenul de judecată de azi, 17.03.2008, intimații, și au solicitat respingerea ca nefondat a apelului, subliniind că, întrucât prezenta acțiune civilă în revendicare imobiliară și nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare, este o acțiune civilă de drept comun, referirea la dispozițiile legilor speciale de restituire, este neavenită.
Sub acest aspect, s-a precizat că analiza nelegalității preluării de către stat a imobilului, în condițiile unei acțiuni întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, art.480 civil, trebuie să se facă în funcție de legile în vigoare la data preluării imobilului, respectiv Decretul nr.92/1950, ale cărui dispoziții au fost respectate.
Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat de apelant, art.9 din Legea nr.112/1995 și art.12 din Normele metodologice, intimații au arătat că deși reclamantul a formulat o cerere de restituire a imobilului, în temeiul Legii nr.112/1995, prin Hotărârea nr.11/10.02.1998 a Comisiei Județene de aplicare, aceasta a fost respinsă, întrucât reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor după foștii proprietari ai imobilului.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de reclamant, în raport de obiectul acțiunii civile introductive, și având în vedere dispozițiile art.282, 297.pr.civ. Curtea constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat instanței de judecată prin cele 3 acțiuni civile separate ( conexate ulterior), precizate ulterior, să se constate nelegala trecere a imobilului situat în A,-, în proprietatea Statului Român, în temeiul art.6 din Legea nr.213/1998, să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de Statul Român prin SC SA A cu pârâții, și, chiriași ai apartamentelor nr.2, 3 și 5, în temeiul art.948 pct.2 civ. raportat la art.9 din Legea nr.112/1995, și restituirea imobilului (apartamentelor nr.2, 3 și 5) în deplină proprietate și posesie reclamantului, în temeiul art.480 civil.
Deși instanța de judecată a fost investită de reclamant, prin cererea introductivă, cu o acțiune civilă în revendicare imobiliară, având 3 capete de cerere distincte (nelegalitatea preluării imobilului în proprietatea Statului Român, nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare și, în consecință, restituirea imobilului în deplină proprietate și posesie, reclamantului), aceasta, prin hotărârea pronunțată nu a examinat decât capătul de cerere privind nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, relativ la buna-credință a subdobânditorilor.
Din considerentele hotărârii apelate, precum și din dispozitivul acesteia, rezultă, fără dubiu, că instanța de fond nu s-a pronunțat decât pe petitul vizând nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, fără a examina și celelalte două capete de cerere, respectiv nelegalitatea trecerii imobilului în proprietatea Statului Român și revendicarea lui, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului pricinii.
Potrivit disp.art.130 pr.civ. instanța de judecată trebuia să examineze și să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită, în caz contrar, ea pronunțând o hotărâre nelegală, urmare a necercetării fondului.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza disp.art.297 pr.civ. va admite apelul, va desființa sentința civilă și va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare, la aceeași instanță, Tribunalul Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în A, str. -, nr.42,.17, jud.A, împotriva sentinței civile nr.1506/18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, domiciliat în A, -,.5, jud.A, Municipiul A prin Primar, cu sediul în A, B-dul -. -.75, jud.A, și, ambii domiciliați în A,-, apart.2, jud.A, și, domiciliată în A, -, apart.3, jud.A, pentru anulare act.
Desființează sentința civilă apelată și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță de fond, Tribunalul Arad.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 martie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.:/8.04.2008
Dact. // 8 ex./ 9.04.2008
Inst.fond.: jud.
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Maria Petria Martinescu
