Anulare act. Decizia 68/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 68
Ședința publică de la 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile formulate de pârâții MUNICIPIUL B - PRIN PRIMAR și TRANS B împotriva deciziei civile nr. 247 din 10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.01.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr., reclamanții și a chemat în judecată în calitate de pârât pe Primarul Municipiul B în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale pentru anularea contractelor de concesiune încheiate Primăria mun. B pe terenul proprietate lor situată pe- în suprafață de 395, 05 mp și obligarea acesteia la demolarea construcțiilor pe care le-a autorizat ilegal.
În motivarea cererii se arată de către reclamanți,în esență, că sunt proprietarii suprafeței de 395 mp teren de pe str.- și pe terenul lor în mod nelegal s-au încheiat de către pârâtă cu mai multe societăți contracte de concesiune încheiate cu ignorarea dispozițiilor art.11 din legea 50/1991 și li s-a impus preluarea acestor contracte, fapt cu care ei nu sunt de acord.
În susținerea cererii s-au depus mai multe acte:dispoziția primarului 2992/27.07.2004, o schiță a terenului de pe str. -, sentința civilă irevocabilă nr.345/D/12.06.2002 a Tribunalului Bacău. decizia 3844/07.10.2003 a Curții de APEL BACĂU, ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr.1015/P/21.01.2005.
Prin sentința civilă nr.309/11.05.2005 a Tribunalului Bacăus -a admis excepția necompetenței materiale și s-a trimis cererea spre soluționare Judecătoriei Bacău.
La această instanță cererea a fost înregistrată sub nr-.
Reclamanții și-au precizat obiectul acțiunii și pârâții cu care înțeleg să se judece, arătând că solicită anularea contractelor de concesiune nr.21387/1997,nr.35501/2002, nr.21387/1997, nr.1301/2001, nr.13979/2001 și nr.13983/2001 încheiate cu C"" SRL, " " SRL, " Trans"SRL și " " cu care înțeleg să se judece alături de Primarul mun. B în calitate de pârâți.De asemenea solicită demolarea tuturor construcțiilor aparținând acestor societăți ridicate pe terenul lor de pe str. 9 - în parcarea de la - Centrală cu ieșire pe str. - -(fostă -).S-au mai depus la dosar de către acestia copia dispoziției primarului nr.3193/27.08.2004 și copia deciziei civile nr.552/18.11.2005 a Curții de APEL BACĂU și decizia nr.5202/26.05.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, copia raportului e expertiză efectuată în dosarul Tribunalului Bacău nr.2102/2002.
Instanța a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize topo-cadastrale iar reclamanții au fost de acord cu administrarea acesteia.
S-au depus la dosar copii după contractele de concesiune a căror anulare se solicită și autorizațiile de construcție nr.524/15.10.2003, nr.1219/08.10.1998, nr.1024/30.08.2001, nr.849/29.06.1998, nr.484/13.06.2001, nr.652/13.07.2001 de către Primăria mun.
Având în vedere precizările formulate de către reclamanți, instanța a dispus citarea în calitate de pârâți a societăților mai sus arătate.
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare însă, au arătat prin reprezentanții lor că nu sunt de acord cu acțiunea.
Prin sentința civilă nr. 6452/18.10.2007 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul civil nr- a fost admisă în parte acțiunea așa cum a fost precizată, privind pe reclamanții ȘI domiciliați în mun. B, str. - -.2,. C,.5 județul B în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL B -PRIN PRIMAR, B STR. - -.6, SC. A, -.3 Județul B, B str. -. - nr. 69 județul B, TRANS -B-, județul B, - B- județul
Au fost anulate contractele de concesiune încheiate de municipiul B prin Primar în calitate de concedent și " " în calitate de concesionar nr. 1301 / 15.01.2001 pentru suprafața de 27,12 mp teren situat în intravilanul mun. B, Parcare - Centrală și nr. 13979/27.04.2001 pentru suprafața de 20. teren situat în intravilanul mun. B, parcare - Centrală.
Anulează în parte contractul de concesiune nr. 21387/20.08.1997 încheiat de municipiul B prin primar în calitate de concedent și " " în calitate de concesionar pentru suprafața de 20,21 mp teren situat pe str. 9 - ( parcare - Centrală ) -lot.4.
A fost anulat în parte contractul de concesiune nr. 13983/27.04.2001, așa cum a fost el modificat prin actul adițional nr. 41.111/10.12.2004, cu privire la suprafața de 1,42 mp teren, încheiat de municipiul B prin Primar în calitate de concedent și " Trans " în calitate de concesionar.
Au fost anulate contractele de concesiune încheiate de municipiul B prin Primar în calitate de concedent și " " în calitate de concesionar nr. 21384/20.08.1997 și nr. 35501/ 18.11.2002.
Au fost obligați pârâții să-și ridice pe propria cheltuială construcțiile sau partea din construcțiile edificate pe terenul în suprafață de 395 mp situat în mun. B, str. 9 - ( fostă - ) cu vecinătăți: parcare - centrală și str. - așa cum sunt ele conturate pe schița anexă la suplimentul la raportul de expertiză aflat la fila 193 din dosar.
Au fost obligați pârâșii să le plătească reclamanților suma de 1012 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.345/D/12.06.2002 a Tribunalului Bacău pronunțată în dosarul nr.2102/2002 rămasă irevocabilă, s-a admis cererea reclamanților și s-a anulat dispoziția primarului nr.144/22.01.2002, dispunându-se restituirea în natură a terenului în suprafață de 395 mp conform schiței anexe la raportul de expertiză efectuat în cauză, teren situat pe str. 9 -, mun. B(fostă-) conform planului de situație aflat la dosar.
Ulterior, prin dispoziția nr.2992/27.07.2004 emisă de Primarul mun B s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 395 mp către reclamanți și s-a menționat preluarea contractelor de concesionare de către aceștia încheiate cu societățile pârâte C"" SRL, " " SRL, " Trans"SRL.
Prin dispoziția 3193/27.08.2004 art. 3 din dispoziția 2992/2004 se completează în sensul preluării parțiale a contractului de concesionare nr.35501/2002 încheiat cu Sc""SRL. Prin decizia 552/18.11.2005 rămasă irevocabilă a Curții de APEL BACĂU (filele 45-49 dosar) s-au anulat art.2 și art.3 din dispoziția primarului nr.2992/27.07.2004 care îi obligau pe reclamanți la preluarea contractelor de concesiune.
Prin contractul nr.13983/27.04.2001(fila25) pârâtul mun B prin Primar a concesionat către pârâta C" Trans"SRL suprafața de 20 mp teren situat în parcarea din - Centrală pe termen de 10 ani pentru extinderea unui spațiu comercial. Prin actul adițional nr.41111/10.12.2004 la acest contract se diminuează suprafața concesionată inițial la 5,53 mp.
Prin contractul nr.1301/15.01.2001(fila 28) același concedent a concesionat suprafața de 27,12 mp teren situat în parcarea din - Centrală către C" "SRL pentru 10 ani pentru realizarea unui spațiu comercial.
Prin contractul nr.13979/27.04.2001 " "SRL concesionează încă o suprafață de 20 mp teren tot în același loc pentru extinderea spațiului comercial.
Prin contractul nr.21384/20.08.1997 ""L a concesionat suprafața de 25 mp teren situat pe str.9 - (parcare - Centrală)pentru construirea unui spațiu comercial în vederea comercializării de și produse din.
Prin contractul nr.35501/18.11.2002 SC""SRL(fila 37) concesionează încă o suprafață de teren de 53,16 mp situată pe str. 9 -, mun. B pe o perioadă de 10 ani.
Prin contractul nr.21387/20.08.1997 pârâta " " a concesionat suprafața de 25 mp teren situat pe str. 9 - (- Centrală) pentru construirea unui spațiu comercial.
După cum rezultă din schița suplimentului la raportul de expertiză topocadastrală efectuat în cauză care a identificat amplasamentul terenului în suprafață de 395 mp,așa cum a fost el stabilit prin sentința civilă nr.345/D/12.06.2002 a Tribunalului Bacău care constituie titlul de proprietate al reclamanților, o parte din terenurile concesionate pârâților prin contractele de concesiune mai sus arătate fac parte din această această suprafață de teren care aparține reclamanților în prezent.
Tot pe această suprafață de teren se află în prezent mai multe construcții-spații comerciale, aparținând societăților pârâte astfel: pe suprafața de 1,42 mp " Trans"SRL, pe 39,19 mp " "SRL, pe 30,69 mp "" SRL, și pe 20,21 mp " ".
Potrivit art.11 din Legea 50/1991 text care nu a suferit nici o modificare până în prezent (actual 14 după republicarea legii) "pînă la reglementarea prin lege a situației juridice, nu pot face obiectul concesiunii terenurile libere de construcții aflate în administrarea primăriilor și care pot fi revendicate de foștii proprietari".
Reclamanții au notificat Primăria mun. B în temeiul Legii 10/2001 prin executorul judecătoresc la data de 13.08.2001, fapt ce rezultă din notificarea nr.246/13.08.2001 aflată la fila 212 din dosar. Prin urmare, până la soluționarea cererii de retrocedare a terenului, acesta nu putea face obiectul concesiunii. Astfel, privind în urmă la regimul juridic al terenului revendicat de reclamanți instanța reține că acesta făcea parte din categoria terenurilor expropriate în mod abuziv(decret de expropriere cu caracter secret, nepublicat în O), fapt reținut în considerentele sentinței civile nr.345/2002 a Tribunalului Bacău. O altă dovadă evidentă a încălcării cu bună știință a dispoziților legale imperative mai sus arătate este și faptul, că de exemplu,contractul de concesiune nr.35501/18.11.2002 a fost încheiat cu ""L după apariția legii 10/2001 și,mai ales, după înregistrarea la primărie a cererii de retrocedare a reclamanților.
Față de cele mai sus arătate și având în vedere că, in speță, s-au încălcat dispoziții imperative ale legii, sancțiunea fiind nulitatea absolută a actelor juridice încheiate cu nerespectarea acestora, instanța a anulat contractele de concesiune pentru suprafețele arătate mai sus.
Pe de altă parte instanța nu a reținut că la încheierea contractelor de concesiune, concesionarii au fost de bună-credință, așa cum s-a invocat de către aceștia, prezumția fiind răsturnată de reclamanți prin probele administrate în cauză.
Astfel, prin procesul-verbal de inventariere încheiat la data de 22.08.2001 de către executorul judecătoresc (fila 210), deci după formularea cererii de retrocedare,se constată că pe terenul în litigiu se află două chioșcuri pentru desfacere produse din, proprietate privată și o fundație a unei alte construcții. Prin urmare cea mai mare parte a construcțiilor edificate pe teritoriul reclamanților s-a făcut ulterior și data eliberării autorizațiilor de construcție nu poate fi avută în vedere că dată a edificării acestora. Deși o parte dintre societățile pârâte au obținut autorizații de construire anterior cererii de retrocedare acestora li s-au eliberat ulterior altele pentru continuarea lucrărilor sau extinderea celor existente, deși cererea reclamanților de retrocedare a terenului era depusă iar ulterior pe rolul instanței de judecată a existat litigiul cu privire la teren în care se făcea în mod direct referire la contractele de concesiune încheiate. Faptul că o parte din autorizațiile de construire sunt eliberate la câteva luni înainte de data formulării cererii de retrocedare nu înseamnă că beneficiarii acestora nu au cunoscut de existența litigiului,având în vedere că aceștia nu au realizat peste noapte construcțiile, ci în timp, având posibilitatea stopării lucrărilor de construire sau extindere.
Cu minime diligențe pârâtele aveau posibilitatea de a cunoaște situația că terenul este solicitat a fi retrocedat, atât autorizația de continuare lucrări cât și cele de extindere fiind eliberate de pârâtul Primăria municipiului B unitate deținătoare notificată.
Instanța nu va putea menține o situație de fapt rezultată în urma încheierii unor contracte fără respectarea dispozițiilor legale, în caz contrar ajungându-se la o gravă încălcare a dreptului de proprietate al reclamantului așa cum a fost el consfințit de instanța de judecată.
Dreptul său de proprietate este ocrotit de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional și garantat de Constituția României
Față de considerentele ce preced instanța a admis acțiunea în parte așa cum a fost precizată, a anulat în parte contractele de concesiune și i-a obligat pe pârâți la ridicarea construcțiilor edificate pe terenul proprietatea reclamanților pe propria cheltuială.
În temeiul art.274 Cod proc. civilă constatând culpa procesuală a pârâților, instanța i-a obligat la plata sumei de 1012 lei reprezentând 612 lei onorariul expertului și 400 lei onorariul avocatului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții.
În motivarea apelului declarat de SC SRL se arată că apelanta a fost citată abia după repunerea pe rol a cauzei, că sentința a fost pronunțată de o instanță necompetentă material întrucât obiectul judecății era un accesoriu la o cerere la legea 10/2001 ori atât în această lege cât și în legea de modificare, 247/2005, se specifică faptul că revine tribunalului competența de soluționare a acestor cereri.
S-a mai arătat că un alt motiv de necompetență privește faptul că a fost încheiat contractul de concesiune între o societate comercială și primărie, astfel că acest act are fie un caracter administrativ, fie un ul comercial, competența revenind tot tribunalului.
S-a apreciat că nici pe fondul cauzei acțiunea nu poate fi admisă deoarece apelanta a fost de bună credință la data încheierii contractului, expertiza efectuată în cauză a concluzionat că terenul nu poate fi reconstituit cu precizie maximă", terenul care se pretinde a fi ocupat de apelantă este de fapt o cale de acces la terenul reclamanților, ar fi incorect ca pe o cale de acces de aproximativ 32 mp să fie demolată o clădire cu valoare mult mai mare.
Apelul declarat de apelanta AF dezvoltă aceleași motive legate de necitare până la suspendarea cauzei și de necompetența materială a judecătoriei precum și de netemeinicia acțiunii pe fondul acesteia, cu aceleași argumente ca ale apelantei SC SRL
Și în apelul declarat de apelanta SC SRL se invocă necompetența materială a judecătoriei pe considerentul că contractele de concesiune reprezintă niște acte administrative iar pe fondul cauzei se susține că apelanta a fost de bună credință la încheierea contractului.
În apelul declarat de apelanta SC TRANS SRL se invocă faptul că terenul a fost concesionat cu respectarea prevederilor art. 14 din legea 10/2001, și ale legii 219/1998 privind regimul concesiunilor, concesionarul și-a asumat obligația predării terenului liber de orice sarcini.
În completarea motivelor de apel apelanta SC SRL Baa rătat că anularea contractelor de concesiune s-a dispus pe o suprafață mult mai mare decât cea cu car e se suprapune terenul reclamanților, nu s-a ținut cont de prevederile art. 10 al. 2 din legea 10/2001.
Împotriva sentinței a declarat apel și municipiul B prin primar. În motivarea apelului se arată că apelanta nu avea calitate de pârât, contractele de concesiune având ca parte autoritatea executivă a Consiliului local pe fondul cauzei s-a arătat că la data încheierii contractelor legea 10/2001 nu se afla în vigoare iar legea 219/1998 constituie lege specială în raport de legea 50/1991.
Prin decizia civilă nr. 247/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău s-au respins ca nefondate apelurile, reținându-se în expozitiv următoarele considerente:
Motivul de apel referitor la nelegala citare a apelanților SC SRL și AF până la momentul când prima instanță a dispus suspendarea cauzei reprezintă o neregularitate sancționată cu nulitate relativă în condițiile art. 105 al. 2.civ.Cod Penal și care se acoperă în condițiile în care nu este invocată la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond, astfel cum s-a întâmplat și în cauză. De altfel după repunerea pe rol a cauzei, când s-a dispus citarea apelantelor, s-a administrat întreg probatoriul, în condiții de contradictorialitate, astfel că sunt neîntemeiate criticile sub acest aspect.
Referitor la necompetența materială a instanței pe motiv că prezenta cauză ar fi legată de aplicarea legii 10/2001 se observă că cererea de restituire a fost soluționată în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 345/D/2002 a Tribunalului Bacău, terenul restituit reclamanților intrând în circuitul civil.
În ceea ce privește susținerea că aceste contracte ar acte administrative se observă că au fost încheiate de autoritatea administrativă în calitate de persoană juridică și pentru administrarea patrimoniului său, fiind considerate ca acte de gestiune, exceptate de la controlul judecătoresc instituit pentru actele puterii executive.
Analizând criticile legate de fondul cauzei, se constată că parte din acestea se referă la faptul că reclamanților nu li se mai putea restitui terenul în natură ( aplicarea dispozițiilor art. 10 al. 2 din legea 10/2001) sau cel puțin nu pe amplasamentul pe care se află edificate construcțiile apelanților ( concluziile expertizei efectuate în cauză). Toate aceste aspecte au fost rezolvate în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 345/DF/2002 a Tribunalului Bacău prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului către reclamanți în condițiile art. 9 al. 1 și art. 11 al. 2 din legea 10/2001, așadar indiferent de posesia cui se află în prezent, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
În mod corect prima instanță a reținut absența bunei credințe a apelanților la data încheierii contractelor, aceasta făcându-se cu nerespectarea prevederilor art. 11 din Legea 50/1991. în această privință fiind lipsită de suport legal argumentația că aplicabilitatea acestor prevederi a fost temporară, până la apariția legii 10/2001.
Desigur că prin sentința civilă nr. 345/DF/2002 a Tribunalului Bacău reclamanții au dobândit un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului astfel că menținerea în vigoare a contractelor de concesiune ar echivala cu încălcarea acestui drept.
Este nefondată și critica adusă de Primarul mun. B cu privire la lipsa calității procesuale pasive, parte a contractului de concesiune fiind autoritatea executivă a municipiului B reprezentată de primar.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs în termen pârâții Municipiul B - prin Primar și Trans
Pârâtul Primarul Municipiului Bai nvocat în drept motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cod pr.civilă.
In dezvoltarea acestui motiv de recurs recurentul a invocat în esență următoarele:
Instanțele de fond nu au făcut minimul de diligențe, pentru a verifica dacă pârâtul Municipiul B prin Primar avea sau nu calitate de pârât, în sensul că după cum se poate observa contractele de concesiune au ca părți " Autoritatea executivă a Consiliului Local B" și nu unitatea administrativ teritorială, fapt impus de altfel și de Legea 215/2001 care arată că Consiliul Local administrează domeniul public și domeniul privat al comunei și orașului. In aceste condiții se impunea invocarea lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B prin Primar și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuale pasive.
- mult, chiar la data introducerii acțiunii de anulare a contractelor de concesiune acestea erau reziliate de Autoritate contractantă încă de la data emiterii dispoziției de restituire a terenului către reclamanți, respectiv la 27.07.2004. In nici un caz instanța nu putea anula niște acte juridice care nici în fapt nici în drept nu mai exista.
Consiliul local la data când a aprobat concesiunile nu putea să prevadă apariția unor legi de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001 și chiar mai mult că va exista o persoană care să solicite această suprafață de teren. In aceste condiții considerăm că prevederile Legii 50/1991 nu sunt aplicabile întrucât contractele au fost încheiate în 1997, în luna ianuarie și aprilie 2001, deci anterior depunerii cererii de către reclamanți, la data de 14.08.2001.
Pârâta Trans a invocat în drept motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 cod pr.civilă.
In dezvoltarea motivului de recurs invocat recurenta a invocat în esență următoarele apărări:
Primele instanțe au concluzionat în mod greșit că terenurile de genul celui restituit în natură reclamanților nu puteau face obiectul concesiunii, nici anterior și nici ulterior apariției Legii 10/2001, lege care a reglementat regimul juridic al acestor terenuri și în așteptarea căreia a fost edictată de către legiuitor interdicția prevăzută în textul inițial al Legii 50/1991, la articolul 11.
După data de 10.10.2007 dispozițiile art. 11 ( actual 14) din Legea nr. 50/1991 au devenit inaplicabile, din moment ce însuși legiuitorul a prevăzut expres că obligația opozabilă erga omnes de a nu se încheia contracte de concesiune cu privire la anumite terenuri subzistă doar până la reglementarea situației juridice a acestora.
In speță, situația juridică a terenului concesionat în favoarea noastră a fost, în mod evident, reglementată prin Legea 10/2001, iar contractul de concesiune nr. 13.983 fost încheiat la data de 27.04.2001 deci ulterior datei la care dispozițiile, invocate de instanță, ale Legii 50/1991 au devenit inaplicabile.
In ceea ce privește respectarea legii cu ocazia încheierii contractului de concesiune în discuție, nu încape îndoială că în speță au fost respectate toate dispozițiile legii 219/1998, privind regimul juridic al concesiunilor, acest aspect nefiind contestat nici de către reclamanți.
Intimații - reclamanți au depus întâmpinare la cele 2 recursuri ( fila 19 - 20 dosar) solicitând respingerea acestora ca nefondate.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de către cei doi pârâți, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
Pârâtul Municipiul B prin primar are calitate procesuală pasivă în cauza de față deoarece terenurile au fost concesionate din patrimoniul unității administrativ teritoriale Consiliul local nu are patrimoniu conform Legii nr. 215/2001. Acesta doar administreazăîn numeletitularului dreptului de proprietate domeniul public și privat al unității teritoriale administrative care are personalitate juridică.
Nulitatea nu se confundă cu rezilierea. Dacă nulitatea este lipsirea de efect a unui act juridic încheiat cu nerespectarea normelor privind condițiile sale de validitate, reziliere este încetarea - desfacerea unui contract sinalagmatic cu executare succesivă pentruneexecutarea culpabilă a obligațiilorde către una dintre părți.
dintre nulitate și reziliere sunt în principal următoarele:
Dacă nulitatea presupune un actnevalabilrezilierea presupuneun act valabil încheiat.
La nulitate cauzele sunt contemporane momentului încheierii actului. La reziliere cauza esteulterioarămomentului încheierii actului.
Nulitatea produce efecte ex tunc, iar rezilierea numai pentru viitor - ex nunc.
Având în vedere aceste deosebiri de regim juridic rezultă că rezilierea unui act nu exclude posibilitatea anulării sau constatării nulității absolute ulterioare a aceluiași act.
Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, inclusiv de instanță din oficiu. Reclamanții deși terți față de contractele de concesiune și-au dovedit interesul legitim în favoarea acțiunii.
Art. 11 din Legea nr. 50/1991 nu impune concedenților aptitudinea de a prevedea apariția unor legi de reparații sau că va exista o persoană care să solicite suprafața de teren concesionată ci doar ca aceștia să nu încheie acte de concesiunepână la reglementarea prin lege a situației juridice a terenuluipentru terenurile care ar putea fi revendicate de foștii proprietari.
In consecință față de această interdicție foarte clară a legii este irelevant faptul că notificarea la Legea 10/2001 a fost formulată de către reclamanți după încheierea contractelor de concesiune, atâta timp cât acest fapt s-a realizat în termenul prevăzut de lege.
Legea 219/1998 reprezintă dreptul comun în materie de concesiune. Accesul se completează cu dispozițiile speciale din Legea nr. 50/1991. O instituție juridică poate fi reglementată prin mai multe acte normative.
Interpretarea dată de recurenta Trans dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 50/1991 este neîntemeiată deoarece pe de o parte nu ține cont de scopul urmărit de interdicția prevăzută de lege și pe de altă parte este în contradicție cu dispozițiileart. 22 alin.5 din Legea 10/2001, republicată și modificată.
După apariția Legii 10/2001 se putea concesiona terenuri notificate potrivit acestei legi doar după soluționarea procedurilor administrative și după caz judiciare generate de acest act normativ.
Părțile din contractele de concesionare dacă ar fi fost într-adevăr de bună - credință ar fi trebuit să aștepte să expire termenul prev. de art. 22 alin.5 din Legea 10/2001 și să facă diligențe minime pentru a verifica dacă terenul nu a fost între timp revendicat de foștii proprietari.
Cauza nulității absolute a contractelor de concesiune nu își are izvorul în legea cadru ( legea nr. 219/1998), ci în interdicția prev. de Legea nr. 50/1992.
Art. 14 din Legea 10/2001 prevede că subrogarea în drepturile concedentului se realizeazădar dacă actele publice au fost încheiate potrivit legii,or, în cauza de față s-a reținut în mod corect că s-au încheiat contractele de concesiune cu nerespectarea interdicției prev. de art. 11 din Legea 50/1991.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge ca nefondate recursurile.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții MUNICIPIUL B - PRIN PRIMAR - cu sediul în B,-, jud. B și TRANS cu sediul în B,-, jud. B împotriva deciziei civile nr. 247/A din 10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Respinge ca nefondată cererea recurentei Trans B cu privire la plata cheltuielilor de judecată efectuate din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
Pt. aflată CM
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
GREFIER,
Red.sent..
Red. ngoni A,
Red.
.ct/2 ex.
25.02.2009
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
