Anulare act. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 67/2009
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 171/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect anulare act.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de reclamanta recurentă, prin mandatar.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 05 februarie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la 17.01.2007 pe rolul Judecătoriei Cîmpeni, sub dosar nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local să se dispună anularea actului de constatare care a stat la baza încheierii de CF nr.5308, respectiv a încheierilor nr.2113/2002 și 2539/2002 ale Biroului CF Cîmpeni, a documentației ce a stat la baza încheierii nr.3539/2002 și a tuturor actelor subsecvente și să se dispună revenirea la situația anterioară de CF.
Prin sentința civilă nr.1321/2007, a fost admisă acțiunea, au fost anulate cele două încheieri de întabulare și actele subsecvente, s-a constatat nulitatea absolută a documentației tehnice întocmită de exp., care a stat la baza emiterii încheierilor de CF și s-a dispus restabilirea situației anterioare în CF 5308 și CF 4621.
Pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin încheierea nr.2113/2002 emisă de Biroul CF Cîmpeni s-a dispus trecerea din administrarea Sucursalei Miniere în administrarea Primăriei, a imobilelor proprietatea Statului Român, înscrise în CF 5308, de sub, -21;, -26.
La baza acestei încheieri a stat protocolul încheiat între pârâtă și Sucursala Minieră și un act de constatare întocmit de d-na -expert autorizat în lucrări agricole, prin care s-a dispus constatarea și preluarea imobilului în litigiu.
Instanța de fond a reținut că la data efectuării acțiunii de constatare, expertul avea calitate de expert tehnic judiciar, dar în specialitatea agricultură, nefiind autorizat să efectueze lucrări de natura celor cuprinse în actul de constatare.
Față de această împrejurare, prima instanță a constatat că nu au fost încălcate dispozițiile art.16 alin.1 din OG 2/2000.
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză prin care au fost identificate imobilele în litigiu și s-a constatat că lucrarea întocmită de exp. conține date eronate și identificări greșite.
În ce privește lipsa calității procesuale active, invocată de către pârâtă, instanța a constatat că nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, iar acțiunea în rectificarea cărții funciare poate fi introdusă de orice persoană interesată; sub acest aspect, reclamanta a făcut dovada interesului, întrucât este moștenitoarea autorilor deposedați și are interes să revendice terenurile expropriate, conform Legii 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat recurs, iar prin încheierea de la termenul din 28.03.2008, calea de atac a fost calificată drept apel (fila 112).
Apelanta a solicitat casarea hotărârii primei instanțe și, rejudecând, să fie respinsă acțiunea reclamantei.
În expunerea motivelor, apelanta arată că terenul în cauză face obiectul Legii 10/2001, fiind preluat de stat, astfel că trebuie urmată procedura prevăzută de Legea 10/2001, respectiv art.45 din lege, în ce privește constatarea nulității actelor referitoare la imobilele preluate abuziv de stat. Ca atare, acțiunea reclamantei ar trebui respinsă ca prescrisă.
Se arată că reclamanta a depus notificare pentru redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului din CF 4621, pentru suprafața de 4839 mp, fiind emisă dispoziția nr.13/2004 de restituire în natură, pe vechiul amplasament, a imobilului. Aceasta a solicitat și restituirea suprafeței de 2223 mp din CF 3252, notificarea fiind respinsă prin două dispoziții care au fost atacate.
Apelanta susține că nu se impunea constatarea nulității absolute a documentației întocmite de expert, deoarece aceasta avea calitatea de expert judiciar autorizat. Ca urmare a rectificării și parcelării imobilelor în litigiu, au fost emise dispoziții de restituire în natură vechilor proprietari.
Se mai arată că nu este posibilă restabilirea situației anterioare deoarece s-ar ajunge inclusiv la anularea protocolului încheiat de Primăria și D-Sucursala Minieră și a decretului de expropriere.
Se mai susține că instanța de fond a făcut o gravă eroare obligând Primăria să plătească cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei, respectiv a Consiliului local.
În completarea motivelor (82) apelanta invocă și netemeinicia raportului de expertiză efectuat în cursul judecății la fond.
În fața instanței de apel a fost depusă cerere de intervenție în interesul pârâtului Consiliul local al comunei de către intervenienții G și, solicitând admiterea apelului (filele 85-87).
Prin decizia civilă nr.171/A/2008, Tribunalul Albaa admis apelul declarat de Consiliul local, a schimbat în tot sentința civilă nr.1312/2007 a Judecătoriei Cîmpeni, și procedând la o nouă judecată, a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului Consiliul local.
De asemenea, a fost admisă cererea de intervenție în interesul apelantului-pârât Consiliul local.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că soluția primei instanțe de admitere a acțiunii în revendicare este nelegală, întrucât nu mai este admisibilă după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, care reglementează situația imobilelor preluate abuziv, în perioada 1945-1989.
Reclamanta a formulat plângere împotriva dispozițiilor nr.13/2004 și 278/2003 emise în procedura Legii 10/2001, fiindu-i recunoscută calitatea de persoană îndreptățită asupra imobilelor în litigiu, prin sentința civilă nr.1199/2007 a Tribunalului Alba, astfel încât nu mai poate beneficia de procedura opțională prevăzută de art.51 din Legea 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând, în principal, casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare instanței de apel, pentru a se pronunța pe fondul cauzei, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor, recurenta arată că, deși a investit instanța cu o cerere de anulare a încheierilor de întabulare, instanța de apel a reținut, în esență, că acțiunea în revendicare după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 este inadmisibilă, iar în acest fel a refuzat să judece fondul cauzei, astfel cum a fost instanța investită.
Se mai arată că soluția primei instanțe este corectă, deoarece actul de constatare a fost întocmit cu încălcarea prevederilor OG 2/2000, astfel că se impune rectificarea cărții funciare.
În drept se invocă art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul și intervenienții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat (7, 22-24).
Verificând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a investit instanța de fond cu o acțiune în anularea actului de constatare și a documentației tehnice, întocmite de exp. și anularea încheierilor de întabulare și actelor subsecvente, cu motivarea că experta nu îndeplinea condițiile prev.de OG 2/2000 pentru a întocmi aceste lucrări, iar prin modalitatea de parcelare, reclamanta ar fi prejudiciată, întrucât a formulat cerere de restituire, în baza Legii 10/2001.
Deși prima instanță soluționează acțiunea, raportat la cadrul procesual stabilit de reclamantă, în apel, Tribunalul analizează cererea reclamantei ca o acțiune în revendicare cu toate că obiectul și cauza pricinii au fost bine determinate de reclamantă.
Conform art.129 alin.6 Cod procedură civilă, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, ei fiind astfel ținuți de limitele principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
În cauză, instanța de apel a depășit aceste limite și, fără a fi investită, a soluționat ca acțiune în revendicare, cererea reclamantei prin care aceasta a solicitat anularea unor înscrisuri, în condițiile în care instanța de apel ar fi trebuit să verifice motivele de apel, raportat la obiectul cererii și temeiul de drept invocat de reclamantă și reținut de prima instanță.
Procedând în acest fel, practic instanța de apel a omis să cerceteze fondul cererii, ceea ce echivalează cu o nepronunțare asupra fondului.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.5 cod procedură civilă, apreciind ca fondat recursul, Curtea va admite recursul reclamantei, va casa decizia atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 171/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Casează decizia atacată și trimite cauza Tribunalului Alba pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12.02.2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Dact. 2 ex/9.08.2009
-
- /
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Anca Neamțiu, Ioan
