Anulare act. Decizia 675/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 675
Ședința publică din 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 139/18.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
PROCEDURA COMPLETĂ.
dezbaterilor și susținerile părților cu ocazia judecării contestației în anulare au fost consemnate în încheierea ședinței din 10 iunie 2009, care face parte integrantă din decizie și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată la 17 iunie 2009.
Se constată depuse la dosar, prin Serviciul de registratură, concluzii scrise formulate la 16.06.2009 de contestatoarea, iar la 17.06.2009 de către intimata -.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare, constată:
Prin sentința civilă nr. 3772/28.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Arada respins acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților -, - și Municipiul A, prin Primar, pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
obligat reclamanta să-i plătească pârâtei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
A admis acțiunea reconvențională formulată de pârâta în contradictoriu cu reclamanta, a dispus ieșirea din indiviziune privind imobilul situat în A, Str. -, nr.6,.5, jud. A, înscris în CF nr. 22691 A, în sensul că a atribuit imobilul pârâtei, cu obligarea acesteia la plata unei sulte în sumă de 44000 lei, reprezentând contravaloarea cotei de 1/3 (2/6) din imobil deținută de reclamantă, din valoarea imobilului de - lei, potrivit raportului de expertiză.
A dispus rectificarea CF nr.22691 A, în sensul radierii pivniței.
A dispus OCPI A să efectueze cuvenitele mențiuni.
A obligat pe pârâta să-i plătească reclamantei suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 3772/28.2008 a Judecătoriei Arada declarat apel reclamanta, care a fost respins prin decizia civilă nr. 288/9.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Prin decizia civilă nr. 139 din 18.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 288/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții -, - și Municipiul A, prin Primar.
A obligate pe reclamanta la plata în favoarea pârâtei - a sumei de 550 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că nu echivalează cu schimbarea naturii juridice a actului dedus judecății faptul că în practicaua hotărârii instanței de apel se menționează ca obiect al acțiunii "anulare act", iar nu "nulitate absolută".
Pe de altă parte, a reținut instanța de recurs, instanțele anterioareau verificat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1682/1997 și au constatat că a fost încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 948 și urm. din Codul d e procedură civilă, neidentificând nici un motiv care să atragă nulitatea absolută a acestui contract.
Faptul că a existat o eroare de numerotare, care a fost ulterior corectată, nu reprezintă un motiv de nulitate absolută, ci relativă, care putea fi invocată dosar de părțile contractante, iar nu de către reclamantă, care este un terț față de actul juridic contestat.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că apartamentul nr. 10 reprezintă de fapt o parte a apartamentului nr. 5.
Prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1682/1997 nu i s- încălcat reclamantei cota pe care o deține în proprietate din apartamentul nr.5.
Asupra cotei de 2/3 (4/6) din imobilul înscris în CF nr. 22691 A, nr. top. 1818/V, apartamentul nr.5, în suprafață de 154 mp, compus din 3 camere, bucătărie, hol, baie, alimente, Statul Român a devenit proprietar în anul 1981, în baza Decretului nr.223/1974.
închiriat imobilul dobândit astfel, iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1682/1997 l-a vândut chiriașilor, respectiv pârâților (fostă ) - și -, în baza Legii nr.112/1995.
În prezent, proprietari tabulari asupra imobilului înscris în CF nr.22691 A sunt reclamanta, asupra unei cote de 2/6(1/3), prin cumpărare în 1992(1/6) și prin moștenire în 2003(1/6), și pârâta - asupra unei cote de 4/6 (2/3), dobândită prin atribuire la împărțirea bunurilor comune.
Deși în contractul de vânzare-cumpărare este indicat ca obiect al vânzării apartamentul nr. 5, întabularea cumpărătorilor s-a făcut numai asupra cotei de 2/3, atât cât avea statul în proprietate și cât putea să vândă.
De asemenea, în urma sistării indiviziunii, imobilul a fost atribuit pârâtei, cu respectarea dispozițiilor art. 6739și art.67310Cod procedură civilă, cu obligarea acesteia la sultă față de reclamantă pentru cota ei de proprietate.
În cauză nu se impune nici trimiterea cauzei spre rejudecare pentru o nouă expertiză, întrucât cea care s-a efectuat la instanța de fond, concretizată în raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni, a elucidat chestiunile controversate în ceea ce privește apartamentul care a făcut obiectul vânzării și pivnița, a reținut instanța de recurs.
Împotriva deciziei civile nr. 139/18.02.2009 a Curții de APEL TIMIȘOARAa formulat contestație în anulare reclamanta.
În motivarea contestației, a invocat art. 318 Cod pr. Civ. susținând că nu au fost cercetate toate motivele de modificare invocate în recurs și că soluția dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Confuzia instanțelor, a arătat contestatoarea, pornește de la faptul că nu s-a făcut o identificare corectă a apartamentului nr. 10, cel care a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 435/1992 dintre fostul soț al intimatei și A; s-a vândut însă apartamentul nr. 5, iar nu cel cu nr. 10, deși statul nu avea decât o cotă de 2/3, cota de 1/3 din apartamentul nr. 5 fiind proprietatea sa, a contestatoarei, iar din contract nu rezultă că s-ar fi vândut doar o cotă de 2/3 din apartamentul nr. 5.
A mai arătat că situația ar fi fost clarificată printr-o nouă expertiză, probă care însă în mod greșit a fost respinsă, deși ar fi lămurit inclusiv problema pivniței.
A arătat, de asemenea, că în cartea funciară veche nr. 22520 A, apartamentul nr. 5 nu apare ca fiind trecut în proprietatea statului, situație în care nu putea fi vândut de un neproprietar în baza Legii nr. 112/1995, iar contractul de vânzare-cumpărare este nul absolut.
A susținut, prin urmare, că și sistarea indiviziunii s-a făcut în mod nelegal atâta vreme cât nu există nici o dovadă că s-a închiriat și apoi s-a vândut o cotă din apartamentul nr. 5.
În concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei instanței de recurs, rejudecarea recursului și admiterea acestuia, modificarea hotărârilor instanței de apel și primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru completarea probatoriului.
Intimata - a depus întâmpinare la dosar, anterior comunicării motivelor contestației, întâmpinare completată de concluziile scrise, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
Examinând hotărârea contestată în raport cu motivele invocate, curtea constată că este nefondată contestația în anulare, urmând aor espinge pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Deși inițial în recurs reclamanta a invocat art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 Cod pr. civ. prin concluziile scrise ale reprezentantului său a arătat că susține doar punctele 7 și 8.
Din această perspectivă instanța de recurs a analizat motivele de recurs invocate și a reținut, în raport cu art. 304 pct. 8 Cod pr. civ. că nu reprezintă o schimbare a actului dedus judecății faptul că în practicaua deciziei instanței de apel se consemnează ca obiect al acțiunii "anulare act", iar nu "constatare nulitate absolută", în condițiile în care a analizat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare în raport cu dispozițiile art. 948 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
De asemenea, instanța de recurs a constatat și faptul că nu există motive contradictorii sau străine de natura pricinii în considerentele deciziei pronunțate de instanța de apel, care a analizat, bazându-se pe probele din dosar, incluzând aici raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiunile aduse acestui raport, problemele privind apartamentul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare și existența pivniței.
Din expunerea motivelor contestației în anulare, se poate observa că au fost invocate motive ce nu au format obiectul recursului și care nu pot face obiectul acestei căi extraordinare de atac în condițiile art. 318 teza 2 Cod pr. civ.
Nu este întemeiată contestația în anulare nici în raport cu art. 318 teza 1 Cod pr. civ. întrucât eroarea la care face referire contestatoarea, respectiv confuzia dintre apartamentul nr. 10, care a făcut obiectul contractului de închiriere, și apartamentul nr. 5, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, nu poate reprezinta o greșeală materială în accepțiunea pe care i-o dă acest text legal.
Art. 318 teza 1 Cod pr. civ. vizează erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi de exemplu respingerea greșită ca tardiv a unui recurs sau anularea lui greșită ca netimbrat.
Contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
Contestatoarea însă vizează erori în modul de interpretare a probelor administrate în cauză, considerând că este necesară completarea probatoriului și solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 139/18.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 139/18.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 22.06.2009
Tehnored., 2 ex./24.06.2009
Curtea de APEL TIMIȘOARA, Judecători:, Gh.,
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
