Anulare act. Decizia 669/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.669/2008-R
Ședința publică din 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- - -- judecător
- - judecător
- grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile formulate de pârâtul CONSILIUL LOCAL O, P-ța. - nr.1 și de pârâții și ambii din O, P-ța. 1 - nr.2,.7, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC. IMPORT EXPORT SRL. O, P-ța.1 - nr.2, -lomba,.2,.7 și cu intimații pârâți. B - O, B-dul. -, nr.108, - 6, jud. B, din,-, jud. S M, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - O, str. - nr.2 B, împotriva deciziei civile nr.955/2004-A pronunțată la 01 octombrie 2004 de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr.1385/2004 prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr.910 din 13 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr.11.047/2002, având ca obiect anulare act.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 15 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 22 aprilie 2008, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 910 din 13 februarie 2004, Judecătoria Oradeaa respins acțiunea reclamantei IMPORT EXPORT SRL. O, împotriva pârâților I B - O, și, CONSILIUL LOCAL O și.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de B împotriva B - O și Ministerul Finanțelor Publice
A obligat pe reclamantă să plătească pârâților și 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul revendică apartamentul nr.7 situat în O, 1 -, nr.2, invocând faptul că prin sentința nr.1488/1999 a Judecătoriei Oradeas -a constatat că actul de naționalizare a imobilului din CF. 12 O, top. 1983 este nul absolut. De asemenea, s-a invocat înscrierile din CF. 36171 O făcute sub B 43 și 44, în favoarea pârâtei. Apartamentul din litigiu se afla într-o clădire cu mai multe etaje și mai multe apartamente conform descrierii de la foaia A și din cartea funciară sus arătată. Pârâta nu este unica proprietară tabulară a imobilului descris în foaia A, aceasta având doar cota de parte din acest imobil. Nu există un act notarial ori o sentință judecătorească de partaj, astfel că pârâta este doar un coproprietar în indiviziune. În această calitate pârâta nu poate revendica singură parte din imobil, intentând o acțiune în revendicare împotriva unui proprietar tabular așa cum este cu soția. Din acest punct de vedere excepția invocată de pârâții s-a considerat a fi întemeiată. Lipsa calității procesuale active a coproprietarului de carte funciară este cu atât mai mult cu cât nu există certitudinea faptului că apartamentul nr.7, obiect al prezentului litigiu cade sau poate cădea în lotul de proprietate al coproprietarei tabulare. Nu se justifică nicidecum de ce anume se revendică doar apartamentul nr.7 în suprafață de 95 mp. atâta vreme cât celelalte apartamente nu formează obiectul prezentei pretenții, iar cota ideală a pârâtei este mult mai M, întreg imobilul având 1131,75 mp. De altfel, chiar din CF. aflat la fila 84 dosar, rezultă că lotizarea întabulată cuprinde mai multe spații și apartamente nu doar apartamentul nr.7 aflat în litigiu.
Apartamentul nr.7 înscris în CF. 76363 Oaf ost închiriat de la Statul Român de către pârâții în anul 1986 cu contractul de închiriere 83767. Aceștia au folosit acest imobil ca chiriași până în anul 1996 când profitând de prevederile Legii nr.112/1995, au devenit proprietarii acestui apartament în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 320 încheiat cu la data de 19.09.1996. Pârâții și-au întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară prin încheierea nr. 404/2000. Faptul că acest imobil a fost întabulat în anul 2000 demonstrează încă o dată că din cartea funciară nu a rezultat la data întabulării (de altfel, nu rezultă nici acum ) că acest apartament ar reprezenta cota de proprietate al proprietarului de carte funciară.
chiriași a cumpărat apartamentele în care au locuit ca și chiriași în temeiul unei legi în vigoare la data încheierii contractului. Nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit faptul că această vânzare cumpărare a fost făcută în detrimentul prevederilor legii imperative ale Legii nr.112/1995. Pârâta Bav ândut în reprezentarea proprietarului aparent. Dreptul de proprietate al Statului Român era înscris în cartea funciară iar el nu putea fi pus la îndoială de către funcționarii care au perfectat vânzarea din 11.09.1996. Nici cumpărătorilor nu li se poate reproșa nimic, aceștia au fost chiriași ai statului aproximativ 10 ani, au plătit chirie statului în toată această perioadă și nu puneau nicidecum la îndoială dreptul statului de a percepe această chirie și nici al lor de a folosi acest imobil ca chiriași și apoi de-al cumpăra în temeiul Legii nr.112/1995.
În speță s-a găsit a fi nici o dovadă în sensul relei - credințe sau a unei culpe de orice fel și orice grad din partea pârâților și familia astfel încât, având în vedere și prevederile art. 46 din Legea nr.10/2001 instanța a constatat că dreptul de proprietate dobândit de pârâți, urmare a contractului nr.390/11.09.1996 este valabil dobândit și opozabil tuturor, inclusiv reclamantei și pârâtei.
S-a observat că reclamanta IMPORT EXPORT SRL. a pornit prezentul proces invocând calitatea sa de creditor al pârâtei, calitate ce ar rezulta din antecontractul de vânzare cumpărare din 11.06.1991 și 08.07.1991.Contractele invocate de reclamanta IMPORT EXPORT SRL. se referă la porțiunea "din parterul clădirii situat în O, 1 - nr.2, adică suprafața ocupată de cele trei vitrine privite de la intrarea pe toată întinderea de curte, precum și cele două pivnițe situate sub acest parter. Este greu de făcut o legătură directă între obiectul antecontractului de la fila 4 dosar, descris mai sus și obiectul prezentului litigiu (apartamentul nr.7 întabulat în CF. - top. 183/2/7) însă chiar dacă această legătură în fapt ar exista, dreptul invocat de către reclamantă este discutabil sub aspectul calității procesuale active. Această discuție a fost provocată de către pârâți în întâmpinarea lor iar instanța a considerat că într-adevăr reclamanta nu justifică calitatea procesuală activă necesară revendicării imobilului din litigiu. În primul rând o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare nu face din beneficiul promisiunii de vânzare creditorul debitorului. Reclamanta poate fi eventual doar creditorul pârâtei în sensul că el este îndreptățit să solicite acesteia să-și respecte promisiunea asumată sub actul sub semnătură privată și anume să perfecteze antecontractul din 11.06.1991 astfel cum a fost el completat la data de 08.07.1991, dată cu încheierea unui antecontract de vânzare cumpărare, promitentul cumpărător nu devine automat succesorul tuturor drepturilor și obligațiilor prin care vânzătorul promitent le are față de bunul ce constituie obiectul convenției.
S-a reținut că reclamantul poate fi doar creditorul obligației pârâtei de a încheia actul autentic de vânzare cumpărare. Antecontractele invocate în cauză nu pot conferi reclamantei toate drepturile și acțiunile la care se referă art. 974 Cod procedură civilă. Pârâta cu toate că a fost chemată în cele din urmă la judecată nu s-a prezentat în fața instanței, însă, reclamantul nici nu a formulat împotriva acesteia o acțiune în prestație tabulară întemeiată pe prevederile art. 23 și 24 din Legea 115/1938. Numai dacă o astfel de acțiune ar fi fost pornită împotriva pârâtei promitente, iar această acțiune ar fi avut drept rezultat stabilirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei IMPORT EXPORT SRL. reclamanta ar fi putut recunoaște calitatea procesuală activă ca fiind prezentă în cauză. Antecontractul de vânzare cumpărare este încheiat în anul 1991 iar de atunci reclamanta nu a făcut dovada nici a faptului că ar fi achitat prețul vânzării cumpărării integral și nici aceia că a acționat pentru valorificarea drepturilor ce rezultă din antecontractul de vânzare cumpărare, în termenul legal de prescripție. Atâta vreme cât beneficiarul unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare nu a intrat în posesia bunului ce face obiectul promisiunii, dreptul său de a cere perfectarea antecontractului prin încheierea convenției în forma autentică fiind un drept personal, se prescrie în termenul general de prescripție de trei ani prevăzut de Decretul 167/1938. Sub aceste aspecte s-a considerat că criticile aduse de către pârât prin întâmpinare antecontractului de la filele 4 și 5 sunt întemeiate, situație în care nu se poate pune problema calității procesuale active a reclamantei IMPORT EXPORT, motive pentru care acțiunea acesteia a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termen și cu respectarea termenului legal a declarat apel reclamanta IMPORT EXPORT SRL. ce a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței cu consecința admiterii acțiunii reclamantului așa cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr.955/2004-A din 01 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr.1385/2004, a fost admis a fondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă IMPORT EXPORT SRL. O, în contradictoriu cu intimații pârâți B O, CONSILIUL LOCAL O - ADMINISTRAȚIA IMOBILIAR O, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B O, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr.910 din 13 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în totalitate astfel:
A admis acțiunea civilă formulată de reclamanta IMPORT EXPORT SRL. în contra pârâților și în consecință a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.390/11.09.1996 încheiat între pârâta I, și și soțul cu privire la imobilul înscris inițial în CF.12 O și transnotat în CF.36172 S-a dispus rectificarea CF. 12 O în sensul celor de mai sus. Au fost menținute restul dispozițiunilor sentinței apelate și au fost obligate părțile intimate și să plătească suma de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele:
Pârâta este proprietară asupra imobilului din litigiu înscris în CF. 36172 individual, imobilul transnotat în această coală din coala colectivă nr.12 O, în anul 1991, în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile.
În anul 1991, printr-un înscris sub semnătură privată proprietara imobilului din litigiu, înscris în CF. 36172 O, s-a obligat față de reclamant să-i transmită acestuia dreptul de proprietate asupra imobilului indicat.
Ulterior, în anul 2000 în CF. 12 O, asupra imobilului din litigiu, deși acesta era deja transnotat în CF. 36172 O în favoarea pârâtei, sub B 44 se consemnează mențiunea că se transcrie imobilul din litigiu în favoarea lui în CF. 76363 O atare operațiune este însă evident nelegală, la data când pârâta și-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului, cu titlu cumpărare în baza Legii 112/1995, proprietara imobilului era deja înscrisă ca atare în coala individuală 36172
Potrivit art. 974 cod civil creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorilor lor, cu excepția celor personale.
Cum reclamanta de față este creditoarea obligației la care s-a angajat vânzătoarea, aceia de transmitere a dreptului de proprietate și cum acest lucru nu mai este posibil, urmare a înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei, în mod greșit judecătoria a reținut că reclamantul nu are calitate să promoveze în numele debitorului său acțiunea civilă în constatare a nulității absolute a titlului pârâtei, acțiune care face imposibilă valorificarea antecontractului de vânzare cumpărare a reclamantei printr-o acțiune în prestație tabulară.
În concluzie, reclamanta are atât calitate procesuală cât și interes legitim să promoveze acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, tocmai în scopul valorificării antecontractului de vânzare cumpărare a cărei beneficiară este, o atare valorificare fiind imposibilă cât timp imobilul nu este înscris în cartea funciară în favoarea vânzătorului.
Sunt nerelevante criticile formulat de pârâți cu privire la antecontractul de vânzare cumpărare, critici ce vizează neplata prețului stipulat, o atare plată poate fi cerută doar de vânzătoarea cocontractantă, pârâții fiind terți față de acest act juridic.
Cu privire la legalitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat de pârâți în temeiul Legii nr.112/1995, acest act juridic este nul absolut, la data când a fost încheiat (anul 1996) statul nu mai era proprietar al imobilului, care așa cum s-a arătat mai sus, încă din anul 1991 fost înscris în cartea funciară în proprietatea pârâtei.
B credință invocată de intimații cumpărători este răsturnată tocmai de înscrierile de carte funciară la care s-a făcut mai sus referire, care sunt publice, prin urmare era la îndemâna cumpărătorilor chiriași să verifice situația juridică a imobilului, situația juridică care nu permitea încheierea unui contract de vânzare cumpărare în temeiul Legii nr.112/1995, Statul Român nefiind proprietarul imobilului la data încheierii contractului de vânzare cumpărare din litigiu.
Prin urmare pârâții nu pot fi apărați de dispozițiile art. 46 din Legea 10/2001 la care au făcut trimitere prin întâmpinarea depusă.
Împotriva acestei decizii, în termen au declarat recurs petenții și, solicitând în principal casarea hotărârii atacate cu trimitere pentru rejudecare la Tribunalul Bihor, ca primă instanță, invocând pe această cale excepția de necompetență materială a Judecătoriei Oradea de soluționare în primă instanță a cauzei.
În motivarea recursului se arată că față de temeiul juridic al acțiunii - Legea 10/2001 - competența de soluționare în primă instanță revine Tribunalului Bihor și nu Judecătoriei Oradea.
Se mai invocă o serie de alte motive de nelegalitate și anume:
- la judecarea procesului în fond nu a fost introdus Statul Român, deși prin decizia recurată s-a anulat contractul prin care recurenții au cumpărat imobilul de la Statul Român;
- nici instanța de fond, nici instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de pârâți - respectiv - excepția nulității absolute a convențiilor încheiate între și reclamantă, excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale active a reclamantei, pe considerentul că era coproprietar numai asupra unei cote părți ideale din imobil, excepția prescripției dreptului la acțiune, contractele invocate fiind încheiate în iunie - iulie 1991, excepția lipsei de interes a reclamantei, aceasta neobținând nici un drept în urma acestui proces.
Mai arată totodată că recurenții au fost de bună credință la încheierea contractului, îndeplinind cerințele prevăzute de Legea 112/1991.
Recurs a declarat și Consiliul Local O - Administrația Imobiliar, solicitând desființarea hotărârii atacate, iar în fond respingerea acțiunii.
În motivarea recursului se arată că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare ce face obiectul litigiului erau îndeplinite cerințele Legii 112/1995.
Mai mult de atât reclamanta nu are calitate procesuală activă, iar are doar o cotă parte din imobil.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta IMPORT EXPORT SRL. a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, apreciind că acțiunea ce face obiectul prezentului este o acțiune în constatarea nulității absolute, care poate fi promovată de orice persoană interesată, fiind imprescriptibilă extinctiv.
În drept invocă dispozițiile art. 299, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr.7430/20 septembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în recurs în favoarea Curții de APEL ORADEA, apreciind că în raport de valoarea litigiului, sunt aplicabile prevederile art. II alineat 3 și 4 din Legea 219/2005 pentru aprobarea OUG. 138/2000.
Procedând la examinarea recursurilor, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Acțiunea ce face obiectul procesului este o acțiune în constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare cumpărare, acțiune care poate fi promovată de orice persoană interesată, oricând, nefiind supusă termenului de prescripție de 3 ani invocat de recurenți.
Sub aspectul calității procesuale active și a interesului legitim, în mod corect a reținut instanța de apel că potrivit art. 974 Cod procedură civilă, creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorilor lor, cu excepția celor personale, ori sub acest aspect reclamanta este creditoarea obligației la care s-a angajat vânzătoarea, aceea de a-i transmite dreptul de proprietate, obligație ce nu poate fi onorată câtă vreme în cartea funciară este înscris dreptul de proprietate al pârâtei.
În ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare ce face obiectul litigiului, acesta este nul absolut, la data încheierii (11.09.1996), statul nemaifiind proprietar exclusiv al imobilului.
Astfel, prin sentința civilă 1488/1999 a Judecătoriei Oradea, irevocabilă, s-a constatat nulitatea actului de naționalizare cu privire la imobilul în litigiu, iar prin sentința civilă 3511/1991 al aceleiași instanțe s-a înscris dreptul de proprietate al pârâtei cu titlu de sistare de indiviziune.
Este adevărat că ulterior, prin sentința civilă 5675/2005 a Judecătoriei Oradea, modificată prin decizia civilă nr.1202/2007 a Curții de APEL ORADEAs -a dispus rectificarea situației de carte funciară, însă prin aceste hotărâri nu este afectată calitatea de proprietar a pârâtei, ci doar cota de proprietate a acesteia, aspect ce prezintă relevanță în cadrul sistării de indiviziune.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alineat 1 combinat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă să respingă recursurile, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă îi va obliga pe recurenți la 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei IMPORT EXPORT SRL. reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții, ambii din O, P-ța. 1 - nr.2,.7, jud. B și de pârâtul CONSILIUL LOCAL O, cu sediul în O, P-ța. - nr.1, jud. B, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC. IMPORT EXPORT SRL. O, P-ța.1 - nr.2, -lomba,.2,.7 și cu intimații pârâți. B - O, B-dul. -, nr.108, - 6, jud. B, din,-, jud. S M, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - O, str. - nr.2 B, împotriva deciziei civile nr.955 din 01 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente să plătească părții intimate IMPORT EXPORT SRL. O, suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.dec.- /13.05.2008
Jud.fond.
Jud.apel.R -
Dact./16.05.2008
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Stan Aurelia Lenuța, Trif
