Anulare act. Decizia 663/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr. 663
Ședința publică de la 01 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Budă Președinte Secție
- - - - Președinte Instanță
- - - - JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț
Grefier - -
*****
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 112 din 06 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și împotriva sentinței civile nr.1193 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant, reprezentat de avocat și intimatul pârât, reprezentat de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Avocat, apărător al recurentului reclamant a depus împuternicire avocațială nr.882 din 01.09.2008.
Reprezentantul recurentului reclamant a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus 2 copii ale hotărârilor pronunțate de Judecătoria Băilești și respectiv Tribunalul Dolj, o copie a unei cereri formulate de, către Primăria comunei și o copie a procurii numitului, câte un exemplar fiind înmânat reprezentantului intimatului pârât.
Avocat, pentru intimatul pârât, a arătat că nu se opune cererii și nu solicită termen de judecată pentru observarea înscrisurilor.
Instanța, a considerat că, față de obiectul litigiului, proba cu înscrisurile menționate este pertinentă și concludentă, astfel încât, în condițiile art.305 Cod procedură civilă, a admis-o și a constatat că proba a fost administrată prin depunerea înscrisurilor depuse la dosar.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs invocate în scris, în raport de care a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și reținerea cauzei spre rejudecare.
Avocat, pentru intimatul pârât, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile a instanței de apel ca fiind temeinică și legală; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a actului denumit "act de partaj voluntar " fără număr și datat 20.02.1946, având ca obiect împărțirea unui teren vatră de sat, situat în comuna, în suprafață de 2.500. având ca vecini la - Gh., la - și, la M-zi. și M-noapte - străzile comunei.
În motivarea acțiunii a arătat că pârâtul este fratele său și prin actul sus menționat acesta susține că ar fi împărțit terenul.
În realitate, el, reclamantul, nu recunoaște semnătura sa de pe acel act, iar pe de altă parte este lovit de nulitate absolută, deoarece la data respectivă nu împlinise vârsta de 18 ani și nu este încheiat în formă autentică.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a arătat că actul a fost încheiat și că la data încheierii acestuia, Decretul nr.31/1954, în care sunt cuprinse dispoziții privind capacitatea de exercițiu a persoanelor, nu era în vigoare, ci proiectul Codului civil, iar pentru acest act nu era necesară forma ad validitatem.
La termenul de judecată din 26.09.2007, pârâtul a depus cerere reconvențională prin care a solicitat, în situația în care reclamantul nu recunoaște dreptul său de proprietate menționat în actul de partaj voluntar, să se dispună împărțirea acestuia în cote egale.
Prin actul de partaj sus menționat, părțile au decis împărțirea unui teren vatră de sat, situat în comuna, în suprafață de 2.500. astfel: a primit 550. iar reclamantul 1.950.
Prin sentința civilă nr. 1193 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtului și cererea reconvențională formulată de pârât.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a concluzionat, în urma efectuării expertizei pentru care s-a încheiat raportul nr. 308/9.10.2007, de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B, că nu se poate stabili dacă cea de-a doua semnătură de pe actul de partaj voluntar a fost sau nu executată de, dar acest act a fost dactilografiat cu o mașină de scris de tip mecanic, existentă în anul 1946.
Prin urmare, nu s-a demonstrat că reclamantul nu ar fi semnat actul de partaj voluntar, datat 20.02.1946 și nici lipsa totală a consimțământului reclamantului la întocmirea acestui act, situație ce ar fi atras nulitatea absolută a acestuia.
La data încheierii actului nu era în vigoare Decretul nr.31/1954 care prevede în art.9 că minorul ce a împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea de exercițiu restrânsă.
Pe de altă parte, potrivit art.730 Cod civil, copărtașii pot împărți moștenirea oricum ar voi, fără îndeplinirea vreunei formalități. . poate fi constatată printr-un înscris, dar acesta servește numai pentru probă și nu pentru validitatea împărțelii.
În consecință, acțiunea și cererea reconvențională au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs - calificat ca fiind apel - reclamantul, criticând hotărârea pentru aplicarea greșită a legii cu privire la minoritate, deoarece la data de 20.02.1946 se aplicau dispoz. art. 434 Cod civ.
A mai arătat că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, care cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, prin încălcarea principiului "in dubio pro reo".
Instanța a trecut peste faptul că actul respectiv nu este înregistrat nici la Judecătoria Băilești, nici la Consiliul Local sau în registrul agricol.
Se mai critică și nepronunțarea în cadrul dispozitivului pe cererea reconvențională.
Intimatul a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea apelului.
În dovedire au fost depuse copii de pe registrul agricol, adeverință, nr. 1196/2007, declarație.
Prin decizia civilă nr. 112/06.03.2008, Tribunalul Dolja respins apelul formulat de către împotriva sentinței civile nr. 1193/2007, pronunțată de Judecătoria Băilești.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere faptul că dispozițiile legale folosite și interpretate de către instanța de fond trebuie interpretate în coroborare și cu prevederile art. 951 Cod civil, conform cărora minorul nu poate ataca angajamentul său pentru cauză de necapacitate, decât în caz de leziune.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate, cu reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fondul cauzei admiterea cererii formulată de către recurentul, cu constatarea nulității absolute a înscrisului intitulat "act partaj voluntar" datat 20.02.1946.
În motivele de recurs formulate se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală deoarece hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, referitor la validitatea actului juridic și încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor pentru încheierea actului de partaj dedus judecății.
Se arată că atât instanța de fond cât și instanța de apel motivează soluția de respingere în baza unor dispoziții legale inexistente la data așa-zisului act de împărțeală, respectiv pe baza dispoziției DL 31/1954, care nu era în vigoare la data de 20.02.1946.
Se motivează că instanța a aplicat greșit legea referitoare la minoritate și la capacitatea de a încheia acte juridice, deoarece la data de 20.02.1946 se aplicau dispozițiile art.434 Cod civil, care prevăd indubitabil că minorul are capacitate deplină de exercițiu la vârsta de 21.
Al doilea motiv de recurs invocat se referă la aceea că ambele instanțe au pronunțat o hotărâre nelegală care cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Astfel, deși s-a invocat că semnătura de pe actul de partaj nu îi aparține recurentului, coroborate cu alte dovezi, instanța a încălcat prezumția de nevinovăție.
Al treilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța a greșit și în ceea ce privește cererea reconvențională formulată la data de 26.09.2007, deoarece, la o simplă citire a dispozitivului sentinței civile nr. 1193 din 31.10.2007 se poate observa că nu se face referire la cererea reconvențională.
În cauză, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat, arătând în considerente că ambele instanțe, în mod corect au interpretat și aplicat legea în materie, că recursul este nondevolutiv și nu este de natură să provoace rejudecarea în fond a pricinii în această cale de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului se constată că recursul este fondat prin prisma dispoz. art. 304 pct. 7 Cod pr. civ. și, respectiv art. 304, pct. 9 Cod pr. civ. coroborate cu art. 312 pct. 5 Cod pr. civ.
Respectiv, instanța va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, care, în conformitate cu dispoz. art. 295 Cod pr. civ. trebuie să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
În speță, instanța de apel a pronunțat o hotărâre care, în lipsa oricăror considerente, nu rezultă că este rezultatul cercetării fondului.
Astfel, instanța de apel, prin aplicarea greșită a legii, nu a analizat în mod concret, coroborat cu actele și probele din dosar, validitatea actului juridic dedus judecății, în special prin prisma legislației aplicabile în cauză.
Pentru a fi încheiat valabil un act juridic de tipul celui încheiat la 20.02.1946 - act de partaj prin care se realizează o înstrăinare a unui bun imobil, legea civilă prevede, printre condițiile esențiale, și capacitatea civilă de a face actul juridic respectiv.
În speță, recurentul este născut la 07.07.1928, iar la data de 20.02.1946 avea 17 ani și 6 luni, respectiv era minor, atât sub incidența Codului civil vechi, care prevedea la art. 434, că este major bărbatul la 21 de ani cât și sub incidența DL 31/1954, care prevede majoratul la 18 ani.
Astfel, se face aplicarea dispozițiilor DL 31/1954, deși nu erau în vigoare la acea dată.
Existența însemnărilor în Registrul agricol referitoare la, pentru perioada 1956-1962 privind suprafața de teren de 2500mp, cât și cele referitoare la din aceeași perioadă, pentru care nu apare și suprafața de teren de 550mp, este indubitabilă, instanța de apel urmând să analizeze cauza și din prisma acestor acte.
Mai mult, critica referitoare la aplicarea dispozițiilor DL 31/1954, considerându-le aplicabile la data încheierii actului juridic în speță, pune în discuție aplicarea dispozițiilor legale care reglementează condițiile validității unui act juridic și, respectiv capacitatea civilă a persoanei care încheie actul juridic respectiv.
De asemenea, prin motivele invocate, instanța de apel nu a reținut și nu a analizat în conformitate cu dispoz. art.296 Cod pr. civ. considerentele care au dus la soluția pronunțată, astfel că instanța de recurs se afla în imposibilitatea de a analiza legalitatea și temeinicia deciziei recurate, impunându-se casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
Al treilea motiv de recurs, referitor la nemotivarea soluției privind cererea reconvențională formulată în speță, atrage aceiași casare cu trimitere a deciziei recurate, instanța de apel neintrând în cercetarea fondului pricinii.
Reanalizarea cauzei cu un plus de probatoriu se impune și în situația în care recurentul are interes în promovarea cererii de chemare în judecată, deoarece intimatul apelant i-a opus actul de partaj invocat în cauză într-o cerere având ca obiect reconstituirea dreptului său de proprietate pentru o suprafață de teren cuprinsă în chiar actul de partaj respectiv.
De asemenea, este de reținut pentru analiza speței și faptul că recurentului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în cauză, prin titlul de proprietate nr. 795-45386/1996.
Nu se poate reține însă o soluție doar pe baza unor concluzii la raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv că nu se poate stabili dacă cea de-a doua semnătură de pe actul de partaj voluntar datat 20.02.1946 a fost sau nu executată de, nedovedindu-se cu certitudine că această semnătură de pe act îi aparține recurentului.
În consecință, instanța va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj, instanță de apel cu caracter devolutiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 112 din 06 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și împotriva sentinței civile nr.1193 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
- - - - - -
Grefier,
-
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./30.09.2008
Președinte:Marian BudăJudecători:Marian Budă, Costel Drăguț, Ionela Vîlculescu
